marți, 31 decembrie 2013

GÂND DE ANUL NOU....


... -.Cu uratul, peste tot. -.!.
Vechiul an care se trece
Spre-a ramâne-n amintire ,
Cu cel nou a se petrece
Din eterna-i răsărire

Doar sperantele-şi mai lasă
Celui nou spre împlinire
Rămânând în el ce-apasâ
Spre-a ajunge-n amintire

Un nou drum croit 'nainte
Să-l urmăm cu gând deschis
Cu tot ce ne-am pus în minte,
Necrezând că-i doar un vis

Soarta nu-i pecetluită
Nici nu-i scrisă în tipare ,
Ci de minte-i plăsmuită
Când avem Credinţa mare

Noi, prin noi suntem aceia ,
Ce la toate dăm schimbare
Vin spre voi , urmand ideea,
Prinsa-n suflet de-o urare

Anul care-abia porneşte
Să-l începem cu Iubire,
Ca-n ea totul se găseşte
Aşteptând doar împlinire

Către Seamăn Tolerantă
Să ne fie primul gând ,
Aşteptând şi noi Speranţă,
Înspre suflet ajungând...

Către voi rostind Cuvântul..
Buni prieteni dar şi fani,
Să-l adie-n noapte gândul...
La hotarul dintre ani

Cu şampania în mână
Să ciocnim o cupă mare
Ce-a fost rău să nu rămână ,
Nici necaz, nici supărare

Anul care se porneşte
Să-l primim cu voioşie
Că prin gânduri cum ne este
Pentru toţi va fi să fie..!

Prin lumina bucuriei
De-l privim dându-i putere ,
Din eternul veşniciei
Vom primi ce vrem a cere

Eu din propria-mi voire
Vă urez la fiecare
Pace multă şi iubire
Şi din suflet câte-o floare..

La mulţi ani!.. cu gânduri toate,
Ce le vreţi să le-'mplinim
Bucuroşi cu sănătate
Şi-n alţi ani să ne găsim...

La anul şi, La mulţi ani "!..
Din suflet, Vouă tuturor -

Andrei. Botoşanu-Slevoacă-!
Bucureşti 31.12.2013

miercuri, 18 decembrie 2013

PUNE"ŢI


                                    

Pune’ţi inima acolo
Unde furii nu’ndrăznesc,
Unde nu este rugină
Şi nici aur pămăntesc.

Pune’ţi inima la cer,
Către Tatal şi în rugă,
Cere pace şi iubire
Şi un înger păzitor.

Pune’ţi fruntea obosită
La icoana lui Iisus
Spune’i Lui ce te apasă,
Spune’i Lui, ce ai de spus !

Pune’ţi azi nădejdea toată
Către Tatăl cel ceresc
Şi’ai să capeţi îndrumare
În tumultul pămăntesc !

foto: sursa internet

Camelia Cristea

luni, 16 decembrie 2013

De vrei pe Domnul să-L găsesti


De vrei pe Domnul să-L găsesti
Si pacea Lui cea multă
Si mântuirea de-Ti doresti
iubitul meu, ascultă:

În slava lumii, în zadar
Îl vei căuta, iubite
El S-a născut într-un cosar
în iesle, printre vite.

Nici în petreceri nu-L căuta,
nici în al lumii aur,
în umilintă-L vei afla:
El S-a născut în staul!

O, tu pe Domnul nu căuta
să-L afli pe vre-o treaptă
El este chiar în usa ta
te cheamă si asteaptă!

Deschide-I usa larg si zi:
- IIsuse dulce, vină!
si  viata ta va deveni
iubire si lumină.

Sursa mail

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Din rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur



12 cereri după numărul ceasurilor nopţii

Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc.
Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice.
Doamne, de am greşit, fie cu mintea, fie cu gândul sau cu cuvântul sau cu lucrul, iartă-mă.
Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea, de neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită.
Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea.
Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea.
Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu, ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă, văzând neputinţa sufletului meu.
Doamne, trimite mila Ta în ajutorul meu, ca să preaslăvesc preasfânt numele Tău.
Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun.
Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun.
Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tău.
Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul şi nevrednicul robul Tău, în împărăţia Ta. Amin.

12 cereri după numărul ceasurilor zilei

Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă.
Doamne, nu mă lăsa pe mine.
Doamne, nu mă duce pe mine în ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun.
Doamne, dă-mi lacrimi, umilinţă şi aducere aminte de moarte.
Doamne, dă-mi cuget să-mi mărturisesc toate păcatele mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare.
Doamne, dă-mi răbdare, voie nebiruită şi blândeţe.
Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea.
Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac în toate voia Ta.
Doamne, apără-mă de oameni gâlcevitori, de diavoli, de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase.
Doamne, ştiu că faci precum vrei Tu, deci să fie şi întru mine, păcătosul, voia Ta; că binecuvântat eşti în veci. Amin.

luni, 9 decembrie 2013

SFINTII CONSTANTIN SI ELENA

Aseara a poposit la Timisoara la Catedrala Metropolitana moastele Sfintilor Constantin si Elena ..A fost lume multa , toata noaptea s-au tinut slujbe...Eu am fost azi pe la ora 11 , am stat frumos la rand ,si dupa doua ore am plecat acasa cu sufletul impacat si cu convingerea ca Sfintii Constantin si Elena , se vor ruga lui Dumnezeu pentru noi pacatosii...
Va atasez cateva poze fracute cu telefonul mobil...













DOAMNE AI MILA DE NOI SI NU NE PARASI !

duminică, 8 decembrie 2013

Catedrala Mitropolitana din Timisoara





Catedrala Mitropolitana din Timisoara este una dintre cele mai de pret cladiri ale orasului si una dintre cele mai izbutine monumente arhitecturale din tara tara noastra. Situata in centrul orasului, la incrucisarea celor mai importante artere de circulatie, catedrala inchinata Sfintilor Trei Ierarhi impresioneaza prin dimensiunile ei insemnate, prin specificul arhitectural si prin invelisul de tigla smaltuita, care straluceste minunat in lumina soarelui.

Catedrala Mitropolitana din Timisoara

Catedrala Ortodoxa Sfintii Trei Ierarhi a fost construita intre anii 1936 si 1940, dupa schita arhitectului Ioan Troianescu, fiind declarata monument de arta pentru arhitectura, pictura si sculptura ei. Constructia propriu-zisa a catedralei a inceput in anul 1936, prin sfintirea pietrei de temelie, de catre episcopul Andrei Magieru al Aradului.



Lucrarile de zidire s-au intins pe aproape cinci ani, catedrala intinzandu-se astazi pe o suprafata de peste o mie si cinci sute de metri patrati, volumul total al interiorului fiind de peste cincizeci de mii de metri cubi. Catedrala are nu mai putin de unsprezece turle, din care turnul principal are aproape optzeci si patru de metri. Constructia are o lungime de saizeci si trei de metri si o latime de treizeci si doi de metri. La slujbele savarsite in aceasta pot lua parte in jur de cinci mii de credinciosi. In turnurile catedralei sunt asezate sapte clopote mari, deosebit de puternice.

In toamna anului 1946, dupa zece ani de efort, noul lacas mitropolitan, impodobit cu cele mai bune si mai alese opere, astepta solemnitatea tarnosirii si incredintarii cultului pentru care a fost destinat. Astfel, a fost aleasa ziua de 6 octombrie 1946 ca zi a marelui praznic al ortodocsilor din Banat. La aceasta mare procesiune a participat insusi patriarhul Nicodim Munteanu si regele Mihai I, alaturi de intreg episcopatul Mitropoliei Ardealului si reprezentanti din toate colturile pamantului romanesc. Din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial, finisajele si picturile interioare si exterioare s-au terminat insa abia in anul 1956.





Stilul arhitectural al Catedralei Mitropolitane din Timisoara imbina traditia religioasa romana cu cea bizantino-moldoveneasca. Cu firide sub stresini, cu bolte instelate in interior, cu discuri lacuite intr-o multitudine de culori, acest stil poate fi regasit si in manastiri precum Cozia sau Prislop, tipice secolului al XIV-lea.

Pridvorul deschis al catedralei este sustinut de sase coloane mari din marmura, asezate pe cate un soclu patrat. Intrarea in pridvorul inchis se face prin trei usi masive in doua canaturi, frumos sculptate, atat pe fata exterioara, cat si pe cea interioara. Catedrala mai are usi de intrare si in partile laterale (sud si nord), de asemenea, frumos sculptate.

Deasupra pridvorului se afla turnul-clopotnita, zidit in forma patrata, cu cate cinci ferestre pe fiecare fata. Clopotele catedralei, melodios armonizate de compozitorul Sabin Dragoi, au o greutate de opt tone.



Din pridvorul inchis, care este foarte larg, se intra in pronaos tot prin trei usi sculptate, dotate cu geamuri in partea superioara. Boltile din pronaos sunt sustinute de cinci coloane din marmura, de forma octogonala, cu capiteluri sculptate.

In pronaos, pe partea dreapta, sunt asezate, inca din anul 1956, cinstitele Moaste ale Sfantului Iosif cel Nou de la Partos, fostul mitropolit al Timisoarei, in secolul al XVII-lea. In data de 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea Sfantului Iosif cel Nou de la Partos, precum si stramutarea Moastelor sale, din biserica Manastirii Partos, in Catedrala Mitropolitana din Timisoara.





Iconostasul catedralei impresioneaza printr-o sculptura realizata de Stefan Gajo. Sculptura mobilierului este opera lui Traian Novac. Picturile interioare si exterioare au fost executate de catre pictorul Atanasie Demian. Intre anii 2003-2006, pictura catedralei mitropolitane a fost restaurata, acesteia redandu-i-se astfel stralucirea originala.

Inca din anul 1962, din initiativa mitropolitului Nicolae al Banatului, s-a hotarat organizarea unei colectii care sa cuprinda arta religioasa veche din Banat, adapostita in subsolul din incinta catedralei. Muzeul actual detine peste trei mii de volume rare de carte bisericeasca, peste opt sute de icoane si picturi, peste o suta treizeci de obiecte bisericesti, zece artifacte de metal pretios, zece vesminte si alte asemenea podoabe bisericesti.





Tot aici se gasesc manuscrise romanesti timpurii, precum: "Noul Testament de la Balgrad", din 1648; "Cazania lui Varlaam", din 1643. Partea de subsol dinspre Sfantul Altar cuprinde necropola mitropolitilor Banatului, primul mitropolit inhumat aici fiind episcopul Vasile Lazarescu (1947-1961).

Teodor Danalache


http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/catedrala-mitropolitana-timisoara-67796.html

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Semne ale timpurilor de pe urmă






"Coeficientul de ură din sufletul fiecărui om va cunoaşte - spun textele - o alarmantă creştere. Oamenii vor deveni din ce în ce mai iritabili. Toate marile achiziţii de cunoaştere vor fi deturnate spre scopuri impure, adică spre amplificarea răului din lume. Se va înmulţi numărul şefilor de stat de extracţie joasă şi de proastă calitate. Lucrătorii manuali şi negustorimea vor fi înălţaţi la rang de intelectuali, iar intelectualii vor fi puşi în condiţii subalterne. Va avea
loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al "castelor", o destrămare dramatică a ierarhiilor fireşti, o ireparabilă dezordine socială. Necinstea va căpăta o răspîndire fără precedent, la toate nivelele.
 Hoţii vor deveni lideri. (Rog să nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmaţii! Nu fac decît să citez un text multi-milenar! n.m., A.P.). Femeile nu vor mai pune preţ pe propria virtute. Proştii, impostorii, naturile rudimentare şi gălăgioase vor fi luaţi drept înţelepţi. Oamenii "drepţi", de bună calitate, vor avea tendinţa de a se retrage din viaţa publică. În pieţe se va vinde mîncare gata-preparată (să recunoaştem că e de necrezut să auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de "semipreparate" şi de fast-food! n.m., A.P.).
 Limbile vor sărăci, vorbirea se va trivializa. Vor fi mai multe femei decît bărbaţi, vor prolifera asociaţiile criminale, va creşte numărul celor care nu găsesc de lucru. Se vor răspîndi, pretutindeni, bolile de stomac.
 Se va extinde moda părului purtat în dezordine şi se va generaliza starea de letargie, de lehamite, cu corolarul unei cronice incapacităţi de acţiune. Vor apărea nenumărate organizaţii religioase necanonice, blasfemia va convieţui cu fanatismul. Se va practica, pe scară largă, uciderea fătului în pântecul matern şi se vor asasina direct sau simbolic eroii fiecărei comunităţi. Deţinătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor lor.
Discernământul (ca percepţie a deosebirii dintre bine şi rău) se va şubrezi, instituţia respectului va intra în derivă (vor fi respectaţi, preponderent, cei nedemni). Vor câştiga teren neruşinarea, călcarea
cuvântului dat, invidia. Între părinţi şi copii vor apărea obstacole greu de trecut, forţa va prevala asupra dreptăţii, ospeţia va declina,vulgaritatea va împânzi totul."

vineri, 6 decembrie 2013

Cei curaţi cu inima


 „Cei desăvârşiţi nu simt numai spinul păcatelor lor, ci găsesc într-înşii murmurând toate păcatele oamenilor. Căci prin cei desăvârşiţi se răsfrânge sfinţenia lui Dumnezeu, ca printr-o oglindă şi într-înşii iarăşi toată firea omenească-şi simte durerea şi păcatul. Abia lor le îngăduie Atotştiutorul Dumnezeu să bată război cu stricătorul firii omeneşti şi cu sabia Duhului neîntrerupt să-l ardă. Dar nu spre el le e privirea, ci având toată făptura lor absorbită de dar, s-au făcut ca un pârjol într-un rug nearzător şi, strămutaţi de dragostea lui Dumnezeu, chiar şi numai cu atâta, că sunt în lumea aceasta, ard pe „stăpânitorul” ei în inimă, ca o sabie de văpaie. Această nebănuită simţire a neputinţelor, întru care se desăvârşeşte darul lui Hristos, ne face înţeleasă mutarea din cele de aici a unui cuvios părinte: Venind el la vremea mutării din viaţa aceasta, şi în jurul lui şezând Părinţii, a strălucit faţa lui ca soarele. Şi le-a zis lor: „Iată Ava Antonie a venit”. Şi după puţin a zis: „Iată ceata Proorocilor a venit”. Şi iarăşi faţa lui mai mult a strălucit. Şi a zis: „Iată ceata Apostolilor a venit”. Şi s-a îndoit faţa lui în strălucire. Şi se părea ca şi cum ar vorbi cu cineva, şi i s-au rugat lui bătrânii zicând: „Cu cine vorbeşti, Părinte?” - Iată îngerii au venit să mă ia, şi mă rog ca să fiu lăsat să mă mai pocăiesc puţin”. Şi i-au zis lui bătrânii: „Nu ai trebuinţă să te pocăieşti, Părinte!” Şi le-a zis lor bătrânul: „Cu adevărat nu mă ştiu pe mine să fi pus început (pocăinţei) ”. Şi au cunoscut Părinţii că a ajuns desăvârşirea. Şi iarăşi de năpraznă s-a făcut faţa lui ca soarele, şi s-au temut toţi. Şi le-a zis lor: „Vedeţi, Domnul a venit, şi zice: „Aduceţi-Mi pe vasul pustiului!” Şi îndată şi-a dat duhul, şi s-a făcut ca un fulger şi s-a umplut tot locul de bună mireasmă”. Cu aceste graiuri trece pragul dincolo, în adâncul smereniei, nevoitorul ce a ajuns desăvârşirea (Patericul, ed. III, Râmnicul Vâlcea, 1930, p. 211-212). .

miercuri, 4 decembrie 2013

Popas pentru sufletul tau...: Adevarata bucurie a Nasterii Domnului Iisus Hristo...

Popas pentru sufletul tau...: Adevarata bucurie a Nasterii Domnului Iisus Hristo...: "Astăzi lucrurile s-au schimbat, cine nu se bucură de Naşterea Domnului? În ce ţară sărbătoarea aceasta nu este o sărbătoare a vese...

luni, 2 decembrie 2013

Lumina




In dimineti de iarna
M-am pierdut in ganduri
Cautand intelesurile
Dincolo de mine.

Tu Doamne,
Imi cunosti puterile,
Imi cunosti sufletul
Si toate durerile.

Fa lumina in gandurile mele
Ca eu sa fiu lumina.
Aprinde candela sufletului meu
Sa arda mereu pentru Tine.

Arde patimile
Ce imi mistuie
Trupul ca un putregai.

Neputintele
Le preschimba
In virtuti,
Iar rugaciunea
In torte in toate
Temnitele mele.

Intinde mana Ta
Si binecuvanteaza
Viata care curge prin
Aceste vene firave.

Camelia Cristea

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA