miercuri, 28 aprilie 2021

Saptamana Patimilor - MIERCURI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".




MIERCURI este pomenirea femeii celei pacatoase, care afland ca Mantuitorul se afla in casa lui Simon Leprosul, a luat un vas cu mir inmiresmat, de mare pret, ca sa-l toarne pe capul lui Iisus Hristos, iar cu parul capului ei stergea lacrimile ce-i picau din ochi pe picioarele Domnului.
",Fiind Iisus in Betania, in casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie, avand un alabastru cu mir de mare pret, si l-a turnat pe capul Lui, pe cand sedea la masa.Si vazand ucenicii, s-au maniat si au zis: De ce risipa aceasta? Caci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii sa se dea saracilor.
Dar Iisus, cunoscand gandul lor, le-a zis: Pentru ce faceti suparare femeii? Caci lucru bun a facut ea fata de mine. Caci pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna. Ca ea, turnand mirul acesta pe trupul Meu, a facut-o spre ingroparea Mea.
Adevarat zic voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va spune si ce-a facut ea, spre pomenirea ei.
Miercurea Mare ne apropie si mai mult de Sfintele Pasti, astfel ca Biserica a randuit sa luam aminte in aceasta zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfranate, instrainate de Dumnezeu care aducand in aceasta zi, cu mare cainta, smerenie si cu multe lacrimi, mir de mare pret si ungandu-L pe Hristos, devine mironosita
si cel al lui Iuda Iscarioteanul, ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vandut, tot astazi, pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida. Vanzarea facuta de Iuda a facut ca, mai tarziu, Sfanta Traditie a Bisericii sa randuiasca ziua de miercuri ca zi de post, alaturi de vineri, ziua in care Iisus a fost rastignit, acestea fiind cele doua zile ale saptamanii in care crestinii trebuie sa posteasca de-a lungul intregului an.


SFÂNTA ȘI MAREA MIERCURI
În Sfânta și Marea Miercuri, dumnezeieștii Părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul aceasta s-a întâmplat cu puțin înainte de mântuitoarea Patimă.
Când Iisus S-a suit în Ierusalim și era în casa lui Simon leprosul, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț. Pomenirea ei s-a pus în această zi pentru ca, după cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindenea și tuturor fapta ei cea plină de multă învățătură. Ce a îndemnat-o, oare, la asta? Dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toți, prietenia Lui cu toți oamenii și mai cu seamă faptul de acum, când L-a văzut că intră în casa unui lepros, pe care legea îl socotea necurat și poruncea să fie îndepărtat dintre oameni.
Se gândea deci femeia că-i va vindeca și boala ei, după cum a vindecat-o pe a aceluia. Și, într-adevăr, pe când ședea la masă, I-a turnat pe capul Lui mir în valoare cam de trei sute de dinari. Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Hristos însă i-a luat apărarea ca să nu îndepărteze gândul ei cel bun. În urmă, Hristos face pomenire de îngroparea Sa spre a întoarce pe Iuda de la vânzare și a învred­nici pe femeie de marea cinste de a se propovădui pretutindeni, în toată lumea, fapta ei bună.
Trebuie să se știe că femeia aceasta pare că este una și aceeași la toți Evangheliștii, dar nu este așa.
După cum spune dumnezeiescul Hrisostom, la cei dintâi trei Evangheliști este vorba de una și aceeași femeie, numită îndeobște femeia cea păcătoasă. La Evan­ghelistul Ioan însă nu e vorba de această femeie, ci de altă femeie, care are o viață curată, Maria, sora lui Lazăr, pe care n-ar fi iubit-o Hristos de-ar fi fost o păcătoasă. Maria, spre deosebire de celelalte, cu șase zile înainte de Paști, pe când Domnul ședea la masă în casa ei din Betania, a întrebuințat mir și l-a turnat pe dumnezeieștile Lui picioare și I le-a șters cu părul capului ei, arătând față de Hristos un respect nespus de mare, oferindu-i mirul ca lui Dumnezeu. Ea știa bine că la jertfe se aducea untdelemn lui Dumnezeu, preoții se sfințeau cu mir, iar Iacov altădată a uns cu untdelemn stâlpul înălțat lui Dumnezeu. I-a adus Lui acest mir și l-a dăruit învățătorului ca lui Dumnezeu, pentru că l-a sculat din morți pe fratele ei. Din pricina asta nici Domnul nu-i făgă­duiește vreo răsplată. Într-adevăr, cu acest prilej numai Iuda murmură, din pricina iubirii sale de arginți.
Cealaltă femeie, adică cea păcătoasă, după cum au istorisit Sfinții Evangheliști Matei și Marcu, a turnat acel mir de preț pe capul lui Iisus cu două zile înainte de Paști, pe când Iisus era tot în Ierusalim și tot pe când stătea la masă, dar în casa lui Simon leprosul. Pe această femeie păcătoasă și ucenicii s-au supărat, pentru că se gândeau bine la dorința Iui Hristos de a face miloste­nie. Mai mult: acestei femei păcătoase i s-a dat și răsplata de a se duce vestea despre fapta ei bună în toată lumea. Prin urmare unii spun că este vorba de una și aceeași femeie, pe când învățătorul Hrisostom spune că este vorba de două femei. (...)
Iar Tu, Hristoase Dumnezeule, care ai fost uns cu mir, slobozește-ne de patimile ce vin asupra noastră și miluiește-ne pe noi ca un singur bun și de oameni iubitor! Amin.

SFANTA si MAREA JOI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Bucuria mea, mergand aseara la Denia celor 12 Evanghelii pentru a cinsti Patimile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, am fi dorit sa auzim ceva de la Crucea scoasa din Altar in mijlocul Bisericii. Dar Crucea a fost muta, fiindca, de pe ea a vorbit Hristos acum aproape 2000 de ani, odata pentru totdeauna si pentru toata lumea. De pe Cruce Iisus Hristos a strigat: “Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac!" (Luca 23, 34).

Si cu adevarat nu stiau nici soldatii romani, nici poporul iudeu si nici Sinedriul. Zice Sfantul Apostol Pavel: “Daca ar fi stiut n-ar fi rastignit pe Domnul slavei” (1 Corinteni 2:8). Iisus, vazand-o pe Maica Sa, i l-a aratat pe Sfantul Ioan “Apostolul iubirii”, si i-a spus: “Femeie, iata fiul tau!” si intorcandu-si privirile catre Sfantul Ioan i-a spus: “Iata mama ta!” (Ioan 19, 26-27).

Cuvintele Mantuitorului ne invata sa implinim porunca iubirii pentru rude si prieteni, fiindca, cel ce nu poarta grija de ai sai, unul ca acela: s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios” (1 Timotei 5:8). Mainile si picioarele Sale pironite pe Cruce nu L-au impiedicat pe Domnul vietii si al mortii sa deschida Raiul, talharului care se caia.

De pe Cruce Hristos a zis: “Mi-e sete!” (Ioan 19:28). Si i-au dat sa bea ,,otet si fiere”.

Pana astazi Iisus Hristos inseteaza dupa mantuirea noastra. Si ce altceva sunt pacatele noastre, daca nu otet si fiere??? Psalmistul David numeste aceste Patimi, chinuri ale iadului. Atunci cand n-a mai ramas nimic de suferit nici pe pamant nici in iad, Dumnezeu Iisus Hristos a zis: “Savarsitu-s-a!” (Ioan 19:30), adica, si-a incheiat lucrarea de mantuire a lumii. Si a urmat predica de pe Cruce a Mantuitorului: “Parinte, in mainile Tale incredintez duhul meu” (Luca 23:46).

Plecand din aceasta lume cu inima infranta si smerita, cu credinta vie in Mila lui Dumnezeu, oare, care vor fi cele din urma cuvinte ale noastre?
Preot Ioan 🛎.

AI MURIT ȘI-A PLÂNS PĂMÂNTUL..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 


de Preot Sorin Croitoru
 
Ai murit și-a plâns pământul,
De suspin s-a zguduit..
Soarele, în semn de doliu,
Razele și le-a oprit,

Stoluri mari de păsărele
Sus în ceruri se-'nvârteau,
Toate fiarele pădurii
Cu amar necaz plângeau..

Vântul șuiera cu jale,
Codrul fremăta și el,
Toate lucrurile Tale
Au plâns jertfa Ta de Miel!

Iară Tu pe Crucea 'naltă
Fără viață atârnai,
Coborând în iad cu drepții,
Însoțind tâlharu'-'n Rai..

Dacă nu aș ști, Iisuse,
După Cruce ce-a urmat,
Dacă n-ar striga creștinii
Că "Hristos a înviat!",

Eu Ți-aș plânge toată viața
Patima și ce-a mai fost,
Însă raza Învierii
Face plânsul fără rost..

Dar Îți cer, Iisuse Doamne,
Printre lacrimi: fă-mă demn
De-'nfricoșătoarea-Ți moarte
Pe al Răstignirii Lemn..

Ceartă-mă, Iisuse Sfinte,
Pentru rele ce-am făcut
Când, luat de valul lumii,
Am uitat prin ce-ai trecut..

Harul Tău să mă învețe
Viața să-mi trăiesc frumos,
Ca în ceasul morții mele
Să mă-'ntâmpini bucuros..

Dacă azi, la ceas de noapte,
Rănile-Ți mi-ai arăta,
Ca și Toma din Scriptură,
Tălpile Ți-aș săruta!

Ca Maria Magdalena
Aș dori să Te ating
Și în fața slavei Tale,
Fricile să mi le-'nving!

Ai murit și-a plâns pământul,
Că-L jelea pe Dumnezeu..
Și eu plâng când mă apucă
Dorul după Domnul meu..
amin

RUGĂCIUNEA PENTRU SĂPTĂMÂNA PATIMILOR DOMNULUI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
                          


alcătuirea Sfântului Isaac Sirul, cea mai frumoasă rugăciunea pe care am citit-o până acum
merită rostită!!!

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător.


Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.


Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA