de Preot Sorin Croitoru
S-a terminat și Sfânta Liturghie,
Trec pragul casei mirosind a mir;
Din reverendă fumul de tămâie
Se simte încă tare când inspir.
Sunt ostenit de-atâta încordare,
Am încercat și azi, cum fac mereu,
Cu fiecare slovă și cântare
Să mă împărtășesc din Dumnezeu.
De când începe până se termină
Slujirea sfântă este ca un vis
În care se împrăștie lumină
Prin ușile Altarului deschis..
De când începe până se sfârșește,
Din cer se cerne pace pe pământ.
Hristos Arhiereu liturghisește,
Jertfindu-Și tainic Trupul Său cel sfânt.
Ne ostenim și noi după putere,
Popor și preot, strana cu citeți,
Sorbim în inimi stropi de Înviere,
Ca o arvun-a celeilalte vieți.
Gustăm pe rând bucatele divine,
Cuvântul lui Hristos și harul Lui.
Ce bine e cu sufletele pline,
Ce bine e să ne simțim sătui..
Cu glasul blând Iisus Hristos ne cheamă
Să ne împărtășim din Cina Sa
Plini de credință, dragoste și teamă,
Căci din Potir.. pe El Îl vom mânca!
E-atât de mare Sfânta Liturghie,
Când dogmele prind viață pentru noi,
Iar clipele cu iz de veșnicie
Devin icoana Vieții de Apoi..
Ce bine e când turma se adună
Ca să Îi cânte Bunului Păstor..
Ce-i mai frumos ca “frații împreună”
Care devin duminica un cor?..
Da, Sfânta Liturghie ne unește,
(Putem să credem doar când ne iubim),
Din Pâinea Cea Cerească ne hrănește
Și firmituri de pâine devenim.
Am mai slujit o Sfântă Liturghie,
Trec pragul casei mele fericit:
Sunt ostenit, dar plin de bucurie
Că pe Mântuitorul L-am slujit.
(12 octombrie 2025
