miercuri, 30 septembrie 2020

DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Bucuria mea, in zilele noastre, cei mai multi oameni, si de ce sa nu fim sinceri, chiar si unii crestini ortodocsi, dorm cu capul pe “perna nepasarii”, stapaniti fiind de Duhul lumii, orbiti de desertaciunile cele lumesti, fiindca, in loc sa aiba Duhul lui Hristos, se bucura doar de lucrurile intunericului veacului acestuia. Cei mai multi oameni sunt porniti spre rautati, ca o roata cand ii dai drumul la vale si nu se poate opri. Si acestea toate nu se trag din alta, fara numai din putina lor credinta: nu postesc, nu se roaga, nu merg in fiecare duminica la Biserica, nu se spovedesc, nu se impartasesc... Si acestia si noi ar trebui sa strigam: DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE! (adica, ajuta-mi putinei mele credinte!). Celor mai multi oameni, li s-au impietrit inimile in rautati asemenea lui faraon si umbla ca niste cai salbatici, fara de zabala (fara frica de Dumnezeu) si fara de rusine (fara sfatul parintelui duhovnic), pana vom cadea in vreo prapastie si vor pieri. Sfantul Parinte, Isaac Sirul, spune asa: Dumnezeu Se uita mai degraba la dorinta vointei, sa vada in ce anume isi gaseste omul placere”. Adica, vrea sa vada Dumnezeu daca acel om implineste porunca iubirii sau se inchina la idoli. Sfantul Inokentie de Kamceatka, ne-a lasat acest minunat cuvant de invatatura: “Nu fii nepasator. Roaga-te cat poti mai frecvent si mai fervent. Rugati-va, fortati-va sa faceti acest lucru, pentru ca Imparatia Lui Dumnezeu se ia cu forta. Niciodata n-o vei atinge fara sa te fortezi.” Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

marți, 29 septembrie 2020

INDUMNEZEIREA OMULUI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Bucuria mea, Sfantul Parinte Siluan Athonitul spune asa: "Pentru a cunoaşte pe Dumnezeu, nu este nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de SMERENIE." Sfantul Parinte Atanasie cel Mare spune asa: “Iata mareția minunii: “In mijlocul acestei lumi Dumnezeu s-a facut om, pentru ca omul sa devina Dumnezeu (prin har)”. 

Sfantul Parinte Vasile cel Mare ne-a lasat acest cuvant de invatatura minunat, de neuitat: “Omul care ajunge la desavarsire, se ridica pana la demnitatea ingerilor”. 

Aceasta este indumnezeirea lui. Omul insusi este o minune. El este unic si trebuie sa se bucure de viata, sa progreseze mereu din punct de vedere moral si spiritual. “Invata de la greier, cand singur esti SA CANTI, Invata de la luna, SA NU TE INSPAIMANTI, Invata de la vulturi, cand umerii ti-s grei, Si du-te la furnica si vezi povara ei, Invata de la floare, SA FII GINGAS CA EA, Invata de la oaie, SA AI BLANDETEA SA”

Sfantul Parinte Ioan al Crucii spune asa: “Omul, care ajunge la iubire, vede in creaturi o vasta simfonie, in care fiecare canta lui Dumnezeu cu instrumentul lui, iubirea pe care o simte fiecare fata de Dumnezeu”. 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, crestinul ortodox poate face minuni! 

Poate transforma saracia pamantului in belsug, ciulinii si palamida in roade si trandafiri, apa de rand in vin ales, neincrederea in voiosie, nepasarea in bunatate samariteana, fatarnicia in dragoste...

                                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

marți, 22 septembrie 2020

Dezvăluirile unui ,, popă"...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

sursa :

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

„Știi cum e să afli ca un copil e dependent de droguri/ tutun/ pornografie de la 10 ani, iar viata lui e in mainile tale? Tu stii dar nu poți spune nimanui?

