Sfintii Trei Ierarhi

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                 

                 

              

La sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, Catedrala Mitropolitană din Timișoara, cel mai mare lăcaș de cult din partea de Vest a țării, a îmbrăcat straie de sărbătoare, cinstindu-și, în chip liturgic și duhovnicesc, ocrotitorii spirituali.

Programul liturgic al celui de-al 75-lea hram, chiar dacă s-a desfășurat cu respectarea măsurilor sanitare impuse pentru prevenirea răspândirii noului coronavirus, i-a adunat, totuși, în duh de rugăciune, pe credincioșii bănățeni, care au adus prinos de cinstire celor trei mari teologhisitori, prăznuiți în întreaga lume creștină.

Hramul istoric al catedralei bănățene a debutat cu slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, de Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. La finalul slujbei, părintele Ionel Popescu a vorbit despre pregătirea educațională a Sfinților Trei Ierarhi în marile centre universitare ale vremii, ce a constituit un vector pentru asimilarea de valori spirituale, perene. Totodată, a fost subliniat faptul că acești trei mari dascăli ai lumii au fost socotiți drept veritabile paradigme pentru elevii și studenții sârguincioși, preocupați de relația rațiune-credință în cercetarea științifică. Răspunsurile liturgice au fost date antifonic, la cele două strane, de către un grup de psalți timișoreni.

În ziua sărbătorii, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de un sobor de trei ierarhi, format din Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Din soborul slujitor au mai făcut parte consilierii de la Centrul eparhial, protopopii Timișoarei, clericii de la Catedrala Mitropolitană, precum și ieromonahi de la mănăstirile din eparhie. În cadrul sinaxei euharistice, au fost pomeniți Întâistătătorii Mitropoliei Banatului, ctitorii și binefăcătorii Catedralei. Cuvântul de înățătură a fost rostit de Presfințitul Părinte Emilian Crișanul, în cadrul căruia a realizat o incursiune în viața celor trei corifei din panteonul marilor ierarhi, teologi și sfinți ai Bisericii creștine, evidențiind contribuția lor atât în ceea ce privește formarea învățăturii creștine, cât și în păstrarea și transmiterea ei generațiilor succesive de creștini.

Începând cu 6 octombrie 1946, odată cu sfințirea Catedralei românilor ortodocși timișoreni, Sfinții Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, devin protectorii spirituali al singurei catedralei chiriarhale din România cu acest hram. După un deceniu de la târnosire, monumentalul lăcaș de cult din capitala Banatului mai primește un ocrotitor, pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ale cărui moaște se găsesc, începând cu anul 1956, în pronaosul catedralei.

Sursa: https: https://mitropolia-banatului.ro/singura-catedrala-chiriarhala-ocrotita-de-sfintii-trei-ierarhi-si-a-sarbatorit-hramul/

La sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, la Catedrala Metropolitană Timisoara

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

           

                

Mai multe despre Sfintii Trei Ierarhi găsiti aici :

Sfintii Prietenii Mei

sau

https://colajeortodoxe.blogspot.com/

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.com/

DUMINICA LA SLUJBĂ ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   Bucuria mea, in fiecare duminica, in fiecare Biserica Crestin Ortodoxa, pe fiecare Sfanta Masa, Iisus Hristos se jertfeste in fata lui Dumnezeu Tatal, ca sa ne mai rabde pe pamant. Se poate intampla acest lucru in toate Bisericile in acelasi timp? Daaa, pentru ca El este INFINIT, Vesnic si Necreat. Asadar, este vorba de o Jertfa nesangeroasa, cand prescurea de pe Sfantul Disc se preface in Trupul Domnului Hristos, iar Sangele din Sfantul Potir se preface in Sangele Domnului Hristos. Duminica, in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, se savarsesc trei slujbe: Proscomidia, Utrenia si Sfanta Liturghie.

Proscomidia, o slujeste doar preotul, in Sfantul Altar si fara participarea credinciosilor. Urmeaza Utrenia si dupa ea, Sfanta Liturghie. 

Un adevarat crestin ortodox participa la ambele slujbe, de la 8 pana la 11 si rasplata ii va fi intreaga. Exista o categorie de crestini ortodocsi, care vin duminica la Biserica, aprind una sau mai multe lumanari si apoi pleaca. Ei nu stiu ca lumanarea sta in locul ei, dar nu sta si in locul celui care a aprins-o! Daca locul lor este gol in Biserica, in timpul Sfintei Liturghii, atunci gol va fi si in Imparatia lui Dumnezeu. Peste sufletele celor care participa la Sfanta Liturghie, se revarsa in mod nevazut Harul Duhului Sfant, iar sufletele simt deplin acest lucru si se bucura in chip de nespus, desi trupul este luptat de oboseala, de amorteala... 

     Ortodocsii care nu stau la intreaga slujba, isi pagubesc sufletul de Mila Lui Dumnezeu si de toate Bunatatile Lui. Dupa Sfanta Liturghie, aceste persoane pleaca si au o stare de multumire, de liniste (mincinoasa), cum ca ar fi fost prezenti la Biserica. Dar aceasta, nu este o stare de traire in Dumnezeu, ci este o stare de melancolie data de diavoli. 

Despre ziua de duminica, poetul George Cosbuc, spune asa: “Dumnezeu a cuvantat: "Sapte zile-n saptamana, Eu ti-am dat, Sase zile-s de lucrat, Dar a saptea sa iti fie Sfanta, cum mi-a fost si mie! Sase zile vei munci, Pentru painea ta de hrana; Dar o zi, Omule, vei odihni. Dandu-mi, ce Mi se cuvine, Ma vei preamari pe Mine!"

 Asadar, nu lipsiti duminica de la Sfanta Liturghie! 

                                                                                                                        Amin si Aliluia!

                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

Preotul...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Iisus legenda vie

Preotul e un om de țărână, cu slăbiciuni și cu boli, cu dorințe și cu idealuri.
Preotul mănâncă mult sau puțin, e ghiftuit de praznice sau îi ghiorăie mațele de foame după 6 ore de slujbă pe inima goală.
Preotul are îndoieli și furii, neînțelegeri și răfuieli cu sine însuși.
Preotul simte, plânge, se roagă,
Preotul poate fi ispitit, are tentații, păcate, trecut, plângere, amintiri, răni vechi.
Preotul are trup, dureri de cap și de șale, dureri de suflet, cicatrici pe inimă de la prea multă suferință.
Preotul e un om într-o presiune enormă în fiecare zi. Stă în fața lui Dumnezeu, Îl frânge pe Hristos Împăratul veacurilor în mâinile sale de lut, se împărtășește mereu de Sângele mântuitor, ascultă păcate cumplite la spovedanie, blagoslovește pe muribunzi, citește bolnavilor incurabil.

Preotul îngenunchează în fața Sfintei Mese și se atinge cu fruntea de pieptul Stăpânului, ascultând intru uimire bătăile inimii lui Dumnezeu.

Preotul e un bulgăre de țărână plină de roua Duhului Sfânt.

Rugați-vă pentru el!

DATORIA TA, SLAVA TA, FERICIREA TA!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, inainte de a intra in Sfantul Munte Athos, iti trimit cuvintele minunate ale Sfantului Parinte, Sofronie Saharov: "Naiv este cel ce crede ca va putea strabate calea, urmand lui Hristos, fara lacrimi." Si atunci, sa luam aminte la cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Arsenie Boca: “Tu nu esti creat pentru pamant, ci pentru cer. Dupa ostenelile si grijile vietii, ridica-te sus cu mintea si cu inima, revarsa-ti inaintea lui Dumnezeu sufletul in rugaciuni si multumiri. Roaga-te! Aceasta este datoria ta, slava ta, fericirea ta. De la munca, treci la rugaciune, de la rugaciune, la munca! Roaga-te si munceste! Incepe si sfarseste-ti ziua cu Dumnezeu”. Stim sigur, desavarsit sigur, ca mantuirea este în Biserica Ortodoxa, cea întemeiata de Iisus Hristos- Dumnezeu si carmuita de El de la inceput, nu de la o vreme oarecare incoace. In afara de Biserica lui Hristos, Cel cu Cruce, "Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica", alta cale de mantuire nu stim. Sfintitul Parinte, Efrem Simonopetritul, spune asa: "Fericiti sunt cei care au dorit sa iubeasca mai mult si care au vrut sa iubeasca tot ce e greu de iubit, fiindca, pentru ei pamantul va fi mai putin mic, iar Cerul mai mare le va fi! Dumnezeu daruieste celor care daruiesc si se daruieste celor care se daruiesc." Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Parintii sa-si educe copiii inca din leagan

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Parintii sa-si educe copiii inca din leagan. Sa-i invete frica lui Dumnezeu, sa taie pornirile lor cele rele, sa nu le „caute in coarne” si sa nu le satisfaca dorintele si gusturile rele. Ceara moale ia orice forma: si tu poti sa faci ce vrei din copilul mic. Literele scrise pe hartie curata raman nesterse: si ceea ce afla copilul mic ramane cu el, nesters din memorie, pana la batranete.

 Copilul trebuie invatat sa faca binele, taindu-si voia. In acest scop, parintii insisi sa dea exemplu de buna vietuire, facandu-le copiilor cunostinta cu cei a caror grija de capetenie este nu pentru placeri si onoruri, ci pentru mantuirea sufletului. Copiii urmeaza cu usurinta exemplele care le sunt date. 

 Cat timp sufletul este inca moale ca ceara si in el se intipareste cu usurinta orice, trebuie desteptat fara intarziere, de la inceput, spre a lucra binele in tot chipul… deprinderea usureaza sporirea.

UNDE ÎL GĂSIM PE DUMNEZEU?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

http://babylenuta.blogspot.com

“L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu. Apoi în cărți, în idei și simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii că e cu putință să-L întâlnești pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune. Si aici L-am auzit spunându-mi: Îndrăznește să înțelegi că Eu, Dumnezeu, te iubesc!
Atunci, cu rabdare, m-am pus pe lucru. Astfel am înțeles treptat că Dumnezeu este aproape, că mă iubește și că umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalți. Am înțeles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu și cu celălalt. Și că fără această comuniune, lumea nu e decât tristețe, ruină, distrugere, masacre. Să vrea numai, lumea, să trăiască în această iubire, și atunci ar cunoaște viața veșnică“ (Părintele Dumitru Stăniloae)

În toți și în toate!
Nu, Dumnezeu nu este acolo undeva într-un loc abstract, inaccesibil, pretențios în cale afară, și greu de înțeles și atins!
Este aici și ne așteaptă în același timp și acolo...iubește și mustră, ne dă prin Prezență și ne ia prin Absență... întocmai unui prieten adevărat.

Nu putem spune că L-am găsit, iar mai apoi sa Îl așezăm pe un raft unde să se așeze praful în voie, luându-L de acolo doar din cand în când, după bunul plac. Odată aflat, trebuie sa Îl descoperim raportându-ne la El ca la un prieten: vizitându-L, găzduindu-L, cercetându-I lucrarea și pe cei asupra cărora se manifesta grija Sa, avându-I mereu grija prin purtarea în gânduri, simțire și fapte. Unde este?
Aici, lângă noi, mereu lângă noi...ne mângâie prin soare, ne răcorește prin ploaie, ne bucură prin cântecul păsărilor, ne farmecă prin exploziile de viață ale naturii, dar ne și cercetează prin semeni.
Este aici, dar Îl și vedem? Pentru că fericita ”vedere” este strict condiționată de curăția inimii așa după cum El ne-a spus în acel ”Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.
Așadar, întâi te întâlnești cu tine, îți cercetezi curăția inimii, iar mai apoi ți se deschide calea putinței întâlnirii cu El.
Îl întâlnim în gând, în inimă, în natură, în semeni, însă pentru a ne și părtăși de El trebuie să Îl vizităm ”acasă” la El... în bisericile atât de contestate în ultima vreme.
Pentru că și cu un prieten poți fi în gând tot timpul, să îl suni, să vorbești, însă cu adevărat te părtășești de el doar în taina casei lui.
”Casa Lui”, mare sau mică, din beton sau lemn, este acel loc unde tu mergi, iar El te întâmpină punând împreună începutul unui praznic împărătesc în taina inimii... pentru ca mai apoi să poți spune asemeni Fericitului Augustin:
“Târziu te-am iubit, frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu te-am iubit. Şi iată că tu erai înlăuntrul meu şi eu eram în afară, şi acolo te căutam. Şi eu, nenorocitul, mă avântam spre lucrurile frumoase create de tine. Tu erai cu mine şi eu nu eram cu tine. Mă ţineau departe de tine creaturile care, dacă nu ar fi fost în tine, nici nu ar fi existat. M-ai chemat, ai strigat, ai învins surzenia mea. M-ai străfulgerat cu lumina ta şi, în sfârşit, mi-ai vindecat orbirea. Ai răspândit asupra mea parfumul tău, şi eu l-am inspirat, şi acum te doresc pe tine. Te-am gustat, şi acum mi-e foame şi sete de tine. M-ai atins, şi acum ard de dorinţa de a dobândi pacea ta...”
D.B.

PENTRU CEI CE GĂSESC COMORI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   Intr-un sat cu origine veche, era un om care ara cu tractorul pe moşia unui boier, în timpul nopţii. Deodată, a văzut înaintea tractorului la mică distanţă o lumină mare ce se ridica din pământ în sus. Ajunge cu tractorul aproape şi sta uitându-se la acea lumină până ce a dispărut. Apoi se duce şi pune un semn unde fusese acea flacără minunată şi continuă mai departe să are cu tractorul. În zori de zi s-a dus la semnul pe care l-a pus şi a luat hârleţul şi a început să sape în locul acela. Şi, săpând, a dat de bolta unui beci. Lăsă lucrul, ca să nu fie văzut de oamenii boierului şi porni mai departe cu aratul. A stat la arat până seara. Ca să are şi pe timp de noapte, a adus un alt mecanic pe tractor şi el cu un frate mai mic, s-au dat la săpat. Au reuşit să spargă bolta beciului şi s-au uitat cu o lumină oarbă de lanternă înăuntru. Dar, mirosul greu ce venea din beci era cu neputinţă de suportat. Au aşteptat să se mai aerisească, apoi iar au încercat, şi au văzut un beci lung, cu intrarea acoperită de pământ. Au intrat înăuntru cu multă băgare de seamă, să nu fie ceva vieţuitoare rele de pământ, care să-i muşte. Au găsit un butoi ale cărui doage au fost stricate de vreme şi se ţineau în sus, de lăsau să se vadă vinul înăuntrul butoiului, care era ca gelatina. Altceva nimic. S-au uitat să vadă unde era ascunsă comoara. 

Cum săpătura era la partea beciului din fund şi-au dat cu părerea că trebuie să fie îngropată în peretele acela. Şi-au intrat mai bine şi-au văzut că zidul într-un loc nu avea aceeaşi tărie ca peste tot. Au spart acolo şi au dat de o încăpere cu un butoiaş. Luând butoiaşul, au găsit bani în el plin până sus. Au luat banii într-un sac şi pe celelalte le-au lăsat acolo şi au ieşit şi s-au dus acasă. Acasă au chemat pe un evreu, care le era prieten. Evreul, văzând atâţia bani, a spus că nu sunt din cei buni, ci dintr-un metal rău – alamă –, dar el îi poate schimba şi le dă preţul întreg, cât va putea lua. Evreul îi aduse ceva bani, cu care-şi cumpără o batoză de treierat trifoi şi altceva nimic. Iar evreul a cumpărat case, deschise depozite şi altele. Dar nu după multă vreme se află de acel lucru, prin nişte oameni ce lucraseră pe moşie.
Venind control de la Stat, au luat acel vin din beci ca medicament, şi s-au început cercetările. Amândoi fraţii tăgăduiră, iar evreul şi mai mult. Neavând probe, s-au închis orice fel de cercetări. 

Nu a trecut multă vreme şi acel om a căzut la o boală grea, pe care o contactat-o de la lucrul. Iar boala i-a fost atât de grea încât a început să vândă lucrurile din gospodărie pe care le făcuse cu munca lui, până ce a văzut că doctorii n-au ce-i face şi atunci şi-a pus capăt zilelor.

Şi-ndată după moarte, soţiei i s-a arătat o femeie ce i-a cerut o cană de cafea cu lapte, pentru soţul ei, ca să scape de năduşeli de la nişte fâşii ce le avea pe trupul lui, de pe umeri şi piept în jos, pe care fâşii era ceva scris, ce nu se putea citi. Şi, în timp ce el bea acea cafea, femeia a pus mâna să tragă fâşiile fără să vadă el, dar atunci el ţipă şi o mare flacără îi ieşi din gură, flacără ce l-a învăluit şi l-a acoperit peste tot. Aşa l-a văzut şi de atunci nu l-a mai văzut.
*
Tâlcuire: fâşiile sunt blestemele ce au fost puse pe acea comoară şi el în loc să facă ceva spre izbăvirea lui, el a cheltuit banii, iar acele blesteme îl ţin în flăcările iadului.
Nu este bine să căutăm comori şi dacă din întîmplare găsim, să nu luăm nimic pentru noi ci să facem milostenie ajutănd pe cei săraci, pe cei în lipsuri, în suferinţe, în necazuri şi să dăm la biserici sărace.
__________________________
[Pr.Ilarion Argatu "PILDE si intimplari adevarate", 2011,pag.179]

Rugăciune către Sfânta Xenia cea nebună pentru Hristos 24 Ianuarie

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O, Sfântă maică Xenia, vieţuind sub acoperământul Celui Preaînalt şi întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni, iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamăreşte acum ca pe o floare bineînmiresmată.
Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie ca uneia care eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, dar petreci şi împreună cu noi: primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile şi necazurile. Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii.

Ajută, Sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez şi să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh; băieţii şi fetele să fie crescuţi în credinţă, cinste şi frică de Dumnezeu; dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură; tămăduieşte pe cei neputincioşi; trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi, învredniceşte pe monahi de nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări; întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul cel în Treime închinat şi minunat întru Sfinţii Săi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin