Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"
Mântuitorule, Cel Ce Cruce ai răbdat şi cu sângele Tău ai şters păcatul neascultării lui Adam, acoperind toate fărădelegile noastre, nu mă trece cu vederea nici pe mine, cel învechit în multe şi cumplite păcate, ci mă înnoieşte prin pocăinţă, arătându-mă la sfârşitul vieţii moştenitor al bunătăţilor Tale celor cereşti pe care le-ai gătit pentru cei ce doresc împărtăşirea din lumina Ta neapusă. Tinde braţul Tău cel înalt şi mă scoate din prăpastia fărădelegilor mele şi noul an ce bate la poarta timpului arată-l pentru toţi roditor de fapte bune spre slava Ta, bucuria îngerilor şi mântuirea sufletelor noastre.
Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel Ce cu suflare de viaţă în pântecele maicii mele m-ai alcătuit din nespusa Ta iubire de oameni şi sub lumina vieţii pământeşti m-ai adus, ca să îmi înalţ mintea la Tine, Soare al dreptăţii, Care luminezi tuturor cu razele mântuirii. Binecuvintează fiecare început al anului pe care Ţie îl aducem spre a-l face roditor de fapte bune, trimiţând nouă ploaia darurilor Tale bogate. Pe mine, cel ce mă lenevesc a mă ruga în toată vremea şi călătoresc în pământul patimilor mă înţelepţeşte a alerga ca un cerb la izvorul pocăinţei şi a mă hrăni mai mult nu cu mâncarea cea stricăcioasă, ci cu dumnezeieştile gânduri ce ridică mintea din cele de aici. Cu mâna Ta cea tare păzeşte-mă de toate cursele ispitelor şi cu purtarea Ta de grijă mă însoţeşte în toate căile vieţii mele. Cel Ce ştii toate cele ce-mi sunt de folos, mai înainte de a cere eu sau de a pricepe cele bune, dăruieşte-mi-le Tu ca Un Îndurat. Nu mă lăsa Doamne, să alunec în gropile ispitelor, ci luminează gândul meu ca să aleg totdeauna calea vieţii, depărtându-mă de păcatul sau greşeala care îmi agonisesc suferinţă şi moartea sufletului. Auzi-mă Stăpâne, când glasul meu se înalţă spre Tine şi trimite milostivirile Tale robilor Tăi în toată vremea, ca să Te slăvim pe Tine cu mulţumire. Trimite în pământul inimii mele ploaia Duhului Tău a toate lucrător şi razele iubirii Tale de oameni, ca să-Ţi aduc la vremea cuvenită roadele faptelor bune acoperite cu vălul luminos al smereniei. Numără-mă şi pe mine, cel rătăcit de la calea poruncilor Tale, cu oile cele cuvântătoare care nu s-au depărtat de staulul credinţei adevărate. Cu lumina înţelepciunii Tale străluceşte mintea mea neputincioasă şi dă pricepere inimii mele ca să păstorească gândurile sale pe pajiştea Dumnezeiescului Duh. Cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi întăreşte lumea Ta întru legătura păcii şi revarsă izvoarele milei Tale celei bogate tuturor celor ce nădăjduiesc întru Tine, ca, alături de cetele îngereşti, să Te slăvim neîncetat împreună cu Tatăl Cel iubitor de oameni şi cu Duhul Cel Preasfânt în vecii vecilor. Amin.
Astăzi, odată cu înnoirea anului să înnoim şi noi făgăduinţa pocăinţei, lepădănd hainele întunecate ale patimilor şi îmbrăcând sufletul cu podoabele virtuţilor. Astăzi, să ne hotărâm a merge pe cărările rugăciunii cu stăruinţă, netemându-ne de viforul ispitelor de multe feluri cu care vrăjmaşii mântuirii noastre caută să ne abată de pe calea nevoinţelor. Astăzi, să înălţăm gândurile inimii spre Cel Ce a zidit cerurile şi nu încetează a ne revărsa nouă ploaia milostivirii Sale neîmpuţinate. Astăzi, să lepădăm somnul lenevirii şi umplându-ne de harul Duhului Sfânt, să luăm trâmbiţa rugăciunii şi să viersuim cu îngerii, făcând măriri Celui Ce este mai presus de orice laudă. Astăzi, să începem a trăi restul vieţii pământeşti, ca şi cum ne-am afla în ultimul an al vieţuirii noastre, cu amintirea morţii şi a chinurilor iadului îndemnând inima nostră împietrită spre umilinţă. Să mulţumim milostivirii lui Dumnezeu, Care în mijlocul împietririi inimii noastre, dormitând noi în pământul lenevirii, nu a încetat să ne cerceteze cu iubirea Sa de oameni şi în anul ce a trecut insuflându-ne gândurile de pocăinţă, măcar că nu ne-am ostenit noi să răspundem, pe măsură chemării dumnezeişti, la darul de curăţire, luminare şi sfinţire a sufletelor noastre. Astăzi, să închinăm gândurile noastre Celui Ce are totdeauna urechile deschise spre auzirea suspinurilor smerite ale celor ce-şi îmbracă sufletele cu haina mântuitoare a umilinţei. Astăzi, primind, prin milostivire dumnezeiască, comoara harului, să lucrăm cu osârdie faptele mântuirii, ca să ne învrednicim la încetarea curgerii anilor vieţii noastre de glasul Stăpânului: ,, Bine, slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului Tău !”. O, Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, revarsă în inimile noastre roua harului ca dar de început spre a porni şi noi, cei leneşi, pe cărarea nevoinţelor. Ca Cel Ce ne-ai pus nouă timpul acesta pământesc drept acoperământ al vieţii sub care ne mişcăm, dă-ne nouă totdeauna acoperământul Duhului Sfânt Ce transformă timpul acesta trecător în veşnicia lui Dumnezeu. Fii Milostiv nedreptăţilor noastre şi treci cu vederea ca un Îndurat nedesăvârşirile vieţii noastre, cu care neîncetat mâniem bunătatea Ta cea nemăsurată. Cu degetul Tău cel dumnezeisc scrie în cartea inimilor noastre cea dintâi slovă din abecedarul smereniei celei adevărate reflectate în faptă şi cuvânt. Cu picătura iubirii Tale de oameni sfarmă împietrirea inimii noastre ticăloase cea închise iubirii faţă de aproapele şi totodată străină iubirii de Dumnezeu. Întăreşte pe piatra răbdării sufletele noastre, cele ce se primejduiesc în flacăra mâniei şi a altor patimi de ocară, care ne aruncă cinstea în rândul necuvântătoarelor. Dobotoacelor celor fără de minte ne-am asemănat, neascultând sfaturile cele duhovniceşti şi hrănindu-ne cu noroiul patimilor.Cu dumnezeieştile Tale cuvinte sfinţeşte inimile, minţile şi gurile noastre cele ce s-au făcut căi pe care au alergat minciunile şi alte cuvinte departe de adevăr. Cu lumina darurilor Tale risipeşte întunericul din cămara sufletelor noastre. Deschide-ne uşa pocăinţei, ca să ne învrednicim şi noi a ajunge în staulul Tău, unde fiind îngrădiţi cu stâlpii dogmelor suntem apăraţi de ereziile cele ucigătoare de suflete. Păzeşte cetatea sufletelor noastre netulburată de săgeţile ispitelor şi întăreşte-ne totdeauna pe piatra mărturisirii Adevărului. Biserica Ta, cea împodobită cu porfira mucenicilor o arată până la sfârşitul veacurilor nebiruită de fiarele ereziilor, sfinţind sufletele noastre ca biserici vii întru care Se sălăşluieşte Hristos, Capul Bisericii şi Ocârmuitorul minţii noastre. Deci, odată cu începutul noului an bisericesc, dă-ne nouă Mult Milostive Stăpâne, să punem începutul cel bun al pocăinţei, ca la sfârşitul acestui an, prin milostivirea Ta să ne învrednicim a culege şi noi roadele faptelor bune, pentru care să aducem mulţumire. Primeşte nevrednicele noastre gânduri răsărite în inimă sub suflarea Duhului Tău iubitor, Care nu încetează a ne chema din întunericul patimilor la lumina pocăinţei. Ştiind neputinţa noastră cea multă şi aplecarea gândului nostru spre deşertăciunile lumii, Însuşi întăreşte-ne cu harul Tău ca să ne şi facem plinitori în faptă a gândurilor bune, ce stau la temelia înnoirii noastre duhovniceşti. Păzeşte-ne de tot sfatul celui viclean şi luminează cărarea mântuirii noastre, lărgind calea inimii noastre spre trecerea cetei gândurilor celor luminoase,care zugrăvesc iubirea faţă de aproapele şi neîncetatul dor după Dumnezeu. Cu mâna Ta cea tare păzeşte-ne pe noi de căderile în groapa răutăţii, de smintelile lumii şi de îmboldirile trupului cu sabia păcatului. Întăreşte mintea noastră cu harul Tău, ca să rămână neîntinată de deşarta cugetare a acestei lumi iubitoare de păcat, şi păzeşte comoara inimii noastre cu sabia gândului smerit, ca tâlharii noştri nevăzuţi, patimile, să nu ne sărăcească pe noi de darul milostivirii Tale. Îmbracă sufletul nostru cu haina curăţiei şi-l înfrumuseţează cu podoabele virtuţilor, ca să intrăm în cămara Ta de nuntă cu bucurie şi să primim şi noi cununa răsplătirii. Pentru toate binefacerile ştiute şi neştiute de noi, Îţi aducem nevrednica noastră mulţumire, cerându-Ţi să păzeşti lumea, pe care a zidit-o mâna Ta, întru pace, ca să aflăm şi noi calea bucuriei, de pe care Adam a fugit, vădit fiind de păcat. Cu puterea Crucii Tale întăreşte-ne Doamne, ca să ne arătăm şi noi următori ai căilor jertfirii celei mântuitoare arătate de Hristos. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, dă-ne nouă Stăpâne, darul mântuirii, nu pentru vrednicia noastră, că n-am făcut nici un bine înaintea Ta, ci pentru iubirea Sfinţilor Tăi şi milostivirea Ta cea neîmpuţinată, revărsată şi asupra celor păcătoşi; ca, astfel, să Te lăudăm pe Tine în toate zilele vieţii noastre şi să-Ţi cântăm cu bucurie mulţumitoare: Doamne, slavă Ţie, pentru toate !
TROPAR
Binecuvintează Stăpâne, cununa anului milostivirii Tale,
Şi rânduieşte-ne nouă pocăinţă lucrătoare întru răbdare,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu dăruieşte-ne mare milă,
Ca petrecându-ne vremea rămasă întru rugăciune să aflăm a minţii lumină.
CONDAC
Am mai mai trecut de o treaptă a anilor, dar întâiul pas al pocăinţei n-am făcut,
Nu m-am trezit din lenevirea cea cumplită, de patimi fiind cu totul răpus,
Dă-mi Hristoase, să pun început bun, Însuţi aducând ca zestre a Ta milostivire,
Căci nelucrând eu până acum vreo faptă bună, nu am temelie pentru a mea îndrăznire.
ICOS
Făgăduit-am să mă rog mai mult, dar nici măcar n-am început nevoinţa rugăciunii,
Făgăduit-am să fiu mai smerit, dar mândria mea a izbucnit fără oprire, înecând darul iubirii,
Făgăduit-am să încep a iubi, dar inima mea s-a împietrit şi mai mult, Stăpâne,
O ! Îndelungă răbdarea Ta Doamne, cum de mai priveşti cu ochi milostivi spre mine ?
Ci, cheamă-mă Mântuitorule, din adâncul greşelilor la limanul pocăinţei,
Ca să laud iubirea Ta de oameni, întărindu-mi gândul pe piatra credinţei.
.