Știi cum e să asculti 50 oameni in 6 ore si sa ajungi acasă plângând pentru greselile lor? Sau Pentru că nu pot să se ridice?

Știi cum e să împărtășești un bolnav pe moarte care nu mai are nadejde?

Știi cum e să oferi lumina copilului sau omului bolnav de cancer?

Stii cum e sa te grabesti sa ajungi la vreun fiu/fiica duhovniceasca aflata pe moarte si sa fii oprit pe strada de cineva care are nevoie de sfaturi, iar tu sa fii obligat sa alegi intre cei doi?

Știi cum e să fii lumina în întuneric?
Știi cum e să te pui sa dormi și să nu poți?
Știi cum e să te pui sa mănânci și să nu poți?

Știi cum e să stai in fata Sf. Mese și să vrei să termini din potir "pita cu vin" dar nu poți înghiți un strop?

Stii cum e sa mergi pe strada si sa fii huiduit sau scuipat de cei care alegand sa slujeasca stapanitorului acestei lumi, s-au lasat smintiti de progresistii ce se inmultesc pe zi ce trece?

Stii cum e sa intri in altar, Sfanta Sfintelor, si sa te gandesti daca esti vrednic de a primi pe insusi Hristos la Sfanta Impartasanie?

Știi cum e să nu ai timp să îți suni/vizitezi rudele pentru că singurul timp liber e cand te odihnesti?

Știi cum e să mergi la înmormântări și să nu poți să îți ascunzi plânsul?

Știi cum e ca să nu ai timp de familie?
Știi cum e ca să nu ai program fix? Sa ai program de ambulantier dar sa fii platit cu sfert de norma?

Știi cum e să nu ai concediu?

Știi cum e să nu ai voie să tii telefonul inchis?
Știi cum e să nu ai prieteni pentru ca in weekend nu esti liber?
Știi cum e să stai 10 ore in picioare fara sa te pui jos/ sa te miști?
Știi cum e să stii ca sotul isi înșeală sotia ( sau invers) iar tu sa nu poti spune , și doar să ceri rabdare si iertare?
Știi cum e să primesti intrebari dar sa nu ai răspunsuri? Sa ti se ceară sfaturi dar sa nu Ai?
Să se increada omul in tine iar tu sa cazi pentru ca om esti si tu?

Să iti pună toti standarde inalte iar tu sa nu poti ajunge acolo sus?

Știi cum e să fii lumina în întuneric?
Știi cum e să nu ai voie să plângi? Sa Nu ai voie să te plângi? Sa Nu tina nimeni cu tine?
Știi cum e să nu ai timp nici să mergi la părinții tai?

Intrebarile si raspunsurile lor fac parte din experiența noastră, a popilor care umblam in mercedesuri, și în haine de aur, a smecherilor care lucram doar Duminica si in rest dormim, a afaceristilor de pomelnice si a mafiotilor de lumânări .

Cam asta facem noi popii. Iar asta e experienta mea de începător, te invit si pe tine, prietene care te crezi ofensat ca nu esti popă, SĂ IEI SALARIUL MEU PE O LUNA SI SA FACI CE FAC EU.

Asta nu o spun nici din mândrie, nici ca sa imi plângă cineva de mila. E o simpla confesiune a gândurilor pe care unii dintre voi nu le cunoașteți. Nu așteptăm mai mult respect sau mulțumire ci doar șă fim lăsați în pace să ne facem treaba cat mai bine posibil."

Știi omule a răspunde la întrebările de mai sus ?

Aud ? 🤔


duminică, 20 septembrie 2020

Evanghelia duminicii după Înălțarea Sfintei Cruci .(Luarea crucii și urmarea lui Hristos )

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

,,Zis-a Domnul : oricine voiește să vină după Mine să se lepede se sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie .Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde ,iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie ,acela îl vă scăpa .Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă își pierde sufletul ?
Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său ?
Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos ,și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinții îngeri .
Și le zicea lor :Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere .(Marcu 8, 34-38 . 9, 1 ).

marți, 15 septembrie 2020

Hramul Catedralei Mitropolitane din Timişoara

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".







