de Preot Sorin Croitoru
Ce reprezintă Postul Mare?
Un timp în care fiecare
Să-și lase poftele deșarte
Și grijile lumești deoparte
Și, cugetând la veșnicie,
Puțin mai milostiv să fie,
Mai înclinat spre rugăciune,
Cununa faptei celei bune,
Venindu-și în sfârșit în fire
Dintru a minții risipire,
Precum în pilda dinainte
Se-ntoarse fiul la Părinte.
Nu, nu, această perioadă
Nu este nu știu ce corvoadă,
Ci e un timp al împăcării,
Al curățirii și-al iertării,
Când trupul scade, duhul crește
Și tot ce-i sfânt în noi sporește,
Când mintea, devenind ușoară,
Cu mult elan spre ceruri zboară,
Când trupul, devenind subțire,
E numai bun de-Împărtășire,
Când pocăința prinde viață
Și lacrimi calde curg pe față
Dintr-ale inimii izvoare,
Un nou botez la fiecare,
Născut din foc de rugăciune,
Ce spală orice-ntinăciune.
În Postul Mare-i grea pornirea,
Căci greu se domolește firea
Ce-a fost cu cărnuri învățată
Și-n multe feluri alintată.
Deci când va cere: "Dă-mi friptură!"
Să-i dai versete din Scriptură,
Să-i zici că omul nu trăiește
Doar săturându-se trupește,
Ci părții ei superioare
I se cuvine grijă mare,
Dar animalului din tine
Puțin și slab i se cuvine.
Se-ngrașă porcul și curcanul,
Că-i taie omul în tot anul,
Dar calul nu, și nici măgarul:
Ei duc căruța și samarul!
Să nu-i dai trupului cât cere,
Că doar nu-l tai de Înviere;
Să-i dai atât cât să te poarte,
El ți-e magarul pân' la moarte.
Și postul este o dietă
Cu diagnostic și rețetă,
Dar medicul ce ți-l prescrie
Nu-i în spital sau farmacie,
Ci îl găsești adus de spate
De-atâta ascultat păcate
Primind mărturisiri de taină
Înveșmântat în neagra-i haină.
În mână Sfânta Cruce ține
Și scoate diavolii din tine,
Căci terapia potrivită
E dezlegarea lui smerită.
Ce reprezintă Postul Mare?
O vreme pentru vindecare
De patimi și de neputință,
De întărire în credintă
De spor în sfânta rugăciune,
De facere de fapte bune,
