Când eram mic, cam de pe la zece ani în sus, jucam șah. Mult. Îmi plăcea la nebunie. Jucam cu fratele meu mai mare ore întregi, uitam și de mâncare. El mă învățase să joc. Apoi jucam în fața blocului, făcusem adevărate campionate. Toți buni la șah, toți "tari". Majoritatea dintre foștii mei vecini au devenit mai apoi oameni mari, doctori, ingineri.. Mai târziu am intrat la liceu, dă-i șah și acolo.. Rămâneam la sfârșitul programului de școală și câte două-trei ore să ne facem partidele noastre de șah. Uite așa, șah peste tot. Apoi a venit facultatea, și pe acolo se juca. Cea mai mare realizare a mea a fost să bat un campion regional de șah la Telega, județul Prahova. Săream în sus de bucurie. Ori avusese domnul o zi proastă, ori avusesem eu una foarte bună, cert este că am bătut un campion. Bineînțeles, după zile întregi de "chelfăneli" pe care le încasasem de la domnia sa.. Am ajuns în Italia.. Cu cine să joc, că pe aici sunt tot felul de români veniți la muncă fizică, mulți zidari, mă rog, n-am mai avut cu cine juca. Și atunci ce-am făcut? Mi-am cumpărat un joc de șah pe calculator, "Fritz 8". Scria pe cutia de plastic a discului că jucase de la egal la egal cu Garry Kasparov! Adică cel mai mare jucător de șah al istoriei făcuse egal cu programul Fritz 8.. Bun, am jucat eu cu programul, am luat-o de la nivel de începător, deși nu eram, dar l-am păcălit. El mă trata ca pe un începător, așa mă dădusem, eu îl chelfăneam. Dar s-a prins la un moment dat, și ce să vezi? Mi-a ridicat nivelul! Nu-mi mai amintesc ce titlu mi-a dat, mi-a oferit și șampanie virtuală cu artificii, a fost frumos.. Am sărit în sus de bucurie. Dar ce să vezi?
Când mi-a atribuit nivelul acela, nu a făcut-o pentru mine, ci pentru el! Adică măi băiețaș, m-am prins că nu ești un începător, haide să-ți bag puțin bețe în roate. Și din clipa aceea nu l-am mai bătut așa de ușor.. Dar am insistat, i-am învățat schemele și din nou i-am dat cotonogeală. Asta după săptămâni întregi. Ce să vezi? Aceeași șampanie, aceleași artificii! Mi-a ridicat din nou nivelul. "Șmechere, tu te-ai perfecționat. Hai să-ți arăt cum se joacă șah!" Și a început.. Măi fraților, nu prea mai aveam ce să-i fac. Mă zdrobea cu strategiile lui. Mă făcea să cred că pierde, îmi arunca vreo piesă importantă, mă dădeam mare, când colo.. momeală! Urmau două-trei mutări surpriză și pac, matul! Totuși, de milă sau din diplomație, nu-mi dau seama motivul, după câteva luni mi-a ridicat din nou nivelul. Șampanie și artificii, ca de obicei. Chiar eram fericit. Din acel moment nu l-am mai bătut niciodată. Am tot jucat, dar nimic. Știți ce se întâmpla de fapt? La fiecare nivel al jucătorului uman, programul de inteligență artificială își reglează singur un anumit număr de mutări. Adică eu mut piesa, el calculează zece mutări posibile. Ridică nivelul, trece la o sută. Ridică nivelul, trece la zece mii. La niveluri mai ridicate, tu faci o mutare, iar el calculează un milion de variante posibile la mutarea ta! M-am dat bătut, am renunțat. Eram abia la nivelul 4.. Imaginați-vă la nivelul 10.. Și totuși Kasparov a făcut egal cu el. Ce creier, domnule..
De ce v-am povestit lucrurile astea?
Păi uitați cum vine treaba: lumea este condusă în clipa asta de Satana. Ne-a spus-o clar Apocalipsa. Pământul este ca o tablă de șah cu pioni, turnuri, regi și regine, parlamente și guverne.. Satana are o inteligență de mii de ori mai mare decât programul de șah Fritz 8. Fraților, nu avem nici o șansă! Are strategii complexe, el calculează miliarde de mutări posibile. Noi mutăm una, el știe toate variantele posibile pentru acea situație, la orice mutare a noastră el știe exact ce să facă pentru a câștiga partida. Este trist, dar așa este. Nu vedeți cum stârnește războaiele? Câte puțin prin Europa, puțin prin Orientul Apropiat.. Puțină pandemie, puțin război, puțin cutremur, puțină secetă.. Le știe pe toate. Nu putem câștiga împotriva acestui șahist.
Hristos nu ne-a zis că vom câștiga partida, ne-a învățat doar cum să ne câștigăm sufletele. Adică pierzând noi partida în viața asta, să ne câștigăm locul din Rai în viața viitoare. Când îi mai aud pe unii.. Se cred deștepți, s-au "prins" ei.. Și ce dacă te-ai prins, pe Satana nu ai cum să-l bați, are inteligență cât milioane de computere împreună. Dar nu-i nici o rușine să pierzi lupta cu el. Important este să-ți câștigi sufletul, restul nu are valoare. Domnul să ne binecuvânteze pe toți. "Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean", amin
. Părintele Sorin Croitoru
