
Omule, nu te mândri
Cu ce-ai agonisit în viață
Căci toate le părăsi
Într-o bună dimineață.
Nu te lăuda că ești
Fericit și împlinit
C-ai să pleci din lumea asta
Singur și nefericit.
Cum vântul risipește norii
Și îi alungă de pe cer
Așa lucrurile lumii
Azi le ai și mâine pier.
Soarele în zori răsare
Și să apună se grăbește
Dar nu plânge fiindcă știe
Că mâine iarăși strălucește.
Râurile curg la vale
Și în loc nu se opresc
Toate sunt sub ascultarea
Dumnezeului Ceresc.
Numai tu omule drag
Zăbovești într-ale tale
Și te îndrepți de bună voie
Spre a pieririi largă cale.
Gândește -te că anii trec
Cu iuțeala gândului
Și vei rămâne o amintire
La crucea mormântului.
Omule, nu te mândri
Cu ce ești și cu ce ai
Fără cruce și credință
N-ai să fi primit în rai.
AUTOR: DANIELA IBRIȘIN
