GRAMATICA ȘI MANTUIREA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Dragii mei, știați că gramatica a avut un rol fundamental în mântuirea noastră, a tuturor? Orice limbă de pe fața pământului conține un verb deosebit de important, care ne-a deschis nouă ușile Raiului: verbul "A TREBUI".

După căderea primilor oameni în păcat, toată omenirea era condamnată la pieire. Dar Dumnezeu Tatăl hotărâse un mod în care să poată recupera acest neam omenesc pe care El îl iubește foarte mult, întrucât este creat după chipul Său: trimiterea Fiului Său pe pământ, "ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică"(Ioan 3;17). Ei bine, dragi creștini, de la hotărârea aceasta a Tatălui ni se trage nouă mântuirea! Când Tatăl ceresc a hotărât, Fiul a împlinit fără cârtire. Pentru că a lucrat verbul TREBUIE..

Iisus Hristos Mântuitorul le-a săvârșit pe toate ca un Fiu ascultător. Hotărârea Tatălui Său era poruncă pentru El. El TREBUIA să le facă pe toate exact așa cum le-a făcut. La Botezul în Iordan, Sfântul Ioan s-a înspăimântat și nu vroia să se atingă de creștetul Domnului: "Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine"? Dar Domnul i-a răspuns că Botezul Său TREBUIE să aibă loc: "Lasă acum, că așa SE CUVINE nouă (adică "așa TREBUIE") să împlinim toată dreptatea" (Matei 3;14,15).

Cu multe zile înainte de patima Sa, Domnul își anunța ucenicii, punându-i în temă cu evenimentele care urmau să aibă loc: "De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El TREBUIE să meargă la Ierusalim și să pătimească multe de la bătrâni și de la arhierei și de la cărturari și să fie ucis și a treia zi să învie" (Matei 16;21). "Și a început să-i învețe că Fiul Omului TREBUIE să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze" (Marcu 8;31).

Verbul "A TREBUI", atunci când este pus la timpul prezent exprimă o poruncă. Ceea ce se face pentru că TREBUIE, nu poate fi nici amânat, nici evitat. În toată lucrarea Sa în lume, Domnul Iisus Hristos a avut conștiința că îndeplinește hotărârea Tatălui Său, nefăcând voia Sa proprie, deși din dragoste le-a suferit pe toate pentru noi, ci făcându-le pe toate pentru că Tatăl Său a vrut așa: " Ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte de Cruce" (Filipeni 2;8). Planul lui Dumnezeu Tatăl pentru mântuirea omenirii cuprindea acest TREBUIE care Îl trimitea pe Fiul Său la Cruce: "Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa TREBUIE să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică" (Ioan 3;14,15). 

Domnul Și-a împlinit cu succes destinul hotărât Lui de către Tatăl Său și vestit cu sute de ani mai înainte în Sfintele Scripturi. Orice abatere de la calea Sa ar fi fost pur și simplu imposibilă, pentru că lucrurile erau deja profețite: " Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că așa TREBUIE să se întâmple?" (Matei 26;54). Bineînțeles, meritul împlinirii cu exactitate a proorociilor Îi aparține Lui, Fiului lui Dumnezeu, pentru că "S-a făcut ascultător", cum s-a exprimat Sfântul apostol Pavel în scrisoarea trimisă filipenilor.

Singurul moment din viața pământească a Domnului Iisus Hristos în care El ia în calcul abaterea de la misiunea pentru care venise în lume este cel al rugăciunii din Grădina Ghetsimani. Atunci Iisus, înspăimântat de îngrozitoarele pătimiri pe care le vedea în atotștiința Sa dumnezeiască, cere Tatălui: ".. De este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta, ca să nu-l beau"! Domnul nu renunță la Cruce în acel moment, ci El cere aprobarea Tatălui ca să poată renunța la ea! Dar pune mai presus de voia Sa proprie, voia Tatălui Său: "DAR NU CUM VOIESC EU, CI CUM VOIEȘTI TU"! Ascultarea Sa este salvarea noastră: Tatăl Își sacrifică Fiul pentru binele nostru, împlinind profeția lui Avraam, cel care a fost dispus să-l aducă jertfă pe fiul său Isaac: "Avraam a văzut ziua Mea și s-a bucurat", afirmase Iisus mai demult, fără să fi fost înțeles de careva.. Deci Domnul nostru a trecut cu bine și peste examenul din Grădina Ghetsimani..

