Cand va judeca Domnul lumea, cred ca mamelor le va zice asa: "Veniti la Mine, voi, cele care v-ati rugat neincetat." Si ele vor spune: "Doamne, cand ne-am rugat noi neincetat?" Iar El le va raspunde: - "Adevarat va spun voua, ca de cate ori ati adus pe lume un copil, voi ati pornit izvorul unei rugaciuni. De cate ori ati suferit greturi, neputinte, oboseli, ele au ajuns la Mine ca rugaciuni. De cate ori ati stat de veghe pentru copii, de cate ori ati leganat pe prunci, de cate ori i-ati purtat in brate, de cate ori le-ati purtat de grija, de cate ori i-ati tinut la san, de cate ori frante de oboseala, lor le-ati citit povesti, Mie v-ati rugat."
M-am intrebat adesea de ce nu a lasat Dumnezeu sa stim ziua in care murim. Si apoi mi-a venit in gand mama. Parca vad cum ar fi o discutie intre Dumnezeu si o mama." Haide femeie, a sosit vremea..."
" Deja ? Imediat, Doamne. Dar, te rog, mai asteapta-ma putin. Nu dureaza mult. Doar sa le fac repede o ciorba si o mancarica, sa le las si lor sa aiba macar o zi doua dupa ce-oi pleca. Mai asteapta-ma putin, Doamne, sa spal vasele, sa intind rufele astea din lighean, si uite ca iar trebuie sa dau o matura prin bucatarie. Stiu, Doamne, ca trebuie sa vin, dar uite ca mai e putin si trebuie luati copiii de la scoala, si-apoi sa le pun masa, sa spal un vas, sa dau cu o matura, sa le citesc o poveste, sa le dau de mancare, sa spal un vas, sa dau cu o matura... stiu, Doamne, ca se face tarziu, dar mai sunt atat de multe de facut, si-acum am si nepoti, si lor trebuie sa le fac o ciorba, sa le citesc o poveste, apoi sa spal un vas, sa dau cu o matura..."
Si atunci am inteles...."
