RUGĂCIUNEA TĂCERII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

S-a dus la preot o creștină
Să-i ceară câteva cuvinte,
Sperând s-o scoată la lumină
Acel bătrân și sfânt părinte..

Și-n Taina Sfintei Spovedanii
Își spuse calm, ca-n mănăstire,
Păcatele făcute-n anii
Când nu știa de mântuire,

Iar când primi și dezlegare,
Cum după regulă se face,
Ea îndrăzni cu-o întrebare
Ce nu-i dădea în suflet pace:

"De ce nu îmi primește Domnul
Nicicând, smerita rugăciune?..
Mă rog de mă apucă somnul,
Dar simt în suflet uscăciune..

În ruga mea eu sunt atentă
Și suflet pun și râvnă multă..
Sunt harnică și insistentă
Și totuși Domnul nu m-ascultă"!

"Te rog să îmi descrii mai bine,
Să înțeleg din ce pricină
Nu-i pasă Domnului de tine,
De nu Îi vezi a Sa lumină..

Deci ca să-mi fac eu o idee
Despre această uscăciune,
Te rog să-mi spui acum, femeie,
Cum faci tu sfânta rugăciune".

"Mă rog, mă rog, sfințit părinte,
Mă rog pe zi, mă rog pe seară,
Și totdeauna înainte
Aprind trei lumânări de ceară".

"Dar tu privești icoana sfântă"?
"Nu pot, căci eu mă uit în carte
Și-n timp ce gura mea cuvântă,
Nu pot privi în altă parte.

Citesc, părinte, la Psaltire
Și acatiste cât de multe,
Citesc cu multă dăruire,
Sperând ca Domnul să m-asculte,

Dar inima mi-e împietrită,
Iar mintea, tulbure și rece..
Să fie, oare, o ispită?..
Nu înțeleg ce se petrece"!

"Nu-i bun, făcu bătrânu-n sine,
Cu degetul adus la tâmplă..
Să fii atentă-acum la mine,
Că-ți zic, femeie, ce se-ntâmplă:

Te rogi cu multă hărnicie,
Dar rugăciunea ți-e greșită,
Degeaba ți se pare ție
Că treci prin nu știu ce ispită..

Cum poți vorbi cu o persoană,
De nu-i încrucișezi privirea?..
Și cum privești tu spre icoană,
Când nici nu-ți întrerupi citirea?..

E cât se poate de firească
Citirea rugăciunii sfinte,
Dar dacă vrei să îți vorbească
Hristos în inimă și-n minte,

Mai lasă cartea deoparte
Și mai privește spre icoană,
Spre Domnul, nu în altă parte,
Căci El e-acolo, în persoană"!

"Nu înțeleg, sfințit părinte..
Să mă lipsesc de rugăciune
Și să privesc fără cuvinte,
Sperând în nu știu ce minune"?!

"Prin rugăciunile citite
Abia se dezmorțește gândul,
Apoi trăiri nebănuite
Să știi că își așteaptă rândul!

Cuvântul meu nu-l poți pricepe
Acum, când ești pe prima treaptă;
Să urci întâi, și vei începe
Să vezi că vorba mea e dreaptă.

E necesară, deci, citirea
Doar pân' ce mintea se urnește.
Apoi, de vrei să-I simți iubirea,
Spre Domnul nostru tu privește"!

Creștina noastră-apoi se duse
Să-și caute de mântuire..
Făcu așa precum îi spuse
Bătrânul la Mărturisire;

Nu mai citea din cărți hectare,
Ci numai câteva minute,
Doar rugăciuni începătoare
Și ce putea s-o mai ajute..

Apoi simțea un dor fierbinte,
Un dor ce nu îl mai simțise
În viața ei de mai 'nainte,
De Cel ce pentru ea murise

Și Îi privea icoana blândă,
Iar El îi întâlnea privirea,
Apoi în inima-i plăpândă
Hristos Își arăta mărirea..

NU POT SĂ MĂ ROG. CE SĂ FAC?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

           După ce ne trezim, să spunem: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Doamne, Îţi mulţumesc pentru noaptea ce a trecut, binecuvântează şi ziua ce va să vină. Doamne, întăreşte credinţa mea, dă-mi harul Duhului Sfânt. Dă-mi un sfârşit creştinesc, fară de ruşine, şi răspuns bun în ziua înfricoşătoarei Judecăţi. Îngerule, păzitorul meu, îţi mulţumesc pentru noaptea trecută, ajută-mă şi în ziua de azi, păzindu-mă de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Amin!" 

Dacă nu vă puteţi ruga înseamnă că vă împiedică păcatele. După ce ne pocăim, trebuie să spunem cât mai des această rugăciune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)!” Trebuie să ne considerăm mai răi decât toţi, decât orice făptură, să răbdăm înjosirile, injuriile şi să nu învinuim pe nimeni. 

       Atunci vom putea rosti această rugăciune. Trebuie să începem a ne ruga de dimineaţă. Totul e ca la moară: ce am pus în coş dimineaţă se va măcina de-a lungul zilei! Apoi, să ne îmbrăcăm cu rugăciunea şi să ne spălăm tot cu rugăciunea în minte. 

Dacă am citit rugăciunile de dimineaţă, să rostim de 1000 de ori Rugăciunea lui Iisus. Aceasta va fi ca o încărcare cu energie pentru toată ziua. Cel mai bine e ca dimineaţa, după ce ne-am trezit şi ne-am spălat, să începem cu rugăciunile de dimineaţă. După aceasta, cu mare atenţie, trebuie rostită Rugăciunea lui Iisus. Mulţi spun că le fuge mintea în altă parte atunci când se roagă, dar asta se întâmplă fiindcă nu există exerciţiu în rugăciune. 

        După rugăciunea de dimineaţă, Rugăciunea lui Iisus este ca o continuare, iar după o zi de muncă, rugăciunile de seară sunt ca prelungire a celor de peste zi. Astfel vom fi mereu în rugăciune şi nu ne va fugi gândul aiurea. Să nu credeţi că este foarte greu să te rogi. Trebuie să ne depăşim pe noi înşine, să ne rugăm Domnului, Maicii Domnului şi harul va lucra în noi. Dorinţa de a ne ruga ne va fi dată, iar când rugăciunea va intra în suflet, în inimă, atunci vom dori să fim singuri pentru rugăciune. Sufletul se topeşte atunci de dragostea pentru Dumnezeu. Dar pentru a ajunge la o astfel de stare duhovnicească trebuie să muncim mult cu eul nostru. 

       Când spui aceste cuvinte: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)!”, emiți niste sunete. Sunetul înseamnă vibrație, iar vibrația înseamnă energie. De fiecare dată când spui rugaciunea, te încarci cu energie. Ceea ce vă invit să conștientietizați odată ajunsi în acest punct este faptul că de fiecare dată când spunem această rugăciune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)!” ne încărcam cu energie divină, harul Duhului Sfant. Sper că vă este ușor să urmăriti traseul: cuvânt > sunet > vibrație > energie. Cuvintele sunt energie. Tot ceea ce te înconjoară este energie, iar cuvintele nu fac excepție. Ele sunt chiar forme primare de energie. Nu trebuie să te gândești prea mult pentru a-ți da seama de asta. Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să ne rugăm înainte de a mânca ceva. După ce am mâncat ne vine mai greu să ne rugăm. Dacă omul se roagă şi gândul lui e aiurea înseamnă că nu se roagă des. Cel care se roagă des are parte de rugăciunea curată şi vie. 

Rugăciunea iubeşte o viaţă curată, fară păcate care trag sufletul în jos. Păcatele nemărturisite sunt ca un zid gros prin care rugăciunea nu ajunge la Dumnezeu. Oricând vreţi să vă rugaţi, atunci să o faceţi, ne putem ruga Domnului oriunde, căci Domnul ne va auzi; El ne cunoaşte tainele inimii. Nici măcar noi nu ştim ce e în inima noastră, doar Dumnezeu ştie. Dacă un om a început să se roage, dar începe să se considere superior, să se laude cu viaţa lui, să se mândrească (în ascuns sau în văzul celorlalţi), acesta este deja în păcatul mândriei. 

Cum să recunoaştem un om mândru?

Dacă încercăm să „împungem” pe cineva de mai multe ori cu ceva supărător, iar acesta se va supăra sau se va enerva înseamnă că este mândru. De obicei, cei care sunt mândri se consideră mai presus decât ceilalţi şi judecă pe aproapele, spunând: „Eu sunt rugător, postitor, iar voi, leneşilor, trăiţi doar din rugăciunile mele”. Doamne, apără-ne de o asemenea stare! Dacă te-ai smerit, nu ai nevoie de metanii sau rugăciuni, căci mântuirea vine. Metaniile, trezvia şi rugăciunea nu sunt un scop, ci un mijloc pentru a ajunge la smerenie. Prin acestea omul îşi smereşte trupul, Îl roagă pe Dumnezeu să-l ajute să ajungă smerit ca un copil, fară răutate, liniştit, echilibrat, să facă bine tuturor şi să-i iubească pe toţi. 

        Dacă ne vedem ca pe nişte păcătoşi înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Dacă ne vedem ca pe îmbunătăţiţi înseamnă că suntem pe calea cea rea, pe calea mândriei.