De ce mă iubești Doamne?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

De ce mă iubești, Doamne ?
Mă întreb adeseori ,
Ai pus Viață-n mine ,mi-ai dat părinți, surori .
Mi-s frații de nădejde, nu m-au lăsat, să plâng,

 
De ce mă ajuți Doamne ,
risipa să o strâng?
De ce mă iubești Doamne ?Cu dragoste curată ,
Când eu privind spre mine ,cu toate sunt certată .

Și slova îmi e acră ,adesea dojenește ,
Și gândul și trăirea, nimicului slujește .
Sub patrafir scorțos ,
adesea mă ascund ,
Și te întreb mirată ,de ce iubești, profund ?

De ce nu bagi de seamă ,la răul săvârșit?
Cît poți iubi Părinte, pe cei ce te-au mințit?
Și simt că sunt infimă ,și totuși, tu mă vezi ,
Mă văd precum furnica ,
ascunsă ,
sub buiezi .

Un fir de praf ,de care -oricine s-ar lipsi ,
Și tu te lupți, sărmane, cu mine ,zi de zi .
Cărări de necuvenite, spre mine te-au adus,
Râvnind la cele sfinte , mă chemi ,câtre Isus .
Îl văd mereu ,în lanțuri, purtând poveri lumești ,

De ce ne iubești Doamne?
De ce mă mai iubești?
Iubirea ta e oarbă ,
tulburător de vie ,
Ești iarba din adâncuri, ce iasă ,de sub glie .
Ești grâul nemuririi ,
secară sățioasă ,

De ce mă iubești Doamne ,nu vezi că-s păcătoasă?
Nu simți furia fricii ?Nu vezi trecutul meu?
De ce îmi întinzi brațul, Părinte, când mi-e greu ?
Al meu rămâne adesea ,

ascuns în buzunar ,
Și milă -mi fac de alții, din ce în ce mai rar .
De ce mă iubești Doamne ,
atâta de vădit ?
De ce-ai luat pe umeri ,ce-
aveam de suferit ?
Mă simt o protejată, copilul răsfățat ,
De ce mă iubești Doamne ,
atâta de curat ?

O ,de iubeam ca tine ,ce bine mi-ar fi fost ,
N-aș fi trecut prin viață, ca scaiul ,fără rost .
În urma mea rămâne, risipa de cuvinte ,
De ce mă iubești Doamne, atâta de fierbinte ?
................
Și domnul nu-mi răspunde, dar simt că mă ascultă,
Nici eu nu am cu mine ,răbdare- atât de multă .
Și noaptea-și strânge vălul ,puțin câte puțin ,
Ce am trăit în ea ,a fost divin ,divin !
Autor
Ciabrun Marusia

12Popescu Elena, Ion Nantu şi alţi 10