S-au făcut toate "ca la carte".. Mai bine zis, așa cum fuseseră mai înainte vestite în Scripturi. Mântuitorul Se arată ucenicilor Săi după Învierea din morți.. El le vorbește acum de pe poziția Celui Care a împlinit cu exactitate tot ceea ce hotărâse Tatăl în privința Lui. Reușise! Le împlinise pe toate întocmai. De aceea, pe drumul spre Emaus, auzindu-i pe Luca și pe Cleopa cum se mirau de un Mesia Care i-a înviat pe alții din morți, dar pe El Însuși S-a lăsat ucis pe Cruce, Iisus îi ceartă cu severitate: "O, nepricepuților și zăbavnicilor cu inima ca să credeți toate câte au spus proorocii! Nu TREBUIA, oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa? Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El" (Luca 24;25-27). Domnul Se descoperă pe Sine ca fiind fidelul împlinitor al planului întocmit de Dumnezeu Tatăl pentru mântuirea noastră, a tuturor.

Iubiți cititori, totuși pentru ca noi să ne putem dobândi cuvenitul loc în Împărăția lui Dumnezeu, mai există un mare "TREBUIE" pe care de data aceasta noi înșine suntem obligați să îl împlinim.. Ați văzut că Domnul Hristos L-a împlinit cu succes pe "TREBUIE" al Său; este rândul nostru acum, pentru că gramatica a avut grijă și de noi: TREBUIE să împlinim poruncile lui Dumnezeu, dacă vrem să ne mântuim! "De vrei să intri în viață, ȚINE PORUNCILE", i-a spus Domnul unui tânăr bogat..
Să fim siguri că Cel Care nu Și-a cruțat Fiul de la îndeplinirea poruncii morții, pe care I-o dăduse, nu ne va cruța nici pe noi de la împlinirea poruncilor Decalogului! Cu Dumnezeu Tatăl nu se glumește: la El, "TREBUIE" este "TREBUIE"!

 Să nu ne facem iluzii, imaginându-ne că suntem atât de "deosebiți" în ochii lui Dumnezeu, încât pentru noi El va face excepții! "Nimic spurcat și necurat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu", ne avertizează Scriptura. Să nu auzim înfricoșătoarea întrebare: "Prietene, unde-ți este haina de nuntă?", fiind găsiți înaintea ușilor Raiului cu haina sufletului murdară!.. Să nu auzim grozavul dispreț al Mirelui: "Adevărat vă spun, nu vă cunosc pe voi!", mergând înaintea Sa fără untdelemn în candele.. Gramatica nu iartă.. Acum TREBUIE să facem bine, acum, în această viață TREBUIE să evităm orice este interzis de poruncile dumnezeiești..
Așa să ne ajute Mântuitorul nostru Iisus Hristos, amin!

Preotul Sorin Croitoru din Italia (din orașul Mantova)

DEPRESIA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                      

- Părinte, eu merg la biserică, mă spovedesc, dar deja de foarte mult timp sunt depresiv. Ce-aş putea face?

- Important este să ne aducem aminte de toate păcatele, începând cu tinereţile noastre și să ne pregătim pentru o spovedanie generală. Trebuie să ne eliberăm sufletul, să scoatem afară toată mizeria care ne stânjenește viața. Căutaţi-vă un duhovnic căruia să-i puteţi povesti despre starea dumneavoastră sufletească.

Și spovediţi-vă, căci în timpul citirii deasupra capului a rugăciunii de dezlegare, prin preot Dumnezeu iartă păcatele și dăruiește puterea harică în lupta cu ele. Dumnezeu Se bucură pentru pocăinţa noastră, ne dăruiește harul Său și liniștea sufletească. Iar când cădeți din nou în această stare, deschideţi Evanghelia și citiți din ea, căci Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde în suflet și alungă întunericul, tristeţea și deznădejdea.

Trebuie să vă obișnuiți ca, imediat după rugăciunea de dimineaţă, să citiți din Evanghelie și apoi să rostiţi cu luare-aminte Rugăciunea lui lisus de cel puţin 500 de ori. La început va fi mai greu, dar cu timpul vă veţi obişnui și rugăciunea va curge. Sufletul are un mare folos din rostirea acestei rugăciuni. Întunericul, tristeţea și deznădejdea vor trece, pentru că sunt doar halucinații drăceșşti. Pentru că omul păcătuia şi cu trupul, şi cu sufletul, acum pătimeşte din cauza lor.

Există halucinaţii drăceşti din cauza invidiei celui rău, dar există şi o astfel de boală cu substrat pur fiziologic, care apare atunci când omul este slăbit fizic. Dar dacă se va strădui să scape de ea, să se abțină şi să nu permită acestui vulcan să răbufnească, înseamnă că el luptă, iar lupta aceasta este pe placul lui Dumnezeu.

ARHIMANDRITUL AMBROZIE IURASOV. Îndrumar de spovedanie

... RETETA DE MANTUIRE ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                     

de la Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul

“Limitați-vă nevoile materiale pentru că acestea creează poveri înfricoșătoare și neliniști.
Nu râvniți la oamenii care au bani, confort, slavă și putere, ci la cei care trăiesc în virtute, înțelepciune și dreaptă credință.

Nu cereți de la Dumnezeu lucruri care întăresc numai trupul, ci cereți, în primul rând, ceea ce este bun și folositor pentru suflet.

Schimbați-vă viața, descoperiți sensul vieții, câștigați timpul pe care l-ați pierdut în călătoria voastră de până acum pe acest pământ.

Nu vă încredeți în cugetul oamenilor lumești.

Vindecați-vă de bolile care domină în viața oamenilor care nu au învățat să postească, să se înfrâneze, să se roage și să nădăjduiască.

Nu deznădăjduiți, Dumnezeu este pretutindeni și îl iubește pe om.
Tăiați orice relație cu răul, trăiți liber, în acord cu voia lui Dumnezeu.
Arătați-vă credința și prin faptele dragostei față de aproapele.
Hotărâți-vă, ce vreți mai mult: să plăceți lumii sau să vă întoarceți lângă Dumnezeu.
Aproape toate problemele încep de la gură (de la felul în care vorbești, adică) și de asemenea de la cât de mult depinzi de patimile tale.

Să o iubești pe soția ta mai mult decât pe tine însuți. Cu faptele, nu cu vorbele. Și să nu-i vorbești niciodată urât, fiindcă de fiecare dată limba ucide și distruge dragostea. De asemenea, să luați aminte că unii părinți îi răsfață pe copiii lor și le fac toate voile. Și când răsfeți prea mult pe copil, devine egoist și o va lua pe o cale strâmbă. Mulți părinți au grijă să dea copiilor lor mai mult lucruri materiale. Aceasta este o greșeală.

Trupul are multe pofte materiale, dar viață scurtă. Sufletul are veșnicie: alt drum, altă călătorie.
Sufletul nu sfârșește în pământ, ci la Dumnezeu. Astăzi toți se ocupă de trup, iar nu de nevoile sufletului lor.

- Și care sunt nevoile sufletului, părinte? - Iată, cum să-ți zic? Nevoile sufletului sunt felurite. Și bucuriile sufletului sunt altele decât cele ale trupului. Trupul ușor îl mulțumești, sufletul nu. Dacă ai bani și te duci într-un magazin mare, trupul este mulțumit. Dar ce poți să găsești pentru sufletul tău într-unul din magazinele acelea mari, cum le zice, super marketuri, da. Sufletul are nevoie de alte lucruri. Sufletul are nevoie de pace, liniște, comunicare cu Dumnezeu. Pentru a se întreține trupul, este nevoie de bani și de pâinea cea de toate zilele, dar sufletul, pentru a se întreține, are nevoie de talanți dumnezeiești: pâinea cea cereasca”.