luni, 27 februarie 2012

LUMINA


Sa-ti lumineze chipul
cand rau esti prigonit
sa fii intins pe cruce
cand fratii te-au vandut

cu bucurie-n suflet
sa-i ierti pe toti oricand
cand tu vei fi batut
sa te bucuri foarte mult

sa ai marea rabdare
in chinuri si ocaruri
cu bucurie-n suflet
asteapta ori si cand

cand haina ti-o va lua
cu forta de pe tine
tu da-i tot ce ai
chiar si averea ta

cand prietenul tau
va fi in neputinte
sa-i sari in ajutor
indiferent de-orice

cand esti in suferinta
sa fii tu fericit
cu zambetul pe buze
sa fii ori si cand

sa te bucuri de orice
caci totu-i de la Domnul
primeste cu-ndrazneala
si mare bucurie

chiar daca-i de la diavol
el se va bucura
cand esti in neputinta
sa nu-i faci voia sa

lupta asa cum poti
cu rugaciuni si post
caci il vei birui
cu arma Domnului...

duminică, 26 februarie 2012

Datoriile creştinului către Dumnezeu

11097 
                                           Care este rostul legilor morale?
Din cele spuse pana acum am inteles ca crestinul trebuie sa se calauzeasca in viata dupa legile morale. Acestea ii arata datoriile prin implinirea carora isi poate intocmi viata potrivit voii lui Dumnezeu si dobandi mantuirea sufletului.
                                           Care sunt aceste datorii ale crestinului?
Datoriile crestinului le-a aratat lamurit Mantuitorul in raspunsul dat unuia dintre ispititorii Sai, care voia sa cunoasca cea mai mare porunca din Lege, zicandu-i: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca si aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Matei 22, 37-39).  Asadar, crestinul are datorii catre Dumnezeu, catre sine insusi si catre aproapele.  Despre ele s-a vorbit in partea de mai inainte. De aceea acum le aratam la un loc, dar numai pe scurt.
                                             Care sunt datoriile catre Dumnezeu?
Crestinul este dator sa se straduiasca sa cunoasca pe Dumnezeu si sa recunoasca in El pe Creatorul, Binefacatorul, Sfintitorul si Judecatorul sau si numai Lui sa-I slujeasca cu toate puterile sale. Aceasta o cere porunca intai a Decalogului, precum si Mantuitorul, prin cuvintele spuse cu prilejul ispitirii Lui de catre diavol: “Piei, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti” (Matei 4, 10).
                                             In ce chip slujeste crestinul lui Dumnezeu?
Crestinul slujeste lui Dumnezeu prin insusirea si punerea in lucrare a celor trei virtuti teologice: credinta, nadejdea si dragostea, precum si prin implinirea constiincioasa a tuturor actelor de cult, dupa randuiala sfintei noastre Biserici Ortodoxe (rugaciunea, serbarea Duminicii si a celorlalte zile de sarbatoare, cinstirea ingerilor, a sfintilor, a sfintelor moaste, a sfintelor icoane, a sfintelor cruci, respectarea persoanelor, locurilor, lucrurilor si numelor sfintite de Dumnezeu, tinerea juramantului si votului, marturisirea fara sfiala si teama a invataturii sfintei noastre Biserici Ortodoxe, dupa pilda Mantuitorului, a Sfintilor Apostoli si a Sfintilor Mucenici).

http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/

sâmbătă, 25 februarie 2012

Ne raspunde Dumnezeu la rugaciuni?


Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Cum să ne rugăm... în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile
Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”...

Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.

Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”1 „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor...”2

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?
Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El... Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor... probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”3

Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta...” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă... că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru...” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi... şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei... este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi... Va lua aminte la rugăciunile lor.

Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?
Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.

Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine... Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”4

Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?
Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”5 Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”6 Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).

Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu... fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.

Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?
Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:

„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”7 Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite... El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”8 Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”9

Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”10 - adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”11

De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?
Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?

Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”12 Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este... Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.

„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”13 Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”14

În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare - să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.

În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său... în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”15 „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”16

În concluzie... Cum să ne rugăm
Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.

. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El.
AMIN!

vineri, 24 februarie 2012

SFATURI BUNE


• “Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza”.
• “Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire”.
• “Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta”.
• “Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata”.
• “In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare”.
• “Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine”.
• “- Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.
- Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.
- Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
- Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut”.
• “Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza”.
• “Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama”.
• “Iubiti-l pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui”.
• “Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate”.
• “Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine”.
• “Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti”, imi spunea Bunicutul.
• “Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea”.
• “Trebuie sa-ti spui mereu acestea: “Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd“.Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles”.
• “Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos”.
• “Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti”.
• “Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte”.
• “Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat”.
• “Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie”.
• “Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara”.
• “Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi”.
• “Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca astfelte obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte”.
• “Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor adunati in biserica la slujba”.
• “Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva”.
• “Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti“.
• “Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului”.
[sursa: Manastirea Saraca (selectie personala a cuvintelor)]

joi, 23 februarie 2012

TAMAIA


      Rasinile sunt substante lipicioase, inflamabile, secretate de diferiti arbori atunci cand li se cresteaza coaja. Din punctul de vedere al chimiei organice, sunt substante organice macromoleculare, continand C, H, O, N, S. Sunt colorate in galben, brun, negru.
      Tamaia este o substanta rasinoasa obtinuta prin crestarea scoartei unor arbusti exotici, solidificata sub forma unor boabe neregulate, de culoare galbuie-rosiatica, care prin ardere, produce un fum cu miros aromat patrunzator. Este folosita in ceremoniile religioase, medicina si parfumerie. Aceasta rasina aromata, care arde usor si repede la flacara, se scurge din coaja copacului Boswellia Carteri, Boswellia Serata, din familia Burseraceae, care creste in: India, China, Somalia, Etiopia, Egipt.

Unele prevederi si semnificatii biblice

Acest cuvant se pomeneste in Biblie de 22 de ori. Exemple:
- Facerea 43, 11. "A zis atunci Israel, tatal lor: Daca-i asa, ei bine, faceti asa: luati in tarhaturile voastre cate ceva din roadele pamantului si duceti-i-le omului in dar: putin balsam, si putina miere, tămâie si smirna si migdale si alune".
- leremia 6, 20: "De ce-Mi aduceti voi tamaie din Saba si scortisoara din tara de departe? Ca arderile-de-tot ale voastre nu sunt primite, iar jertfele voastre nu M-au indulcit".
- Matei 2, 11: "Si intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna".
      Aceasta rasina se strange de pe scoarta copacului si, pentru a fi mai parfumata, se amesteca si cu alte arome, asa cum se precizeaza in Vechiul Testament (Iesire 30, 38). Tamaia face parte din simbolurile de cult, fiind un aromat natural, folosit in toate religiile din vremuri stravechi. Folosirea ei este expresia pioseniei, a cinstirii lui Dumnezeu: "Tamaie... sa nu va faceti pentru voi: sfintenie sa va fie ea pentru Domnul" (Iesire 30, 34-37).
Tamaia, prin parfumul si mireasma ei subliniaza frumusetea actelor de cult, creeaza atmosfera de sfintenie si astfel ea se integreaza in actul de slujire a lui Dumnezeu ca un dar, ca o pretioasa ofranda si simbol al rugaciunii si faptei bune. „Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta”, zice Psalmul 140 de la Slujba Vecerniei. Tamaia este simbol al rugaciunii de cinstire a lui Dumnezeu dar si de implorare a Sfantului Duh: "Tamaie iti aducem Tie, Hristoase, Dumnezeul nostru, intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care primind-o intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri, trimite-ne noua harul Prea Sfantului Tau Duh" (rugaciunea rostita de preot la binecuvantarea tamaiei). In Noul Testament, ca si in Vechiul Testament, tamaia este considerata un element simbolic de slavire a lui Dumnezeu. Magii care au venit sa se inchine la Betleem Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu, I-au adus in dar "aur, smirna si tamaie" (Matei 2, 11). In Apocalipsa Sfantului Ioan Evanghelistul avem imaginea unei Liturghii Ceresti, in care tamaia se mentioneaza ca un element esential ce insoteste rugaciunile Sfintilor catre Dumnezeu: "Si a venit un alt inger si a stat la altar, avand cadelnita de aur si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor pe altarul de aur dinaintea tronului. Si fumul tamaiei s-a suit din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu impreuna cu rugaciunile Sfintilor” (Apocalipsa 8, 3-4). Tamaia se foloseste in cultul crestin din primele veacuri asa cum se mentioneaza in textele primelor Liturghii crestine (Constitutiile Apostolice, Sf. Ambrozie, Liturghia, Sf. Iacob, s.a,). Vechii evrei o intrebuintau ca un articol absolut necesar in ceremoniile religioase. De altfel, cu aceeasi intrebuintare a fost cunoscuta si in religiile pagane, fie curata, cand se ardea pe altarul exterior, fie amestecata cu alte materii aromate cand se tamaia interiorul templului, deci tamaia se priveste ca icoana mirosului de buna mireasma a rugaciunilor pioase si ca unul din cele mai pretioase daruri ce se pot aduce lui Dumnezeu. Ca insemnatate simbolica, tamaia este expresia adoratiei lui Dumnezeu; ea mai simbolizeaza cererea si dorinta celui care se roaga, ca rugaciunea lui sa fie primita de Dumnezeu; cat si darul Sfantului Duh si recunoasterea de catre Magi a Dumnezeirii Pruncului Iisus. Tamaia se foloseste atat la slujba Sfintei Liturghii, cat si la toate slujbele divine, fumul ei imbalsamand si creand o atmosfera de reculegere si sfintenie, prielnica pentru rugaciune si indepartarea duhurilor rele. Tamaia se arde in cadelnita sau in vase speciale (tamaiernite, catui). Mireasma tamaiei are calitati tonice si stimulante, de aceea, in trecut se folosea si in medicina.
      Caditul sau tamaierea este cel mai de seama dintre actele cultului extern. Folosirea tamaiei, asa cum am mai spus, este o traditie foarte veche care se gaseste nu numai la crestini, ci si in practica religioasa a popoarelor pagane, si la iudei. Cadirea, tamaierea, se face in timpul Liturghiei si a tuturor serviciilor divine. Ea este un simbol al rugaciunii credinciosilor, de slavire si cinstire a lui Dumnezeu si a Mantuitorului lisus Hristos. Fiecare moment al tamaierii isi are simbolul sau. Astfel, tamaierea in timpul citirii Apostolului se face in cinstea Evangheliei care urmeaza a se citi si simbolizeaza atat pe Sfintii Apostoli, cat si invatatura Evangheliei raspandita de ei. Tamaierea care se mai face la ecfonisul: "Mai ales pentru Prea Sfanta, Curata Prea Binecuvantata…”, se face atat in cinstea Sfintelor Daruri, dupa sfintirea si prefacerea lor, cat si in cinstea Maicii Domnului, care se pomeneste acum. Tamaierea Sf. Daruri inainte de ducerea lor la Proscomidiar semnifica harul Sf. Duh dat Sf. Apostoli dupa Inviere: „Luati Duh Sfant…” (Ioan 20;22).
      Cadelnita sau catuie – tamaierul sau tamaietoarea – este obiectul de cult in care se pune pe jar, tamaie. Are forma unui recipient rotund, de metal, atarnat de 3-4 lantisoare unite, in partea de sus intr-un maner cu doua belciuge, ca sa poata fi tinuta de preot cand tamaiaza in biserica, dupa randuiala sfintelor slujbe. Intrebuintarea cadelnitei la serviciul liturgic este la fel de veche ca si folosirea tamaiei si a tamaierilor pe care cultul crestin le-a mostenit din cultul Vechiului Testament. Primele cadelnite folosite de crestini erau facute din argila, metal ori ceramica, cu sau fara maner, asa cum se folosesc si astazi de unii preoti la serviciile funebre la tara sau cadelnite cu manere scurte folosite inca in unele manastiri. Forma de azi a cadelnitelor ar data dupa unii liturgisti, cam din secolul al XII-lea. Cadelnita aminteste altarul Tamaierii din Cortul Marturiei si apoi din Templu, pe care se aducea lui Dumnezeu jertfa de tamaie (Iesire 30, 1- 8 si Evrei 9, 4). Fetele cadelnitei sunt uneori gravate cu figuri de animale si de plante, simbolizand ca intreaga natura (fire) inalta, impreuna cu oamenii, rugaciuni lui Dumnezeu. Despre simbolismul cadelnitei, Sf. Ambrozie spune: "Cadelnita este menita sa dea buna mireasma... tot asa si voi (crestinii) sunteti buna mireasma a lui Hristos". In interpretarea marelui liturgist si ierarh Gherman al Constantinopolului, cadelnita simbolizeaza umanitatea Mantuitorului, focul din cadelnita Divinitatea Sa, iar fumul de Tamaie este mireasma Duhului Sfant.
      Drumul Tamaiei - se numea in antichitate, calea pe care erau transportate din tarile producatoare, diferite rasinoase aromate, care se foloseau fie in cult, fie pentru preparate farmaceutice sau in parfumerie (ca tamaia, smirna, camforul, sacazul - guma de Accacia, care se scurge din scoarta unor arbori). Astfel, tamaia si smirna produsa in sudul Arabiei, Yemenul de astazi, erau duse la inceput pe cale maritima, apoi transportate cu caravane de camile, traversand desertul ce despartea Arabia de Sud de marile imperii si bogatele cetati ale Orientului Apropiat.  Caravanele ajungeau la Gaza, oras iudeu, port la Marea Mediterana si strabateau tara Ghebanitilor, pana in Tima, capitala lor, foarte departe de Gaza. Acest traseu foarte lung era impartit in 65 de statii de oprire a caravanelor pentru implinirea formalitatilor de tranzit si plata unor taxe ce reveneau si statelor, dar si localitatilor in care stationau. Cei care incercau sa se sustraga implinirii acestor obligatii si se abateau de la traseul stabilit oficial pentru comertul cu aceste produse, erau pedepsiti cu moartea. Smirna si tamaia au fost pentru Arabia si India antica mari izvoare de imbogatire. Tamaia si smirna erau folosite in templele si palatele faraonilor din Egipt, chiar si pe la jumatatea mileniului doi. Sapaturile arheologice au aratat ca, in Mesopotamia antica, aceste aromate erau folosite pentru ghicirea viitorului; ghicitorii ardeau tamaie intr-un vas asezat pe genunchi si ghiceau dupa miscarea fumului. Incepand cu secolul al VIII-lea pana in secolul al VI-lea i. Hristos, cand se dezvolta comertul cu aceste aromate, ele sunt tot mai folosite, devenind nelipsite in cultul din marile temple ale centrelor urbane (Ninive, Babilon, Ierusalim, Susa, Damasc). Profetul Iezechiel vorbeste despre comertul orasului Tyr cu Saba de unde importa tamaie. Pliniu, scriitor latin din secolul 1, a lasat in scrierile sale date importante despre comertul cu smirna si tamaie si despre drumurile de comert cu aceste si alte mirodenii, aratand cat de mult incarcau costul lor, multiplele taxe la care erau supuse pe parcursul transportului, incat, atunci cand ajungeau la Roma, erau foarte scumpe, ca si aurul, iar smirna era cea mai scumpa.
Clasificarea din punct de vedere botanic se face dupa monumentala lucrare "Flora R.S.R." aparuta in treisprezece volume in intervalul 1952-1976 in Editura Academiei si dupa alte documentare stiintifice mentionate in bibliografia selectiva.
      Descrierea stiintifica
      Tamaia este o substanta rasinoasa extrasa din trunchiul unor arbusti Boswellia Carteri, Boswellia Serata, din familia Burseraceae, care creste in: India, China, Somalia, Etiopia, Egipt. Tamaia are actiune farmacoterapeutica, antiinflamatoare, antiseptica, astringenta, carminativa si cicatrizanta, diuretica, expectoranta, sedativa. Arborele care da tamaia este inalt de 3-6 m, cu florile alburii. Creste prin crapaturile stancilor din munti si prin pietrisurile de la bazele colinare din vecinatatea marii. Prin incizii longitudinale facute in scoarta acestui mic arbust se scurge un lichid laptos, care in contact cu aerul se solidifica, formand bucati, mai mari sau mai mici, putin globuloase, de culoare galbuie, care constituie produsul vegetal, sub numele de tamaie. Tamaia este o substanta rasinoasa cu miros placut si aromatic care dezvolta bine aceasta aroma abia la temperatura de 100°, cand se inmoaie fara a se topi (asa se recunoaste); la temperatura mai ridicata se descompune si da nastere la vapori aromatici, proprietate care o face sa fie intrebuintata la ceremoniile religioase ale bisericii noastre. Tamaia, din cauza proprietatilor stimulente, tonice, a fost intrebuintata in medicina. Tamaia are diferite forme si culori dupa locurile si tarile din care provine. Tamaia de Arabia, Egipt si Somalia are culoarea putin galbuie si forma de lacrimi, cea de India este superioara, este galbena, cristalizata in forma de lacrimi mari. Astazi tamaia naturala se poate falsifica de unii "impostori" si vinde la preturi exorbitante ca tamaie. Tamaia intra ca ingredient la prepararea Sfantului si Marelui Mir. Unii confunda tamaia cu smirna si invers, confuzie care se intalneste si in Sfanta Scriptura. Azi se foloseste pe scara larga tamaia sintetica.
    
Tămâie naturală (click pe imagine pentru a o mări)

SMIRNA

      Smirna este o substanta rasinoasa, obtinuta prin crestarea unor arbusti exotici: Styrax Benzoin-Sumatra, Styrax macrothyrsus – Vietnam, Styrax paralleloneurus, Indonezia, Styrax tokinozis-China din Familia Stryacceae, care arde raspandind un miros placut aromatic si care se foloseste in ceremoniile religioase, imbalsamare, in medicina si parfumerie.
      Cuvantul smirnă este pomenit in Biblie de cincisprezece ori si deriva de la cuvantul "a fi amar" din ebraica. Smirna intr-adevar este o substanta amara si rasinoasa. In toate vremurile in Orient smirna a fost pretuita si se vindea in boabe solide de culoare usor galbuie si venea din Arabia sau Abisinia (Yemenul de astazi si Etiopia).
      Unele mentionari si semnificatii biblice
- Cantarea Cantarilor 3, 6: "Cine-i acel ce din pustiu se-nalta ca o coloana fumeganda, amestec viu de smirna si tamaie, din arta facatorilor de mir?" .
- Cantarea Cantarilor 4, 14: "... cu narduri si sofran, cu trestie-n balsam, cu scortisoara, cu aromele lemnoase din Liban, cu smirna si aloe, cu tot ce-i mai subtire-ntre miresme".
- Cantarea Cantarilor 5, 5: "M-am ridicat iubitului ca sa-i deschid si smirna mi-a picat din maini; de smirna pline-s degetele mele si smirna-i pe maneru-ncuietorii..."
- Facerea 37, 25: "Apoi s-au asezat sa manance. Si daca si-au ridicat privirea, iata ca o caravana de Ismailiti venea de la Galaad, avandu-si ei camilele incarcate cu tamaie si balsam si smirna, pe care mergeau sa le descarce in Egipt".
      Asupra arborelui care produce smirna au fost foarte multe controverse; Pliniu compara arborele cu ienuparul, Discoride cu salcamul. Unii naturalisti ca Ehrenberg si Hemprich numesc arborele care da smirna Balsamodendron Myrrha - Familia Terebentaceae - vecin cu genul Boswellia care da tamaia. Palestinologii ne spun ca arborele Mor este din familia Burseraceae si originar din Arabia. Unii traducatori biblici considera smirna Styrax si Myrrha.
      Arbustul mai este raspandit in Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Smirna, ca si tamaia, combinata cu alte substante aromatice, a jucat mare rol in practicile religioase ale indienilor si egiptenilor. Se amesteca cu untdelemn sfintit si servea la unsul templului. Sf. Evanghelist Matei ne spune ca smirna, ca si aurul si tamaia, a fost unul din darurile pe care Magii l-au adus Mantuitorului la nastere: "Si, intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna". (Matei 2, 11). Nicodim a folosit-o amestecata cu alte arome la imbalsamarea trupului lui Iisus: "Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la 100 de litre de amestec de smirna si aloe" (Ioan 19, 39).
Vinul si smirna pe care soldatul roman le-a dat Mantuitorului pe cruce erau amare, dar nu aveau nici una din proprietatile narcotice pe care unii banuiesc ca le-ar fi avut. Iuda si Israelul faceau negot cu smirna si primeau in schimb grau, ceara, miere, untdelemn si balsam (Iezechiel 27;17). Se spune ca nimic nu este mai placut ca privelistea oferita de copacii de Styrax in cursul lunii martie, cand sunt acoperiti cu flori care imbata cu parfumul lor mirositor vaile Carmelului si ale Galileii. In Siria si Palestina, in Insulele Arhipelagului Indonezian, Italia sau chiar sudul Frantei creste Styraxul. Ca si tamaia, mirosul si fumul ei deosebit de aromat sunt simbolul faptelor bune si al rugaciunilor catre Dumnezeu, iar amaraciunea ei este simbolul patimilor. La vechii evrei era considerata ca fiind simbolul iubirii nevinovate. Ca dar al Magilor, ea a simbolizat fiinta omeneasca a Mantuitorulul. In vechime era unul din cele mai scumpe articole de parfumerie, numai pentru regi si femeile celor bogati, putandu-se folosi pentru tamaiere sau parfumarea paturilor. Astazi costa circa 25 Euro/ Kg.
      Descrierea stiintifica
       Styrax Benzoin in mod obisnuit el este un arbust, dar poate avea si forma unui copac cu o inaltime de 4-5 m. Frunzele sunt ovale iar partea inferioara le este acoperita cu perisori albi. Scoarta arborelui este neteda. Din scoarta lui, prin incizii, curge rasina, denumita smirna. Styrax Benzoin din familia Stryraceae, are tulpina groasa, ramurile cilindrice acoperite cu o scoarta alburie spre gri, frunzele alterne petiolate, intregi, netede pe partea superioara, florile albe, fructul este mare, globulos. Asa cum am mai spus, acest arbore creste prin sesurile si prin malurile raurilor din insulele Borneo, Sumatra si Java si in alte regiuni tropicale. Recunoastere: smirna este un suc alburiu, foarte compact, care se solidifica in contact cu aerul devenind untoasa. Incet, incet culoarea devine aurie, pentru ca atunci cand rasina este intarita sa fie rosiatica, adunata in lacrimi mici. Are un gust balsamic, arde raspandind un miros placut si multi vapori de acid benzoic cu actiune farmaceutica. Se dizolva in alcool de 90° sau in eter. Se cunosc mai multe calitati de smirna dupa modul de extractie si de preparare precum si dupa varsta arborilor din care se extrag. Impostorii de astazi falsifica smirna cu diferite rasini obtinute din diferite specii de brad, molid etc. pretinzand sume exorbitante, vanzand aceste surogate ca fiind smirna; ea este mai scumpa ca tamaia.
     Actiune farmacoterapeutica
      Smirna este antiinflamatoare a cailor respiratorii. Este intrebuintata si ca antioxidant, antiseptica, astringenta, carminativa, deodoranta, sedativa si expectoranta. Smirna intra in compozitia Sfantului si Marelui Mir in conditiile de solubilizare intr-un vas de vin si ulei de masline virgin, la fierbere, dupa o tehnologie speciala asa cum se mentioneaza in cartea "Ce stim despre Sfantul si Marele Mir?".

   
Smirnă (click pe imagine pentru a o mări)


ÎNVĂTĂTURI BUNE DESPRE TĂMÂIE
 ---Cand se tamaie casa ce se tamaie, care e forma si cine poate tamaia?
Tamaierea se face acasa odata cu inceputul rugaciunilor. Se aprinde tamaie si se pot tamaia si sfintele icoane; aceasta se face de catre un barbat cu credinta, daca nu este se poate face si de o crestina curata in acel timp. Este bine sa se tamaie toate camerele. De asemenea, se mai pot tamaia vase, haine sau mancare de pomana, inainte de a le imparti, cum e cazul pe la sambata mosilor; si se mai poate tamaia sambetele sau duminicile, dimineata, la mormintele mortilor, pana se incepe slujba la biserica.
---In caz de necesitate (rau, frica, ganduri necurate, tulburare, suparare), in timpul zilei, ce se poate lua?
Daca persoana nu a mancat, poate lua anafura, agheasma mica, iar daca a mancat sa se unga cu ulei de la Sf. Maslu sau agheasma pe frunte, sa se afume cu tarnoseala, sa aprinda tamaie.
ÎNVĂTĂTURI GRESITE DESPRE TĂMÂIE
---Dacă cineva este rău, are răutate în suflet, trebuie să înghită un bob de tămâie şi va fi bun.
Înghiţind unul sau mai multe boabe de tămâie vei scăpa de calculi renali (pietrele de la rinichi), dar în nici un caz de răutate. Răutatea vine din suflet, nu din trup. Vei deveni mai bun înghiţind un "bob de răbdare" şi unul "de rugăciune".
---Lumânările trebuie tămâiate înainte de a fi aprinse.
Lumânarea este un simbol şi o jertfă, (simbolizează lumina dumnezeiască pe care o dorim şi în viaţa aceasta, şi în viaţa viitoare şi este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu). Se tămâie icoanele, se tămâie prin casă, dar n-am mai pomenit să tămâiem lumânările.
---Tămâia se foloseşte oricând, smirna numai în sărbători.
Putem să folosim şi una şi alta, oricând vrem fără nici o oprelişte. Pentru o mai bună înţelegere, între smirnă şi tămîie este o diferenţă ca între pâinea albă şi cea neagră. O poţi folosi pe fiecare când o ai, cu sfinţenie şi cu mulţumire la Dumnezeu.
ARTICOL PRELUAT DIN http://www.parohiamacin4.org/

miercuri, 22 februarie 2012

TAINA SFANTULUI MASLU

 La biserica noastra , pe strada Borzesti (Petru si Pavel)in Timisoara se tine Taina Sfantului Maslu in fiecare zi de MIERCURI ...Va invitam aici avem preoti buni si plini de har ...Dumnezeu sa ne ajute si sa ne insanatoseasca...


Taina Sfântului Maslu reprezintă, aşa cum afirma Paul Evdokimov, "o Taină a trupului". Adresată în special persoanei umane aflate într-o suferinţă provocată de boli fizice, Taina Sfântului Maslu aduce totodată şi o vindecare sufletească profundă. În zilele noastre se cunosc puţine amănunte cu privire la această slujbă liturgică, în special pentru că în anumite regiuni ortodoxe din Răsărit ea se petrece extrem de rar, şi de regulă în cadrul familial restrâns al creştinului bolnav căruia i se adresează.


Importanţa textului din Epistola Sfântului Iacov
Textul biblic de mai sus este cel mai citat şi mai comentat ori de câte ori un Sfânt Părinte dorea să ofere mai multe detalii cu privire la istoricul, conţinutul sau scopul Tainei. De aceea, ne vom opri puţin asupra sa pentru a observa de ce este atât de semnificativ pentru dezvoltarea ulterioară a Tainei. Sfântul Apostol Iacov recomandă persoanei bolnave să cheme preoţii Bisericii. În cursul istoriei, acest plural a căpătat conotaţii absolute, deoarece Taina Maslului este singura dintre toate cele şapte care nu poate fi efectuată de un singur slujitor. În toate scrierile patristice, această regulă este reamintită de fiecare dată. Se consideră, aşadar, că Sfântul Apostol Iacov nu a pus la întâmplare acel plural. Care ar fi conotaţia acestui aspect? În primul rând faptul că, în esenţă, Taina Maslului încearcă să adune comunitatea în jurul persoanei bolnave, astfel încât aceasta din urmă să poată fi reintegrată atât trupeşte, cât şi duhovniceşte. În istoria Bisericii, una dintre ideile permanente a fost aceea că boala nu este deloc o realitate necesară şi normală. Boala este o urmare a căderii iniţiale a omului în păcat. Este adevărat că nu toate bolile prezente au drept cauză păcatul personal, dar unele dintre ele au această cauză. De aceea, se cere să vină mai mulţi preoţi, acordându-se astfel Tainei şi un caracter de iertare, de împăcare cu comunitatea Bisericii, ai cărei reprezentanţi principali sunt preoţii. Vindecarea, dacă urmează Tainei, se datorează comunităţii, nu capacităţii extraordinare a unui singur preot. Poate că este şi aceasta o explicaţie a numărului multiplu de preoţi care trebuie să fie prezenţi la săvârşirea Tainei.
                                               Iertarea păcatelor prin Sfântul Maslu
Un al doilea aspect al Tainei Maslului subliniat de Epistola Sfântului Apostol Iacov constă în rugăciunea preoţilor pentru persoana bolnavă şi ungerea ei cu untdelemn. Această ungere, care este efectuată de şapte ori în cursul Tainei, are o legătură interesantă cu Taina Mirungerii. Deşi Epistola Sfântului Apostol Iacov nu stabileşte nici o legătură în acest sens, istoria liturgică a Bisericii cuprinde asemănări interesante între rugăciunea pentru sfinţirea untdelemnului în vederea ungerii prebaptismale (care se administrează înaintea afundării întreite din Taina Botezului), rugăciunea Sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir şi a untdelemnului de la Taina Sfântului Maslu. Într-un fel, Taina Maslului îi reaminteşte persoanei bolnave de făgăduinţa vieţii curate făcută la Botez şi care din cauza propriei slăbiciuni a fost încălcată. Desigur, aceasta nu înseamnă că Taina Maslului este menită să descurajeze într-un fel sau altul persoana bolnavă, ci doar să trezească în ea dorinţa de pocăinţă, de schimbare a vieţii. De aceea, adesea, Taina Maslului este precedată de Taina Pocăinţei şi este urmată de împărtăşirea cu Sfintele Taine. Al treilea aspect important al Tainei Sfântului Maslu subliniat de Epistola Sfântului Apostol Iacov constă în precizarea scopului său îndoit în formă, dar unic în esenţă: vindecarea trupească şi sufletească, adică a omului ca întreg. Părintele Stăniloae afirmă, de exemplu, că Taina Sfântului Maslu nu este îndreptată exclusiv spre vindecarea trupească, ci şi spre ştergerea acelor păcate de care nu ne mai aducem aminte, precum şi a rădăcinilor pe care patimile le-au creat în noi prin efectuarea unor acte păcătoase pe o perioadă îndelungată de timp (pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, EIBMBOR, Bucureşti, 2004, p. 174).
                                                 Untdelemnul - materia Tainei

Am precizat în debutul acestui material care erau scopurile ungerii cu untdelemn în perioada Vechiului Testament. O parte dintre acestea se regăsesc şi în cadrul diverselor slujbe ale Bisericii, uneori sub forma unor denumiri interesante (untdelemn împărătesc), alteori sub forma unor reale scopuri practice (aşa cum este vindecarea în cadrul Tainei Maslului). Pentru a putea detalia de ce untdelemnul este materia principală utilizată în cadrul Tainei Maslului nu avem nevoie de o analiză prea profundă. Untdelemnul era utilizat încă din Antichitate pentru a vindeca diverse boli sau pentru a ameliora rănile căpătate în muncile câmpului sau în războaie. De altfel, majoritatea protestanţilor consideră până astăzi că Taina Maslului este o simplă formă dezvoltată a actului practic de ungere cu untdelemn în cazul unei boli, fără a oferi cu adevărat şi o uşurare sufletească şi fără a crea posibilitatea întâlnirii între Dumnezeu şi om. Desigur, această opinie este eronată din punct de vedere ortodox, însă la baza ei stă atitudinea protestantă cu privire la textul cuprins în Epistola Sfântului Apostol Iacov. Luther a fost cel dintâi care a criticat această epistolă şi a exclus-o din propriul "canon" biblic, deoarece cuprindea o idee esenţială care contrazicea conceptul său de sola fide, şi anume că, pentru a dobândi mântuirea, mai avem nevoie şi de fapte. Aşadar, istoria protestantă ulterioară s-a putut debarasa cu uşurinţă şi de Taina Maslului totodată, deoarece cel mai important text scripturistic pe care îl avea aceasta la bază se găsea tocmai în această epistolă. Nu este de mirare că protestanţii au respins apoi şi mărturiile patristice bazate şi ele tocmai pe acest text esenţial. În Ortodoxie însă, materia Tainei nu a fost niciodată un simplu remediu pământesc. Nu măslinele sunt cele care fac uleiul bun pentru vindecare, ci harul lui Dumnezeu. Acest fapt poate fi observat şi din rugăciunea de sfinţire a untdelemnului: "Doamne, Care cu mila şi cu îndurările Tale tămăduieşti zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre, Însuţi, Stăpâne, sfinţeşte untdelemnul acesta (în acest moment al citirii rugăciunii acesteia, toţi preoţii binecuvântează untdelemnul), ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbăvirea de toată patima şi întinăciunea şi de toată răutatea. Ca şi întru aceasta să se preaslăvească Preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin" (Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureşti, 2002, pp. 136-137). Această rugăciune frumoasă, creată de-a lungul secolelor, îşi are un corespondent încă din timpul Sfântului Atanasie cel Mare. Unul dintre cunoscuţii săi, Serapion de Thmuis, este primul autor al unei Molitfelnic, adică al unei colecţii de rugăciuni şi rânduieli liturgice. Desigur, timpul a trecut, iar această colecţie a devenit doar o simplă piesă de muzeu pentru liturgişti. Însă, prin străduinţa părintelui Ioan I. Ică jr., conţinutul acestui prim Molitfelnic a fost tradus în limba română pentru prima dată în anul 2008. Aici există două rugăciuni care prezintă accente asemănătoare cu cea cuprinsă în cadrul slujbei Sfântului Maslu. Iată textul primei rugăciuni, care este extrem de importantă pentru subiectul legat de Taina Sfântului Maslu: "Te chemăm pe Tine, Cel ce ai toată puterea şi stăpânirea, Mântuitorul tuturor oamenilor, Tatăl Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi ne rugăm să trimiţi din ceruri peste acest untdelemn o putere tămăduitoare, ca să fie pentru cei ce se ung sau gustă din aceste făpturi ale Tale spre depărtarea a toată boala şi neputinţa, spre antidot al oricărui demon, spre izgonirea oricărui duh necurat, spre alungarea oricărei fierbinţeli şi tremur şi a oricărei neputinţe, spre har bun şi iertarea păcatelor, spre leac al vieţii şi mântuirii, spre sănătatea şi întregirea sufletului, trupului şi duhului, spre înzdrăvenire desăvârşită. Să se teamă, Stăpâne, orice lucrare satanică, orice demon, orice sfat al celui potrivnic, orice lovitură (...) de Numele Tău sfânt pe care l-am chemat acum, şi de numele Unuia-Născut, şi să se depărteze de la cele dinlăuntru şi din afara robilor Tăi aceştia ca să se slăvească numele lui Iisus Hristos, Care S-a răstignit pentru noi şi a Înviat, şi a luat asupra Lui bolile şi neputinţele noastre şi va veni să judece viii şi morţii. Că prin El Ţi se cuvine slava şi puterea în Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin" (Canonul Ortodoxiei, vol. I, trad. diac. Ioan I. Ică jr., Sibiu, 2008, p. 866). Aşadar, putem spune în mod clar că Taina Maslului avea o structură organizată încă din timpul secolului al IV-lea, deşi aceasta era una destul de scurtă. Fiecare Sfântă Taină a fost aşa la început, modificările intervenind în timp şi lungind treptat durata serviciului liturgic.
                                              Caracteristica pastorală a Maslului

În afara importanţei sale practice de vindecare, Maslul are în mod clar o componentă de pastoraţie. Preotul se poate apropia extrem de mult de persoana bolnavă şi o poate îndruma din multe puncte de vedere pe calea mântuirii. Desigur, această ocazie nu trebuie să fie, de asemenea, una de realizare a diverselor practici neconforme cu Taina (precum deschiderea Evangheliei pentru a se ghici dacă bolnavul va supravieţui sau nu; utilizarea untdelemnului rămas de la Taină pentru a sfinţi diverse obiecte aparţinând persoanei bolnave - haine, amulete. Pentru o detaliere în acest sens, inclusiv a componentei pastorale, este potrivit să se citească studiul părintelui Vasile Răducă "Taina Sfântului Maslu în viaţa creştinului", BOR, nr. 7-10, 1989, pp. 175-190). Însă, mai presus de toate, bolnavul trebuie să simtă reintegrarea sa în comunitate. Nu trebuie să uităm că orice vindecare vine, în primul rând, prin intermediul unei familii iubitoare, iar familia iubitoare a unui creştin este întotdeauna Biserica...

 
                        Diferenţele dintre Apus şi Răsărit în privinţa scopului Sfântului Maslu
Separarea teritorială între Apus şi Răsărit a condus în timp şi la diferenţe majore cu privire la Sfintele Taine. În timpul perioadei scolastice, şi în special între secolele X-XII, Taina Sfântului Maslu a căpătat o altă conotaţie în Apusul Europei. Practic, ea a fost asociată în întregime cu momentul morţii, fiind considerată drept pecetluirea finală înainte de trecerea creştinului la cele veşnice. Denumirea ei a devenit astfel cea de extrema unctio, ungerea finală. Acest fapt s-a petrecut datorită ideii că orice Taină are un efect îndreptat exclusiv asupra sufletului. Scolasticii considerau că trupul uman este doar un instrument al sufletului şi că orice efect benefic al unei Taine nu poate avea loc decât asupra părţii celei mai importante a omului. Spiritualizarea excesivă, această transformare a omului într-un fel de înger încarcerat în trup, a condus la ideea că Taina Maslului nu promite decât o iertare a păcatelor pentru ca omul să poată fi primit în mod eficient în Rai. Conciliul Vatican II a condus la o schimbare în acest sens, iar Taina a început să fie administrată şi persoanelor care nu se află doar în situaţia de moarte iminentă, dar a rămas o Taină adresată doar celor bătrâni şi bolnavi care se simt aproape de sfârşit. Cu alte cuvinte, modificarea a fost mai mult formală, şi nu de fond. În Ortodoxie însă, orice persoană poate primi Taina Maslului, indiferent de vârstă sau de gravitatea bolii.



Vechiul Testament vorbeşte despre o ungere efectuată cu ulei în şase circumstanţe diferite. Ambroise Verheul precizează în ordine următoarele situaţii: încoronarea unui rege, numirea unui preot sau a unui profet, sfinţirea obiectelor utilizate în cult, tratarea rănilor şi vindecarea unei persoane bolnave. Cu privire la ultima situaţie, Verheul afirmă că acest tip de ungere era destul de des utilizat de rabinii iudaici din vremea Mântuitorului. În Mishna şi în Talmud se găsesc precizări legate fie de utilizarea ungerii cu ulei în ziua sabatului (care era permisă în detrimentul celei cu vin sau oţet), fie de compoziţia compresei care putea fi aplicată pe zona dureroasă a persoanei bolnave. În tratatul Berakhot din Talmud se precizează următoarele: "Se permite să se facă şîntr-o zi de sabatţ o compresă pentru o persoană (bolnavă) cu vin şi ulei parfumat amestecate cu apă" (Talmud, Berakhot, I, 2 apud Ambroise Verheul, "The Paschal Character of the Sacrament of the Sick", în: Temple of the Holy Spirit: Sickness and Death of the Christian in the Liturgy, translated by Matthew J. O'Connell, Pueblo Publishing Company, New York, 1983, p. 250). Dacă în lumea iudaică a Vechiului Testament, şi în lumea greacă în general, ungerea cu ulei era considerată drept un remediu pur natural în anumite cazuri de boală, odată cu Noul Testament lucrurile cunosc o schimbare profundă. Uleiul capătă nu doar o semnificaţie vindecătoare intrinsecă, ci devine materia principală a unei Taine axate pe vindecarea omului ca întreg, dar în special a trupului lovit de boală a acestuia: Sfântul Maslu. Astfel, în Evanghelia după Marcu, la capitolul 6, versetele 12-13 citim: "Şi ieşind, Apostolii propovăduiau să se pocăiască. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau".
 Pasajul acesta pare a face o conexiune care va fi amintită adesea în cursul istoriei creştine, şi anume aceea dintre Taina Maslului şi slujbele de exorcizare, dar ne oferă şi o legătură cu iertarea păcatelor. Până în prezent, în majoritatea mănăstirilor şi bisericilor de parohie unde se efectuează o slujbă de exorcizare a unei persoane posedate, aceasta este integrată de obicei sau urmează după săvârşirea Tainei Sfântului Maslu. De asemenea, persoana bolnavă este sfătuită să se spovedească înainte de primirea Tainei, urmând să primească Împărtăşania după ce i-a fost administrată Taina. Însă pasajul cel mai consistent cu privire la Taina Sfântului Maslu din Noul Testament apare în Epistola Sfântului Apostol Iacov, care precizează următoarele: "Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" (Iacov 5, 14-16).




Ajut-o pe Gabriela să vadă!



Buna ziua tuturor !
Ma numesc Gabriela Tudorache Dumitru , am 42 de ani , sunt casatorita si am doi copii minunati.
Povestea mea a inceput in 2007 , cand am avut primele semne de vedere incetosata la ochiul drept si dureri puternice de cap . Dupa consultul oftalmologic , medicul mi-a spus ca este vorbe despre o decolorare papilara care are cauze neurologice .
Am fost sfatuita sa merga la SP. SF. Pantelimon din Bucuresti la dna doctor Rosca Tatiana , medic primar neurochirurg cu specializare in oftalmologie , care m-a diagnosticat gresit cu sindrom antifosfolipidic si toxoplasma (un mic animalut) cum spunea dumneaei .
Am urmat tratament cu antiinflamatoare si antibiotice aproximativ 2 ani , timp in care ma simteam din ce in ce mai rau , iar in cele din urma mi-a spus sec si fara nicio remuscare : „mergi si la tine in Ploiesti , ce acolo nu sunt medici ? ” Am venit acasa , am plans , m-am rugat la Dumnezeu si am inceput sa caut pe internet si alte informatii despre presupusul meu diagnostic .
Rugamintea mi-a fost ascultata si am gasit medicul de care aveam nevoie , doamna dr. Mazilu Adina , medic endocrinolog , pentru care am un deosebit respect si caruia tin sa-i multumesc din suflet .
In urma analizelor facute s-a confirmat ca diagnosticul anterior era total gresit , recomandarea doamnei doctor fiind un RMN cranian , rezultatul : leziune nodulara de clinoida anterioara dreapta extinsa pe teaca nervului optic compatibila cu meningiom , dimensiuni 7/6 mm .
Am rugat-o pe doamna doctor sa-mi explice ce inseamna acest meningiom si mi-a spus ca este o formatiune tumorala benigna care stranguleaza nervul optic, creste in fiecare an aproximativ 2-3 mm , in final ducand la orbire si ca trebuie operata cat mai repede , dar din pacate la noi in tara nu exista aparatura necesara pentru o astfel de operatie, iar costurile in strainatate sunt foarte mari .
Socul a fost foarte mare , gandul ca o sa orbesc si o sa fiu o povara pentru familia mea era coplesitor, nu pot descrie in cuvinte ce poti simti cand primesti o asemenea veste. Doamna doctor m-a incurajat, mi-a spus ca ma ajuta sa gasim medicul potrivit pentru operatie .
La indrumarea doamnei doctor am mers si la Sp. Euroclinic la dl dr. Stoica Sergiu care mi-a spus ca trebuie sa repet RMN-ul in urma caruia s-a vazut catumoarea a crescut 9/7 mm , campul vizual aratand ca vederea la ochiul drept s-a deteriorat cu 81% .
Concluzia :
Operatia nu se poate face in tara , confirmare pe care am primit-o ulterior si de la dl dr. Nastase, Spitalul Militar , dar care mi-a spus ca operatia se poate face cu riscuri minime in Germania la clinica de neurochirurgie INI din Hanovra, recomandandu-l cu caldura pe Prof. Dr. Fahlbusch .
Am trimis toate investigatiile medicale la aceasta clinica si am primit acceptul dl. Profesor pentru operatie , dar cu conditia sa ma operez cat mai repede , altfel sansele pentru reusita sunt foarte reduse . Operatia este programata pentru luna lui iulie 2012 , costurile acesteia fiind de 35000 EUR doar operatia fara cazare . Problema este ca in plus fata de operatie , trebuie sa mai stau minim 20 de zile acolo ca sa merg regulat la controale .
Din pacate aceasta suma este imensa pentru noi si facem apel la ajutorul celor care ne pot ajuta cu donatii oricat de mici si care pot da informatia mai departe la companii care au posibilitatea sa ne sprijine , am afisat mai jos urmatoarele conturi :

Pentru cei care doresc să o ajute pe Gabriela o pot face in următoarele conturi.
BRD – Ploiesti , Str. Bahluiului , nr. 16
RO49BRDE300SV90134183000 (RON)
RO37BRDE300SV90134423000 (EUR)
SWIFT : BRDE RO BU
BCR – Ploiesti , Str. Marasesti , nr. 185
RO87RNCB0623123175680001 (RON)
RO60RNCB0623123175680002 (EUR)
SWIFT : RNCB RO BU

BT – Banca Transilvania – Ploiesti , Str. Valeni , nr. 18 , Sucursala AG 9 Mai
RO07 BTRL 0300 1201 F865 57XX (RON)
RO79 BTRL 0300 4201 F865 57XX (EUR)
SWIFT : BTRL RO 22 PHA


Sau imi puteti scrie pe adresa de mail
:Daca doriti sa ma contactati , ma puteti suna la nr. : 0724342082, 0244582978
dumitru_gabriela31@yahoo.com

Mai multe informati despre Gabriela Tudorache le gasiti pe:

http://gabrielatudorache.blogspot.com/

Fumatul, patima de necinste


        Fumatul este un pacat, o patima de necinste. Fumatul si tigarile ne afecteaza pe toti, indiferent de modul in care fumam (activ sau pasiv). Cand libertatea unui om este incalcata, lucrurile trebuie luate foarte in serios: in momentul in care fumatorul nu mai poate renunta la tigari, libertatea ii este complet anulata, robia luandu-i locul; in momentul in care un nefumator inhaleaza fumul de tutun din jurul sau, libertatea ii este incalcata de cel care fumeaza.

     Din dragoste de Dumnezeu, de aproapele si de el insusi, fiecare crestin este dator sa marturiseasca neincetat ca tigarile si viata in Hristos sunt doua lucruri incompatibile.
 Cand insa fumatul a ajuns sa fie vazut drept ceva firesc, o astfel de marturisire are toate sansele sa fie luata in ras. Chiar si asa, lumina cunostintei nu trebuie asezata sub obroc, ci pusa in sfestnic, spre a lumina tuturor.

    Dependenta de tutun (nicotina), desi este la fel de periculoasa ca si cea de heroina, a ajuns atat de raspandita, incat majoritatea oamenilor nici macar nu mai cugeta asupra cauzelor si a urmarilor ei asupra trupului si a sufletului. Se stie ca, dupa alcool, nicotina creeaza cel mai mare numar de dependenti, cei mai multi dintre ei fumand pana la moarte.

                                                     De ce fumatul este un pacat grav ?

        Fumatul este un pacat pentru ca este o sinucidere lenta. Treptat si in mod constient, fumatorii isi distrug sanatatea trupului, ajung robi unei patimi de necinste si se pogoara in iad de vii, mai inainte de vreme, fara sa se pocaiasca pentru acest lucru. Sfantul Apostol Pavel spune ca "nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste"(Efeseni 5, 29), insa acest lucru nu este valabil si in cazul fumatorilor, care nu isi ingrijesc trupul, ci si-l urasc. Ar fi potrivit poate ca, celor care mor din pricina unor boli cauzate de consumul de tutun, sa li se acorde, de catre Biserica, aceeasi randuiala a inmormantarii care se acorda sinucigasilor.

      Fumatul este un pacat pentru ca batjocoreste faptura mainilor lui Dumnezeu, pe care Acesta o a rascumparat din ghearele mortii cu pret de Sange, prin jertfa de pe Cruce: "Nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu, in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 19-20). "Nu stiti oare ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templu lui Dumnezeu care sunteti voi" (1 Corinteni 3, 15-17).

    Fumatul este un pacat pentru ca duce la orbire sufleteasca. Un om care cunoaste urmarile fumatului asupra sanatatii si care isi da seama de faptul ca tutunul nu are il el nimic bun, insa nu se poate lasa de fumat, arata tocmai irationalitatea acestei patimi de necinste. Astfel, fumatorul este afectat in intreaga lui structura sufleteasca: Unde este ratiunea fumatorului, cand acesta declara ca stie bolile cauzate de tutun si ca isi da seama ca fumatul nu il ajuta cu nimic?

     Unde este vointa fumatorului, cand acesta nu se poate lasa de fumat? Unde este sensibilitatea lui, cand stie ca fumatul ii scurteaza in mod cert viata petrecuta langa cei dragi?
 La judecata, vom da seama pentru fiecare om care a ajuns sa fumeze din cauza noastra, precum si pentru fiecare om pe care nu l-am ajutat sa nu mai fumeze, putand face acest lucru.     
         Judecand un fumator si nedurandu-ne inima pentru eliberarea lui din robia duhului necurat al fumatului, ne facem ucigasi de aproapele. Numai rugaciunea pentru fumatorul de langa noi ne va putea scapa de aspra judecata a Iubitorului de oameni, cand ne va cere socoteaza despre ce a facut fiecare

CITITI SI AICI...sa vedeti cum am reusit eu sa ma las de fumat...
 http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/2014/06/postul-sfintilor-petru-si-pavel.html
 

luni, 20 februarie 2012

Bucuria de a privi o icoană

Este cât se poate de firesc să avem icoanele, lui Hristos, ale Preacuratei Sale Maici, îngerilor, sfinţilor, în primul rând fiindcă ne-o cere însăşi firea noastră, dorim să avem mereu înaintea ochilor chipul Celui iubit, al Binefăcătorului, pentru ca privindu-L să ne aducem aminte de El mai des, de binefacerile Lui, să-L omagiem, întocmai ca pe oamenii vii, stimaţi şi respectaţi în chip deosebit.
În al doilea rând, noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Este firesc deci să avem mereu sub priviri chipul nostru cel dintru început, începutul primordial, pe Domnul Dumnezeu în acele înfăţişări în care a binevoit El însuşi să Se arate oamenilor, pentru a ne aduce aminte mai des de El, de veşnica Sa prezenţă printre noi, de lucrarea Sa proniatoare, pentru a ne exprima prin semne vizibile sau prin ritualuri evlavia faţă de El, recunoştinţa, dragostea.
Deoarece suntem fiinţe corporale, din pricina acestei corporalităţi avem nevoie de reprezentări materiale, de ritualuri materiale. Se înţelege că tocmai de aceea Domnul Însuşi S-a arătat drepţilor Săi în deferite forme: de pildă, lui Avraam la stejarul Mamvri, sub înfăţişarea celor trei călători; lui Isaia, ca un slăvit Împărat, stând pe un tron preaînalt; proorocului Daniel în chipul Celui vechi de zile şi al Fiului Omului adus înaintea Lui. Dacă n-ar fi fost necesară o imagine văzută a Dumnezeului nevăzut, de buna seamă că El nu S-ar fi arătat la modul vizibil, n-ar fi venit pe pământ luând chip de om, n-ar fi primit chip de rob; zice David: ,,Căutaţi faţa Lui pururea“ (Psalmul 104, 4).
De aceea pictăm, păstrăm şi respectăm icoane ale Preacuratei Maici a.Domnului, îngerilor, sfinţilor, fiindcă ei sunt reprezentări vii ale chipului şi asemănării cu Dunmezeu. Privindu-le ne apar din nou în amintire, mai limpede, nevoinţele, virtuţile, binefacerile de care ne-am învrednicit de la ei, dragostea lor înflăcărată faţă de Dumnezeu, simţindu-ne îndemnaţi noi înşine să le urmăm exemplul, să veghem asupra noastră pentru a ne ţine teferi cu trupul şi cu sufletul, a ne curăţi de toată întinăciunea trupească şi sufletească, pentru a le preaslăvi nevoinţele şi prin toate acestea ni-i facem apărători şi mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
Fiindcă Dumnezeu binevoieşte a primi mijlocirea prietenilor Săi, a credincioşilor Săi slujitori, pentru oamenii faţă de care se fac intercesori înaintea Sa. Întrucât nu suntem duhuri fără trup, ci fiinţe îmbrăcate în carne, având calităţi materiale, înfăţişare materială, este firesc să căutăm chipurile unor fiinţe nevăzute şi de aceea, venind în ajutorul neputinţei noastre, Domnul le-a dat putere îngerilor să ia chip de om şi să ni se arate (atunci când binevoieşte El) întocmai cum suntem noi, ca, de pildă: Arhanghelul care i s-a arătat lui Isus Navi, lui David, Anei, lui Zaharia, Preacuratei Fecioare Maria şi altora, în Vechiul şi în Noul Testament.
Oare nu ne demonstrăm chiar noi în viaţa de fiecare zi această cerinţă a firii noastre, necesitatea de a avea portretele lor şi când ni le facem şi pe ale noastre de a ni le atâma pe pereţi, sau de a le păstra în albume, pentru a le privi de câte ori vrem, desfătândune cu chipul unor persoane respectate şi iubite? Tot ceva firesc, necesar, plăcut lui Dumnezeu este şi cinstirea sfintelor icoane, deşi mulţi luterani şi
anglicani consideră că n-ar fi firesc, că este contrar voinţei lui Dumnezeu şi că este o erezie şi o idolatrie. Ei nu ţin icoane în case şi nici în bisericile lor, considerând drept păcat a le avea şi ali te închina; prin aceasta, ei pierd foarte mult din credinţă şi din evlavie, fiindcă, întrerupând relaţia vizibilă cu sfinţii, au întrerupt-o prin aceasta şi pe cea invizibilă, cu toate că Biserica cerească şi Biserica pământească alcătuiesc un singur trup. Au rupt legătura şi cu adonniţii, nu se roagă pentru ei, nu aduc jertfe pentru sufletele lor, - jertfe plăcute milostivului Dumnezeu - şi prin aceasta îşi vădesc necredinţa în puterea rugăciunilor Bisericii pentru cei morţi.
Ce Biserică poate fi aceea care, în mod iraţional şi prezumţios, a rupt legătura cu Biserica cerească, triumfătoare, comuniunea rugătoare cu cei morţi, relaţia cu acea Biserică ce a mărturisit credinţa în Hristos, în puritatea ei cea dintru început? Este oare acesta trupul sfânt şi viu al Bisericii? Poate fi considerat trup viu, firesc alcătuit, un trunchi fără cap, fără mâini şi picioare, fără ochi şi fără urechi. Şi o asemenea comunitate susţine sus şi tare că credinţa sa este purificată, ea care a respins preoţia, a renunţat şi la alte Taine, în afară de Botez şi de Împărtăşanie, aceasta din urmă nefiind nici măcar reală, a respins cinstirea sfinţilor, a moaştelor, icoanelor, monahismul, rugăciunile pentru morţi, ţinerea postului? Este oare aceasta o credinţă după Evanghelie? Biserica lui Hristos apostolească? Nu, aceasta este o biserică autoconfecţionată, creată după liberul arbitru al oamenilor, sub influenţa patimilor omeneşti, făcându-le acestora concesii. Este una care ţine ,,nedreptatea drept adevăr“ (Romani l, I8). O pervertire a ,,veştii celei bune“ şi chiar a lui Hristos, o îndepărtare a oamenilor de Hristos, o răzvrătire împotriva Lui, ,,o altă Evanghelie“, despre care spunea Apostolul: ,,Chiar dacă noi, sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatemal“ (Galateni 6, 8). Aceasta nu este Biserică, ci o dezmembrare pierzătoare de suflete a trupului lui Hristos.
Cinstirea icoanelor este firească, dreaptă, plăcută lui Dumnezeu, folositoare.
(Sfântul Ioan de Kronstadt - Viaţa mea în Hristos)

vineri, 17 februarie 2012

HARUL MANTUIRII


- Cata vreme este harul cu noi ? a intrebat un credincios pe Parintele Cleopa. Iar el a raspuns :

- Cat traim. Numai daca il cautam. Dar daca nu-l cautam, dupa ce am murit, nu mai este cu noi.

- Cum putem castiga harul lui Dumnezeu ?

- Harul lui Dumnezeu il primim de la Botez si il pastram in noi prin Sfintele Taine si prin toate faptele bune. Adica prin post, rugaciune, spovedanie, impartasanie, citirea cartilor sfinte, priveghere, milostenie, smerenie, nasterea si cresterea copiilor in frica lui Dumnezeu si toate celelalte.

Harul vine, dar nu-i spargator de usi. Dumnezeu nu forteaza usa nimanui ca sa intre. Ai auzit ce spune la Apocalipsa ? Iata stau la usa si bat. De va auzi cineva glasul Meu si va deschide, Eu si Tatal vom veni la el si lacas la el vom face ...

Harul numai atunci vine, cand ii deschidem, noi usa inimii. El bate la usa si daca suntem impietriti si nu ne silim sa facem voia Domnului, harul nu vine cu sila. Pentru ca Dumnezeu i-a dat omului voie de sine stapanitoare sa primeasca harul sau nu. Harul nu vine cu sila la noi, Nu ! Ca iata ce zice Duhul Sfant : de veti vrea si de ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca; iar de nu veti vrea si nu ma veti asculta, sabia cea cu doua taisuri va va manca pe voi, ca gura Domnului a grait acestea.

Auzi ce spune iarasi Scriptura : Dumnezeu l-a facut pe om si l-a lasat in mana sfatului sau. Si iar zice in Psaltire : Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Harul iti da in gand : " Posteste, omule, roaga-te, pazeste-ti mintea, fa milostenie, mergi la biserica, lasa si uraste pacatul, spovedeste-te curat !" Iata ce trebuie sa faci.

Harul iti da gand. Daca vrei, sa-l asculti; daca nu, Dumnezeu cu sila nu mantuieste pe nimeni. Atunci n-ar mai fi Iad si Rai daca fapta buna am face-o siliti de puterea lui Dumnezeu. Ci toate le face omul de bunavoie. Ca zice iarasi Duhul Sfant : Pe datatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu.

Asa ca, siliti-va cu dragostea lui Dumnezeu sa faceti ce credeti ca este bine. Ca dupa moarte nu mai este mantuire pentru nimeni. Dupa moarte s-a inchis usa. Tot ce putem, sa facem cat mai avem o scanteie de viata. Caci dupa moarte nu mai este lucrare pentru fapta buna. In ce te gaseste moartea, in aceea te ia.

Zice la Ecleziast : De va cadea lemn in austru, de va cadea lemn in crivat, unde va cadea, acolo va ramane. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur talcuieste pe proorocul : " De va cadea lemn in crivat ..., dar de lemne se ingrijeste Domnul ? Aici de suflet graieste ". Apoi zice : " Crivatul este nepocainta care l-a apucat si austrul este milostenia si pocainta. Caci unde va cadea sufletul dupa moarte, acolo va ramane ..."

Cum te-a apucat sfarsitul. Ca in minutul cel mai de pe urma al vietii S-a rastignit Mantuitorul si asteapta si ingerii din ceruri si toata lumea mantuirea sufletului.

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea sfarsit bun, sa nu ne apuce moartea nespovediti. Caci daca l-a apucat pe cineva moartea nespovedit, este ca si cum ar fi nebotezat, daca are pacate de moarte. Nu-i foloseste nimic. Nici nu-l poate scoate Biserica pe urma cu rugaciunile ei. Pentru ca nu s-a ingrijit din vreme sa-si curete sufletul sau cu pocainta cea adevarata, cu rugaciunea sincera si celelalte fapte bune.
- Dar desavarsirea nu are continuitate dupa moarte ?

- Pentru cei desavarsiti are. Ca ai auzit ce zice Duhul Sfant : Merge-vor din putere in putere. Arata-se-vor Dumnezeului dumnezeilor in Sion. Si sufletele dreptilor si ingerii merg in veacul veacului dintr-o treapta a fericirii duhovnicesti tot mai inalte.

Fiindca Dumnezeu nu are margini intru inaltime. In veacul veacului merg si dreptii si ingerii tot mai sus, din treapta in treapta, daca a pornit sufletul spre vesnicie, spre bine. Iar daca moare omul nespovedit si in grele pacate, coboara spre rau pana ajunge in fundul iadului, de care sa ne izbaveasca Dumnezeu pe toti. Amin.

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

PSALTIREA


Etichete

-- DESPRE INFLUENŢA COMPUTERULUI (1) : CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE (1) 100 POVETE ORTODOXE (2) A trecut la Domnul preotul Mihai Pop (1) ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI (1) ACATISTUL MAICII DOMNULUI PANTANASSA ... (1) ACATISTUL MANTUITORULUI IN NOAPTEA DE REVELION (1) Acoperamantul Maicii Domnului (2) AICI GASESTI- ACATISTE (5) AICI -CUVINTE DE FOLOS DE LA SFINTII PARINTI (8) AICI GASESTI POVESTIRI CU TALC (1) AICI GASESTI -INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE (2) AICI GASESTI CANTARI LITURGICE-DUHOVNICESTI (1) AICI GASESTI CELE MAI IMPORTANTE RUGACIUNI (1) AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI (3) AICI GASESTI VIETILE SFINTILOR (1) ANECDOTE DUHOVNICESTI (1) Apă sfintită (1) ARHIEPISCOPUL MIRELOR LICHIEI (1) Articole Apopei Roxana (3) ASCULTAREA (1) ASCULTAREA DE PREOTUL DUHOVNIC (3) Atingerea de hainele preotesti (1) AUDIO PARINTELE VISARION IUGULESCU (2) BIBLIA CEA ADEVARATA (3) Biserica domnească din Curtea de Argeș- (1) Biserica Sfantul Nicolae Densus (1) BISERICI (6) BOBOTEAZA (11) BUNA VESTIRE (4) CANDELĂ ŞI MÂNTUIRE (2) CANON DE RUGĂCIUNE LA VREME DE NECAZURI (2) Canonisirea împiedicată de cei adormiţi (1) CANONUL SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI (2) CANONUL SFÂNTULUI IERARH NICOLAE (1) Care este cel mai mare păcat? Pilde ortodoxe (1) Catedrala Mitropolitana din Timisoara (3) Când ne simţim singuri în rugăciune (1) Ce este mărturisirea? (1) Ce este Sfânta Scriptură? (1) Ce sa fac daca am inima impietrita la rugaciune ? (1) Cele 7 Sfinte Taine (1) CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA (1) Cincizecimea- (3) CITATE DIN SFANTA EVANGHELIA (1) CITATE DUHOVNICESTI (3) Coborarea Duhului Sfant (1) Colind (1) Colivă pentru pomenirea mortilor (5) Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ Din sfaturile preotului Ioan (1) Completare la cateheza despre pocăinţă (1) COMPORTAREA IN BISERICA (2) Concert de colinde (3) Concursul școlar „Biblia în suflet de copil” (1) Credincioșii Parohiei Timișoara-Viile Fabric alături de eleva Carina Udriște (1) CREZUL (1) CUGETARI SI CITATE ORTODOXE (1) CUM SA NE RUGAM (9) Cum se poate distruge propriul copil !? (1) Cum te ajuta apa sfintita la Boboteaza (2) CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DUMNEZEU ŞI OMUL (1) CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DESPRE PACATUL BETIEI (1) Cuvantare la Duminica Tomei (2) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P R E O Ţ IE (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE I S P I T Ă (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPR LUMÂNARE (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE LUMÂNARE (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE LUMÂNARE (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P O S T (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE AVORT (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SCOPUL VIETII CRESTINESTI SCOPUL VIEŢII CREŞTINEŞTI (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE ASCULTAREA DE PREOTUL DUHOVNIC (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE I N V I D I E (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE P R I E T E N I E (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S F Â N T A C R U C E (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S M E R E N I E (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE VEŞNICIE (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI- DESPRE PACE (1) CUVÂNT DE INVĂTĂTURĂ CRESTIN ORTODOXĂ - Ce este Simbolul Credinţei sau «Crezul»? (2) Cuvânt pentru cei care judecă preoţii (2) CUVINTE DE FOLOS DUHOVNICESC (1) DATORIILE CRESTINULUI (1) De ce nu credem in Dumnezeu (2) De ce sărutăm mâna preotului? (1) De ce se aprinde candelă înaintea icoanelor? (1) De la Sfântul Nil din Sfântul Munte Athos (1) DECALOGUL FAMILIEI (1) DEPRE RUGACIUNE (11) DESPRE SFINTELE PAŞTI (7) DESPRE R Ă B D A R E (1) DESPRE CELE 3 MARI MINUNI DIN SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ (1) DESPRE B L Â N D E Ţ E (1) DESPRE LUMÂNARE (2) DESPRE PACATUL BETIEI (1) Despre actele biometrice (1) Despre ascultare (1) DESPRE ATEISM (1) DESPRE AVORT (5) DESPRE BETIE (1) DESPRE BISERICĂ (1) Despre blesteme (1) DESPRE CANDELĂ (1) DESPRE CEARTA (1) DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR (1) DESPRE CREDINTA (2) Despre cruce (4) DESPRE DIAVOLI. (5) DESPRE EUTANASIE (1) DESPRE FATARNICIE (1) Despre Halloween (1) Despre icoana pildelor (1) DESPRE ICOANE (8) DESPRE IERTARE (6) DESPRE INIMA OMULUI (1) DESPRE ISPITE (1) DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU (3) DESPRE LACRIMI (1) Despre Maica Domnului (1) Despre manie (3) DESPRE MANTUIRE (1) DESPRE MĂTĂNII ŞI RUGĂCIUNEA LUI IISUS SAU RUGĂCIUNEA MINŢII (1) DESPRE MÂNCARE ŞI POST (2) DESPRE MINCIUNĂ (1) DESPRE O.Z.N-uri (2) DESPRE P O S T (2) DESPRE PATIMILE OMULUI (2) Despre păcat (1) DESPRE POCĂINŢĂ (2) DESPRE POMELNICE (1) DESPRE POST (9) DESPRE PREOTIE (5) DESPRE PRIETENIE (2) DESPRE REVELION (1) Despre rugaciunea Tatăl nostru (3) Despre Rugăciune (3) DESPRE RUGĂCIUNEA LUI IISUS (1) DESPRE SCOPUL VIETII CRESTINESTI (1) DESPRE SFÂNTA LITURGHIE (2) DESPRE SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ (1) DESPRE SINUCIDERE (2) Despre Smerenie (3) Despre spovedanie (6) DESPRE SUFLET (2) DESPRE TAMAIE SAU SMIRNA (1) DESPRE TATUAJE (2) DESPRE TRUFIE (1) DESPRE VALENTINE’S DAY (1) DESPRE VRǍJITORIE (1) DESPRE YOGA ŞI REÎNCARNARE (1) DESPRE ZODII (1) Din Epistola către Evrei a Sf Pavel (1) Din rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur (2) Drumul crucii (2) DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE (3) DUCEŢI-VĂ ŞI VĂ ARĂTAŢI PREOŢILOR (Luca 17: 14) (1) Duhovnicul (3) Duminica după Inăltarea Sfintei Cruci (1) Duminica fiului risipitor (1) Duminica Ortodoxiei (3) Duminica Samaritencei (1) DUMINICA TOMII (3) DUMNEZEU SI OMUL (1) Evanghelia indrăcitului mut (1) Evanghelia lui Zaheu vamesul (3) EVANGHELIA ZILEI 16. 11. 2014 (1) FEMEIA CANANEANCA (1) GHICIT ŞI SPIRITISM (2) HIROTONIA (PREOTIA). (2) Horatiu Stoica (1) Icoana In suflet de copil (1) ICOANA PANTANASSA (1) Imi numar faptele bune nu pacatele (1) INĂLTAREA SFINTEI CRUCI (4) Inăltarea Domnului (4) Inăltarea sfintei cruci (2) INGERUL PAZITOR (1) Inmormantarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Nicolae al Banatului (1) Intampinarea Domnului (3) INTERVIURI (1) INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA (1) Intrarea Maicii Domnului in Templu (1) INVATATURI (103) INVATATURI de sfantul Ioan Gura De Aur (1) Invierea ficei lui Iair (1) ISTORIOARE ORTODOXE (1) Izgonirea lui Adam din Rai (1) IZVORUL TAMADUIRII (3) IZVORUL TĂMĂDUIRII 2014 (1) Învierea fiicei lui Iair (1) Joia din Saptamana Patimilor (3) LITURGHIA CATEHUMENILOR (1) Locul special si rugaciunea speciala (1) Maica Domnului Pantanassa (1) Maica Domnului Tămăduitoarea (1) MANASTIREA TEIUS PELERINAJ 2013 (1) MANASTIREA DINTR-UN LEMN PELERINAJ 2013 (2) Manastirea Polovraci pelerinaj 2013 (1) Manstirea Piatra Scrisa pelerinaj 2013 (1) Marsul pentru viată - 2017 (1) Marturisirea unui satanist POCĂIT (1) MILOSTENIE (9) MINUNI (6) MOARTEA CELOR CE AU FUGIT DE UMILINTA (1) MOARTEA MITROPOLITULUI NICOLAE (1) MOASTE SI CINSTIREA LOR (1) Mosii de iarnă (2) NASTEREA DOMNULUI (7) NASTEREA SF. IOAN BOTEZATORUL (2) Nașterea Domnului (1) Ne raspunde Dumnezeu la rugaciuni? (1) NEASCULTAREA DE PĂRINTI (1) NEUROFEN DUHOVNICESC ANTIDEPRESIV (1) O reţetă a Sf. Efrem Sirul pentru opt boli ale sufletului (1) Ofranda (1) Oglinda noastră cea de obşte (2) PACATUL INJURATURILOR (1) PAROHIA ERSIG CARAS-SEVERIN (2) PAROHIA VIILE FABRIC TIMISOARA (1) PASTELE MICI (3) Patima lacomiei DESPRE LACOMIE (1) PĂCATUL FUMATULUI (1) Părintele Paisie Olaru (1) Părintele Teofil Pârăian (1) Pe cine ajută şi pe cine nu ajută parastasele? (1) Pelerinaj 2013 Folestii de sus (1) Pelerinaj 2014 la Manastirea Prislop (1) Pelerinaj 2014 la Manastirea Sf Ana (1) Pelerinaj Grecia -2017 (14) Pelerinaj la Manastirea Bodrog Gai si Feredeu (1) Pelerinaj la mănăstirea Săraca (1) Pelerinaje 2014 (1) PENTRU CINE ŞI CE UITĂM SĂ NE RUGĂM (1) Perversiunile sexuale între soţ şi soţie (1) Peştera celor veşnic osândiţi (1) PILDE (91) PILDE CRESTINE (26) PILDE ORTODOXE (18) POEZII (69) POEZII ANUL NOU (3) Poezii cu Eliana Popa (16) POEZII CU IISUS HRISTOS (17) Poezii cu Maica Domnului (1) Poezii de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul (2) POEZII DE CAMELIA CRISTEA (3) Poezii de Costel Ursu (1) Poezii de Preot Ioan (17) POEZII de sarbători (1) Poezii de Valeriu Gafencu (1) Pogorârea Duhului Sfânt sau Rusaliile (3) POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI (1) Postul Sfintilor Petru si Pavel (1) POVESTIRI ORTODOXE (4) Predica Mitropolitului Ioan Selejan . (3) Predica si Slujba de Sfintire a Apei de Bobotează (1) Preot George Istodor (2) Prigonită pentru Iisus Hristos la doar 14 ani (1) PROCESIUNE DE FLORII (1) PROFETII ALE SFINTILOR PARINTI (1) Prohodul Domnului (1) Psalmi (2) Psalmul 37 (1) RADU GIR (2) Raspunsuri duhovnicesti (1) REVELION 2014 (1) RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI (1) RUGACIUNE CATRE SF. GRIGORIE DECAPOLITUL (2) Rugaciune la inceperea lucrului (1) RUGACIUNE PENTRU DUHOVNIC (1) Rugaciune pentru pogorarea Sfantului Duh (1) RUGACIUNEA INIMII: (1) RUGACIUNEA SFANTULUI ISAAC SIRUL (1) RUGACIUNI (28) RUGACIUNI PENTRU VINDECARE (1) RUGĂCIUNE CATRE SFANTUL IERARH NICOLAE (1) Rugăciune către Sfanta Mucenită Ecaterina (1) RUGĂCIUNE CĂTRE SFĂNTUL IOAN GURĂ DE AUR (1) RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ (1) Rugăciune de mulţumire pentru însănătoşire (2) Rugăciunea lui Manase (1) RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI (SCHIMNICUL) CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON (1) Rugăciunea sufletului si a trupului. (1) Rugăciunea ultimilor Părinţi de la Optina (1) Rugăciuni (9) Rugăciuni către Maica Domnului (1) SA FIM OAMENI SAI AJUTAM (4) SA MERGEM LA SFANTA SPOVEDANIE (2) SA NU ASTEPTAM DE LA DUMNEZEU CEEA CE PUTEM NOI (1) Sanzaienele (2) Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului (1) SARBATOAREA FLORIILOR (4) SARBATORI (2) Să ne amintim de cei ce nu mai sânt printre noi (1) Să nu-i mai judecăm pe preoţi (1) SĂRBĂTORI (1) Schimbarea la Față (3) Scrisoare de la un Prieten Bun (1) Sectanţii cu chip de ortodocşi (1) SEMNUL SFINTEI CRUCI (2) SERBAREA ZILEI DE DUMINICA (1) Sf Evanghelii (3) Sf Maria Egipteanca (1) Sfanta Cruce (7) Sfanta Evanghelie a Sf. Evanghelist Ioan (1) SFANTA IMPARTASANIE (1) SFANTA LITURGHIE (5) Sfanta Liturghie La Izvorul Tamaduirii 2016 (1) SFANTA PARASCHEVA (2) Sfanta Taina a Spovedaniei (2) Sfanta Treime (9) SFANTUL APOSTOL ANDREI (4) SFANTUL IACOB HOZEVITUL (2) Sfantul ioan Botezătorul (4) SFANTUL STELIAN (1) SFATURI BUNE (18) SFATURI DE LA PREOT IOAN (27) SFATURI DE LA PARINTELE CLEOPA (2) SFATURI DE LA PARINTELE IOAN (28) SFATURI DE LA PĂRINTELE TEOFIL PĂRĂIAN (1) SFATURI DE LA SFANTUL EFREM ATONITUL (1) SFATURI DUHOVNICESTI (18) Sfânta Biserică Ortodoxă - scară spre cer (3) SFÂNTA IMPĂRTĂSANIE (2) SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ (2) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (2) Sfestania si sfintirea casei (2) Sfinte liturghii (3) Sfintele Pasti (2) SFINTELE TAINE (4) SFINTII -PRIETENII LUI DUMNEZEU (1) Sfintii Apostoli Petru si Pavel (2) Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril (2) Sfintii Constantin si Elena (1) SFINTII PARINTI (42) Sfintii Trei Ierarhi Vasile cel Mare Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur (4) Slujba cu litie (1) SLUJBA DE SFANTUL VASILE CEL MARE (3) Slujba vecerniei cu litie (4) Solidaritate la Parohia noastră. (1) SPOVEDANIA PREOTILOR DE MIR (1) Sufletul copilului : sincer şi curat....! (1) Şerpii Maicii Domnului (1) TAINA OMULUI (1) TAINA SFANTULUI BOTEZ (1) TAINA SFANTULUI MASLU (2) TAINA SFINTEI SPOVEDANII (5) TALCUIRI DIN SFANTA SCRIPTURA (2) Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (1) VAMESUL SI FARISEUL (1) versuri de Horațiu Stoica (1) VIDEO POSTATE YOUTUBE (18) Vinerea Mare (2) Vizita Mitropolitului Ioan Selejean la Parohia noastră (1) Ziua Femeii Crestine (2)