…
Bucuria mea, omul - faptura aleasa si unica a lui Dumnezeu, un amestec de pamant si cer, se naste pe pamant si intr-o zi moare trupeste. Mandria, slava desarta si trufia, il umfla pe om ca basica din pasat, pana cand intr-o zi moare si piere. Ultima sau ultimele clipe ale vietii noastre, sunt definitorii pentru vesnicia care ne asteapta: VESNICIA RAIULUI sau VESNICIA IADULUI. Cu alte cuvinte, in ce ne va gasi Dumnezeu, in aceea ne va judeca. In timpul unei exorcizari in Sfanta Manastire Brancoveni de langa Slatina, am auzit cu urechile mele, cand diavolul dintr-o tanara indracita, ii zicea cu o voce ca un grohait: ,,DRACUIE si MORI!, DRACUIE si MORI!, BLESTEAMA SI MORI!, BLESTEAMA SI MORI!”. Asta inseamna ca daca cineva dracuie, injura, blesteama, si apoi moare (nemaiapucand sa se spovedeasca) asa va ramane si in vesnicie. In schimb, daca cineva moare rostind rugaciunea lui Iisus, atunci, Domnul va fi langa sufletul aceluia si asa va ramane in vesnicie. Daca un om isi da duhul in timp ce repeta rugaciunea: „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” – va fi nedespartit de Maica Domnului. Iar cel ce nu mai poate scoate nici un cuvant, dar in tot rastimpul vietii sale s-a nevoit sa deprinda aceasta rugaciune catre Iisus, sufletul sau o va repeta pentru el atunci cand se va afla pe patul de moarte. In ce stare se afla sufletul cand paraseste trupul, in aceeasi stare va ramane pentru totdeauna si intr-aceea va fi si judecat. Dupa moarte, nu mai este pocainta. Sufletul adormit nu mai poate face nimic pentru el insusi. Rugaciunea sa nu se mai aude inaintea lui Dumnezeu. Singura sa alinare in muncile si in intristarea cea vesnica mai ramane doar rugaciunea si milostenia celor vii, ramasi in urma sa pe pamant.
Preot Ioan 🛎.
EREZIA - PĂCAT DE MOARTE
Sfantul Parinte, Ignatie Briancianinov spune asa: "Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei este mort sufleteste, strain de har si de mantuire, fiind in comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decat omenesc; ea este fiica diavolului, nascocirea lui, e o nelegiuire apropiata de inchinarea la idoli. Parintii numesc adesea inchinarea la idoli NELEGIUIRE, iar erezia – REA CREDINTA; în închinarea la idoli diavolul isi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el îi face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatai: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atentie „Faptele Apostolilor” se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea îngrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neîntrerupta, va vedea cât sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi …. Cu deosebire se remarca la ei ura neîmpacata catre fiii adevaratei Biserici …."
