De-atâtea ori Tu ai bătut,
La poarta sufletului meu,
Dar tânăr fiind, nu am știut,
Că, Tu, ești Fiu de DUMNEZEU!
Nu am deschis, și-mi pare rău,
N-am știut cât poate să Te doară
Și cât de dulce-i drumul Tău...
Și Te-am lăsat să stai afară!
Abia cândva, într-un târziu,
Când am simțit că nu mi-e bine
Și drumul meu este pustiu,
ISUSE, Te-am primit la mine!
Îți mulțumesc că n-ai plecat,
Atunci, când eu nu Te-am primit,
Ai stat mereu și-ai așteptat,
Atât de mult Tu m-ai iubit!
Acum, trec mai ușor prin toate
Și vreau să vă îndemn pe toți,
Primiți-L pe ISUS când bate,
La ale sufletelor porți!
Dorel Mărgan
La poarta sufletului meu,
Dar tânăr fiind, nu am știut,
Că, Tu, ești Fiu de DUMNEZEU!
Nu am deschis, și-mi pare rău,
N-am știut cât poate să Te doară
Și cât de dulce-i drumul Tău...
Și Te-am lăsat să stai afară!
Abia cândva, într-un târziu,
Când am simțit că nu mi-e bine
Și drumul meu este pustiu,
ISUSE, Te-am primit la mine!
Îți mulțumesc că n-ai plecat,
Atunci, când eu nu Te-am primit,
Ai stat mereu și-ai așteptat,
Atât de mult Tu m-ai iubit!
Acum, trec mai ușor prin toate
Și vreau să vă îndemn pe toți,
Primiți-L pe ISUS când bate,
La ale sufletelor porți!
Dorel Mărgan