Trecea Hristos tăcut, smerit, târând cu greu al Său picior,
Pe care cuiul l-a zdrobit...trecea in chip de cersetor...
Trecea Hristos tinând in mână, un colt de pâine întărit
Pe care doar un om al străzii din prânzul său i-a împărțit !
Trecea Hristos si-avea in ochi, mai multe lacrimi ca atunci
Când istovit urca Golgota...ducând povara multor cruci,
Plângea privind la lumea asta si cautând să mai găsească
Un strop de dragoste-ntr-un suflet...de l-ar găsi să îl sporească...
Trecea Hristos privind cu milă, privind la mine păcătosul,
Că nu-mi văd boala cea cumplită, că-s mai lepros decât leprosul,
Și se opri să îmi întindă, din buzunarul Hainei Sale,
Un ciob căzut dintr-o oglindă... și iarăși se porni pe Cale..
Și l-am luat cu stângacie..privind în el mi-a arătat,
Cum chipul meu e plin de lepră, de lepra greului păcat..
Și-am alergat să-l prind pe Cale, pe minunatul Călător,
Să-i spun ca ciobul de oglindă, este un ciob înșelător..
Dar am cazut cuprins de frică...sunt eu lepros?.. I-adevarat !!!
Iar ciobul nu-i ciob, nici oglindă...este un dar, un diamant..
Și Cerșetorul nu-i ce pare, nu-i cerșetor...e Împarat
E Cel ce m-a-ntâlnit pe Cale, e Doctorul Prea Minunat !
Trecea Hristos , desculț si singur, cu haina ruptă-nfrigurat,
Era mai trist decât atunci, cand fiere si oțet i-au dat,
Căci astăzi nimeni nu-i deschide, atunci când bate-n poarta lor,
În goana lumii pervertite, multi nu-L mai văd, multi nu-L mai vor !
Trecea Hristos, smerit prin lume, trecea ..dar cât o să mai treacă ?
Când ieri și azi și poate mâine, nu este nimeni sa-L petreacă,
Când usile sunt zăvorâte...când lacrimile au secat,
Cât să mai treci prin lume, Doamne ! Încă mai rabzi cat ai rabdat ?
( din volumul ,, Cu Hristos pe drumul Crucii, versuri de Eliana Popa)
