În cuiele care, pe cruce,
Scumpul Tău Trup L-au pironit,
Și eu, cândva, ISUSE dulce,
Cu neștiință am lovit!
Atunci când nu Te-am cunoscut,
Am fost un păcătos și eu,
La fel ca cei ce n-au crezut,
Că, Tu, ești Fiu de DUMNEZEU!
Nici eu, prin păcătoasa-mi fire,
Nu am crezut atunci în Tine,
Și nici în Sfânta Ta Iubire,
Ce ai purtat-o pentru mine!
Dar când ispitele, în cale,
Pe drumul vieții mi-au ieșit,
Mi-am amintit vorbele Tale,
Ce pentru mine le-ai rostit...
De-atunci, străbat prin valuri marea,
Fiindcă în Tine-mi pun speranța,
Și cred că, numai Tu...Ești Calea
și Adevărul...și Viața!
Și astăzi vii, adeseori,
Dureri și patimi să alini,
Mulți așteptându-Te cu flori,
Iar mai apoi, cu crengi de spini!
Și astăzi, cu un gest sublim,
Tu intri-n suflete sărace,
Întocmai ca-n Ierusalim,
Să lași și dragoste și pace!
Dar...vai...ce repede, pe rând,
Te uită mulți ce-au fost sărmani,
Și când ajung bogați, Te vând,
Pe niște amărâți de bani!
Și azi, IiSUSE, drag și dulce,
Mulți încă Te mai răstignesc,
Chiar dacă nu Te pun pe cruce,
O fac prin felul cum trăiesc!
Tu strigi și-acum, ca altădată,
Pentru bogat...pentru sărac:
Îndură-Te, iubite Tată
Și iartă-i...că nu știu ce fac!
--------------------------------------------------
Dorel Mărgan
Bucuria mea, Sfantul Apostol Petru ii spune Mantuitorului: “Doamne, Tu ştii toate.” (Ioan 21:17). Un crestin ortodox smerit spune: “Stiu ca nu stiu nimic!” Si atunci, pentru Judecatorul lumii este Domnul nostru Iisus Hristos, ca sa nu-L dam la o parte din scaunul de judecata, judecandu-i noi pe ceilalti, trebuie sa ne simtim profund pacatosenia noastra si sa ne intristam pentru ea, plangandu-ne sufletul ca pe un mort. Daca avem in casa mortul nostru (pacatele noastre) nu trebuie sa ne ingrijim de mortul vecinului (pacatele lui).