Sărbătoarea Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului, a reunit şi în acest an, la 15 septembrie, în rugăciune mii de pelerini din întreg cuprinsul Mitropoliei Banatului şi din alte părți la Catedrala Mitropo­litană din Timişoara. Aici, sluj­bele au fost o­ficiate de către Înalt­­­prea­­sfinţitul Părinte Ioan, Ar­hi­e­piscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, îm­pre­ună cu un sobor de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod.
          Slujbele religioase închinate celui de-al doilea hram al Catedralei Mitropolitane din Timişoara au debutat în ajunul sărbătorii, luni, 14 septembrie, cu slujba Privegherii, oficiată în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, de către Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, alcătuit din consilierii de la Centrul eparhial, protopopii eparhiei, slujitorii Catedralei Mitropolitane, ai mănăstirilor şi ai mai multor parohii din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei. După slujba Vecerniei cu Litie, soborul slujitorilor şi al credincioşilor a participat la îndătinata procesiune cu racla cu sfintele moaşte ale ocrotitorului Banatului, în jurul Catedralei Mitropolitane. După procesiune, racla a fost deschisă şi aşezată pe un podium special amenajat în faţa Sfântului Altar, sfintele moaşte rămânând spre închinare şi cinstire până astăzi, 16 septembrie, când, după slujba Acatistului Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, săvârşită de la ora 18:00, acestea vor fi reaşezate în locul obişnuit, din dreapta naosului catedralei.
Sobor de arhierei la sărbătoarea Sfântului Ierarh Iosif

„Am avut bucuria în aceste zile de a avea la praznicul Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș credincioși din întreg Banatul,  Iată, după mai bine de 350 de ani de la mutarea sa la cereștile locașuri, glasul sfântului îi cheamă și astăzi pe cei din părțile Banatului și nu numai să vină la rugăciune pentru ei înșiși, pentru neam și pentru țară, pentru a-și mărturisi credința și iubirea față de Dumnezeu. Sfântul Iosif a fost un om iubit atât de Dumnezeu, cât și de contemporanii săi și aflăm din viața sa că veneau la el și îl cinsteau chiar și cei de alt neam, întrucât acesta devenise un adevărat model de iubire și sfințenie prin viața și lucrarea aleasă, săvârșind prin harul lui Dumnezeu și numeroase minuni. Tot așa, și noi suntem chemați de Mântuitorul Hristos să dăm mărturie de credința și dragostea noastră atât în mijlocul fraților noștri creștini, cât și oriunde ne-am afla, fiind următori ai iubirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos și împlinitori ai cuvântului Său, așa cum a fost și Sfântul Ierarh Mitropolit Iosif”, a precizat Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan.

mai multe cititi aici:

luni, 14 septembrie 2020

Din Slujba Vecerniei cu Litie



"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!






















SFIINTII PRIETENII MEI...: Acatistul Sfintei Cruci


Condac 1
Preasfântă Cruce ne închinăm ţie, te mărim şi de Dumnezeiasca ta înălţare ne veselim. Ca armă nebiruită, dată nouă de Mântuitorul Hristos, şi ca pavăză asupra diavolilor, ocroteşte-i şi acoperă-i cu darul tău pe cei ce cântă: Bucură-te Sfântă Cruce, păzitoare a creştinilor!

Icos 1

Îngerii din Cer înconjoară Crucea de viaţă purtătoare în chip nevăzut şi se înspăimântează văzând-o că dă credincioşilor lumină şi Har, şi zic către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Sfântă Cruce, păzitoare a lumii şi slavă a Bisericii!
Bucură-te, că eşti Dumnezeiesc aşternut picioarelor!
Bucură-te, că izvorăşti tămăduiri şi luminezi marginile lumii!
Bucură-te, lemn de viaţă mirositor şi vistierie a minunilor!
Bucură-te, că te-ai aşezat spre închinarea tuturor!
Bucură-te, că prin tine e închinat Ziditorul şi se binecuvântează zidirea!
Bucură-te Sfântă Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condac 2

Vrând să afle Crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos, Sfânta Elena a zis Împăratului: Căutând arma cea biruitoare pentru tine, lucrul cel dorit de sufletul tău, cântă Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

După apariţia Sfintei Cruci pe Cer, Împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei care-i slujeau: Din sânurile pământului siliţi-vă în grabă să aflaţi şi Crucea să mi-o daţi! Aflând-o, au privit-o cu frică şi au zis:
Bucură-te, semn al adevăratei bucurii, odor veselitor al Cuvântului!
Bucură-te, că te-ai arătat cu stele închipuită!
Bucură-te, Sfântă Cruce, cu împătrite raze în chipul focului!
Bucură-te, lumină a Îngerilor, cea cu alinare închipuită!
Bucură-te, rană a demonilor şi stingătoare a focului rătăcirii!
Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiţilor!
Bucură-te Sfântă Cruce, păzitoare a creştinilor!
Urmarea aici



SFIINTII PRIETENII MEI...: Acatistul Sfintei Cruci:





"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile ganduri...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

marți, 1 septembrie 2020

ÎNCEPUTUL INDICTIONULUI (ÎNCEPUTUL NOULUI AN BISERICESC)


Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Mântuitorule, Cel Ce Cruce ai răbdat şi cu sângele Tău ai şters păcatul neascultării lui Adam, acoperind toate fărădelegile noastre, nu mă trece cu vederea nici pe mine, cel învechit în multe şi cumplite păcate, ci mă înnoieşte prin pocăinţă, arătându-mă la sfârşitul vieţii moştenitor al bunătăţilor Tale celor cereşti pe care le-ai gătit pentru cei ce doresc împărtăşirea din lumina Ta neapusă. Tinde braţul Tău cel înalt şi mă scoate din prăpastia fărădelegilor mele şi noul an ce bate la poarta timpului arată-l pentru toţi roditor de fapte bune spre slava Ta, bucuria îngerilor şi mântuirea sufletelor noastre.
Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel Ce cu suflare de viaţă în pântecele maicii mele m-ai alcătuit din nespusa Ta iubire de oameni şi sub lumina vieţii pământeşti m-ai adus, ca să îmi înalţ mintea la Tine, Soare al dreptăţii, Care luminezi tuturor cu razele mântuirii. Binecuvintează fiecare început al anului pe care Ţie îl aducem spre a-l face roditor de fapte bune, trimiţând nouă ploaia darurilor Tale bogate. Pe mine, cel ce mă lenevesc a mă ruga în toată vremea şi călătoresc în pământul patimilor mă înţelepţeşte a alerga ca un cerb la izvorul pocăinţei şi a mă hrăni mai mult nu cu mâncarea cea stricăcioasă, ci cu dumnezeieştile gânduri ce ridică mintea din cele de aici. Cu mâna Ta cea tare păzeşte-mă de toate cursele ispitelor şi cu purtarea Ta de grijă mă însoţeşte în toate căile vieţii mele. Cel Ce ştii toate cele ce-mi sunt de folos, mai înainte de a cere eu sau de a pricepe cele bune, dăruieşte-mi-le Tu ca Un Îndurat. Nu mă lăsa Doamne, să alunec în gropile ispitelor, ci luminează gândul meu ca să aleg totdeauna calea vieţii, depărtându-mă de păcatul sau greşeala care îmi agonisesc suferinţă şi moartea sufletului. Auzi-mă Stăpâne, când glasul meu se înalţă spre Tine şi trimite milostivirile Tale robilor Tăi în toată vremea, ca să Te slăvim pe Tine cu mulţumire. Trimite în pământul inimii mele ploaia Duhului Tău a toate lucrător şi razele iubirii Tale de oameni, ca să-Ţi aduc la vremea cuvenită roadele faptelor bune acoperite cu vălul luminos al smereniei. Numără-mă şi pe mine, cel rătăcit de la calea poruncilor Tale, cu oile cele cuvântătoare care nu s-au depărtat de staulul credinţei adevărate. Cu lumina înţelepciunii Tale străluceşte mintea mea neputincioasă şi dă pricepere inimii mele ca să păstorească gândurile sale pe pajiştea Dumnezeiescului Duh. Cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi întăreşte lumea Ta întru legătura păcii şi revarsă izvoarele milei Tale celei bogate tuturor celor ce nădăjduiesc întru Tine, ca, alături de cetele îngereşti, să Te slăvim neîncetat împreună cu Tatăl Cel iubitor de oameni şi cu Duhul Cel Preasfânt în vecii vecilor. Amin.
Astăzi, odată cu înnoirea anului să înnoim şi noi făgăduinţa pocăinţei, lepădănd hainele întunecate ale patimilor şi îmbrăcând sufletul cu podoabele virtuţilor. Astăzi, să ne hotărâm a merge pe cărările rugăciunii cu stăruinţă, netemându-ne de viforul ispitelor de multe feluri cu care vrăjmaşii mântuirii noastre caută să ne abată de pe calea nevoinţelor. Astăzi, să înălţăm gândurile inimii spre Cel Ce a zidit cerurile şi nu încetează a ne revărsa nouă ploaia milostivirii Sale neîmpuţinate. Astăzi, să lepădăm somnul lenevirii şi umplându-ne de harul Duhului Sfânt, să luăm trâmbiţa rugăciunii şi să viersuim cu îngerii, făcând măriri Celui Ce este mai presus de orice laudă. Astăzi, să începem a trăi restul vieţii pământeşti, ca şi cum ne-am afla în ultimul an al vieţuirii noastre, cu amintirea morţii şi a chinurilor iadului îndemnând inima nostră împietrită spre umilinţă. Să mulţumim milostivirii lui Dumnezeu, Care în mijlocul împietririi inimii noastre, dormitând noi în pământul lenevirii, nu a încetat să ne cerceteze cu iubirea Sa de oameni şi în anul ce a trecut insuflându-ne gândurile de pocăinţă, măcar că nu ne-am ostenit noi să răspundem, pe măsură chemării dumnezeişti, la darul de curăţire, luminare şi sfinţire a sufletelor noastre. Astăzi, să închinăm gândurile noastre Celui Ce are totdeauna urechile deschise spre auzirea suspinurilor smerite ale celor ce-şi îmbracă sufletele cu haina mântuitoare a umilinţei. Astăzi, primind, prin milostivire dumnezeiască, comoara harului, să lucrăm cu osârdie faptele mântuirii, ca să ne învrednicim la încetarea curgerii anilor vieţii noastre de glasul Stăpânului: ,, Bine, slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului Tău !”. O, Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, revarsă în inimile noastre roua harului ca dar de început spre a porni şi noi, cei leneşi, pe cărarea nevoinţelor. Ca Cel Ce ne-ai pus nouă timpul acesta pământesc drept acoperământ al vieţii sub care ne mişcăm, dă-ne nouă totdeauna acoperământul Duhului Sfânt Ce transformă timpul acesta trecător în veşnicia lui Dumnezeu. Fii Milostiv nedreptăţilor noastre şi treci cu vederea ca un Îndurat nedesăvârşirile vieţii noastre, cu care neîncetat mâniem bunătatea Ta cea nemăsurată. Cu degetul Tău cel dumnezeisc scrie în cartea inimilor noastre cea dintâi slovă din abecedarul smereniei celei adevărate reflectate în faptă şi cuvânt. Cu picătura iubirii Tale de oameni sfarmă împietrirea inimii noastre ticăloase cea închise iubirii faţă de aproapele şi totodată străină iubirii de Dumnezeu. Întăreşte pe piatra răbdării sufletele noastre, cele ce se primejduiesc în flacăra mâniei şi a altor patimi de ocară, care ne aruncă cinstea în rândul necuvântătoarelor. Dobotoacelor celor fără de minte ne-am asemănat, neascultând sfaturile cele duhovniceşti şi hrănindu-ne cu noroiul patimilor.Cu dumnezeieştile Tale cuvinte sfinţeşte inimile, minţile şi gurile noastre cele ce s-au făcut căi pe care au alergat minciunile şi alte cuvinte departe de adevăr. Cu lumina darurilor Tale risipeşte întunericul din cămara sufletelor noastre. Deschide-ne uşa pocăinţei, ca să ne învrednicim şi noi a ajunge în staulul Tău, unde fiind îngrădiţi cu stâlpii dogmelor suntem apăraţi de ereziile cele ucigătoare de suflete. Păzeşte cetatea sufletelor noastre netulburată de săgeţile ispitelor şi întăreşte-ne totdeauna pe piatra mărturisirii Adevărului. Biserica Ta, cea împodobită cu porfira mucenicilor o arată până la sfârşitul veacurilor nebiruită de fiarele ereziilor, sfinţind sufletele noastre ca biserici vii întru care Se sălăşluieşte Hristos, Capul Bisericii şi Ocârmuitorul minţii noastre. Deci, odată cu începutul noului an bisericesc, dă-ne nouă Mult Milostive Stăpâne, să punem începutul cel bun al pocăinţei, ca la sfârşitul acestui an, prin milostivirea Ta să ne învrednicim a culege şi noi roadele faptelor bune, pentru care să aducem mulţumire. Primeşte nevrednicele noastre gânduri răsărite în inimă sub suflarea Duhului Tău iubitor, Care nu încetează a ne chema din întunericul patimilor la lumina pocăinţei. Ştiind neputinţa noastră cea multă şi aplecarea gândului nostru spre deşertăciunile lumii, Însuşi întăreşte-ne cu harul Tău ca să ne şi facem plinitori în faptă a gândurilor bune, ce stau la temelia înnoirii noastre duhovniceşti. Păzeşte-ne de tot sfatul celui viclean şi luminează cărarea mântuirii noastre, lărgind calea inimii noastre spre trecerea cetei gândurilor celor luminoase,care zugrăvesc iubirea faţă de aproapele şi neîncetatul dor după Dumnezeu. Cu mâna Ta cea tare păzeşte-ne pe noi de căderile în groapa răutăţii, de smintelile lumii şi de îmboldirile trupului cu sabia păcatului. Întăreşte mintea noastră cu harul Tău, ca să rămână neîntinată de deşarta cugetare a acestei lumi iubitoare de păcat, şi păzeşte comoara inimii noastre cu sabia gândului smerit, ca tâlharii noştri nevăzuţi, patimile, să nu ne sărăcească pe noi de darul milostivirii Tale. Îmbracă sufletul nostru cu haina curăţiei şi-l înfrumuseţează cu podoabele virtuţilor, ca să intrăm în cămara Ta de nuntă cu bucurie şi să primim şi noi cununa răsplătirii. Pentru toate binefacerile ştiute şi neştiute de noi, Îţi aducem nevrednica noastră mulţumire, cerându-Ţi să păzeşti lumea, pe care a zidit-o mâna Ta, întru pace, ca să aflăm şi noi calea bucuriei, de pe care Adam a fugit, vădit fiind de păcat. Cu puterea Crucii Tale întăreşte-ne Doamne, ca să ne arătăm şi noi următori ai căilor jertfirii celei mântuitoare arătate de Hristos. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, dă-ne nouă Stăpâne, darul mântuirii, nu pentru vrednicia noastră, că n-am făcut nici un bine înaintea Ta, ci pentru iubirea Sfinţilor Tăi şi milostivirea Ta cea neîmpuţinată, revărsată şi asupra celor păcătoşi; ca, astfel, să Te lăudăm pe Tine în toate zilele vieţii noastre şi să-Ţi cântăm cu bucurie mulţumitoare: Doamne, slavă Ţie, pentru toate !
TROPAR
Binecuvintează Stăpâne, cununa anului milostivirii Tale,
Şi rânduieşte-ne nouă pocăinţă lucrătoare întru răbdare,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu dăruieşte-ne mare milă,
Ca petrecându-ne vremea rămasă întru rugăciune să aflăm a minţii lumină.
CONDAC
Am mai mai trecut de o treaptă a anilor, dar întâiul pas al pocăinţei n-am făcut,
Nu m-am trezit din lenevirea cea cumplită, de patimi fiind cu totul răpus,
Dă-mi Hristoase, să pun început bun, Însuţi aducând ca zestre a Ta milostivire,
Căci nelucrând eu până acum vreo faptă bună, nu am temelie pentru a mea îndrăznire.
ICOS
Făgăduit-am să mă rog mai mult, dar nici măcar n-am început nevoinţa rugăciunii,
Făgăduit-am să fiu mai smerit, dar mândria mea a izbucnit fără oprire, înecând darul iubirii,
Făgăduit-am să încep a iubi, dar inima mea s-a împietrit şi mai mult, Stăpâne,
O ! Îndelungă răbdarea Ta Doamne, cum de mai priveşti cu ochi milostivi spre mine ?
Ci, cheamă-mă Mântuitorule, din adâncul greşelilor la limanul pocăinţei,
Ca să laud iubirea Ta de oameni, întărindu-mi gândul pe piatra credinţei.

DIN IERUSALIM LA IERIHON

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


              Bucuria mea, in pilda “Samarineanului milostiv” se vorbeste despre un om, care cobora din Ierusalim la Ierihon. Fiecare dintre noi am coborat adesea din Ierusalim in Ierihon, adica, am neglijat virtutile si ne-am irosit timpul vietii cu grijile lumesti, uitand ca toate sunt desertaciuni si noi toti suntem calatori, neavand aici cetate statatoare. Si asa am cazut intre “talharii cei nevazuti” (diavolii) care ne-au lasat mai mult morti decat vii. Insa noi sa avem nadejde nestramutata in milostivirea cea fara de margini a Samarineanului milostiv (Iisus Hristos), a Celui ce nu din Samaria a venit, ci, din Nascatoarea de Dumnezeu, Fecioara Maria, a luat trup pentru mantuirea sufletelor noastre.

     Sa luam aminte la cuvantul de invatatura al Sfantul Parinte, Efrem Sirul, care ne spune ca: “La Infricosata Judecata, cand pacatosii vor fi alungati de la Fata lui Dumnezeu, fiind trimisi la chinuri vesnice, tipatul lor va zdruncina pamantul din temelii”. Si pentru ca viata fiecarui crestin ortodox ar trebui sa fie impodobita cu “evantaiul virtutilor”, iti doresc din toata inima, sa fii in veac iubitor de Dumnezeu, iubitor de aproapele, iubitor de vrajmasi, sa fii bland, smerit, sa-ti dea Dumnezeu “diamantul rabdarii”, sa-ti dea dreapta socoteala (intelepciune) ca sa tragi folos din ispite si sa ajungi la masura Raiului.

Rascumparati timpul fiindca, el este moneda vietii noastre. Cineva spunea asa: “Grabeste timpul ca un nor, De nimeni nu-i oprit, Si anii mei se duc in zbor, Se  duc in infinit”. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!
   🙏 Har, mila si pace sufletului tau, de la Iisus Hristos al nostru Mantuitor - Dumnezeu!
                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA