Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Preot Sorin Croitoru
Maica Domnului și-a noastră, câtă slavă-ar trebui
Să-ți aducem noi, creștinii, chiar din primul ceas de zi?..
Câte rugăciuni să-ți spunem, plini de un ceresc avânt,
Câte flori de crin să punem lângă chipul tău cel sfânt?..
Două vieți, în loc de una, noi Măicuță de-am trăi,
Tot nu ne-ar ajunge vremea să putem a te cinsti,
Fiindcă tu ești începutul mântuirii tuturor,
Ușa Cerului prin care ne-a venit Mântuitor,
Căci din cărnurile-ți sfinte Dumnezeu Și-a plămădit
Pâinea Cea dumnezeiască, Trupul Său de Om smerit!
De la pieptu-ți feciorelnic S-a hrănit pe când creștea
Și cu lacrimile tale S-a udat pe când murea..
Dumnezeu te-a vrut de Mamă, iar tu L-ai dorit de Fiu,
După cum grăiesc profeții și evangheliștii scriu.
Ascultarea ta smerită și iubirea pentru El
Prefăcutu-te-au pe tine-n Mama lui Emanuel!
Maica Domnului și-a noastră, nesfârșitele-ți puteri
Ne păzesc în timpul vieții de tot felul de dureri,
De necazuri și ispite, duhuri rele, oameni răi,
Toate ni le ții departe de rămânem fiii tăi!
Nu avem destulă minte ca să știm a-ți mulțumi,
Nici dulceață în cuvinte, după cât ar trebui..
N-avem voci înălțătoare, precum cetele-ngerești,
Ca să ni se-audă-n ceruri imnele duhovnicești..
Cu puțina noastră minte, noi îți recităm cum știm
Și cu multă umilință, Mamă, noi te preacinstim,
Îți aprindem căndeluțe, la icoane-ți punem flori,
Ne rugăm în toată vremea și-ți cântăm în sărbători!
amin
de Preot Sorin Croitoru
Maica Domnului și-a noastră, câtă slavă-ar trebui
Să-ți aducem noi, creștinii, chiar din primul ceas de zi?..
Câte rugăciuni să-ți spunem, plini de un ceresc avânt,
Câte flori de crin să punem lângă chipul tău cel sfânt?..
Două vieți, în loc de una, noi Măicuță de-am trăi,
Tot nu ne-ar ajunge vremea să putem a te cinsti,
Fiindcă tu ești începutul mântuirii tuturor,
Ușa Cerului prin care ne-a venit Mântuitor,
Căci din cărnurile-ți sfinte Dumnezeu Și-a plămădit
Pâinea Cea dumnezeiască, Trupul Său de Om smerit!
De la pieptu-ți feciorelnic S-a hrănit pe când creștea
Și cu lacrimile tale S-a udat pe când murea..
Dumnezeu te-a vrut de Mamă, iar tu L-ai dorit de Fiu,
După cum grăiesc profeții și evangheliștii scriu.
Ascultarea ta smerită și iubirea pentru El
Prefăcutu-te-au pe tine-n Mama lui Emanuel!
Maica Domnului și-a noastră, nesfârșitele-ți puteri
Ne păzesc în timpul vieții de tot felul de dureri,
De necazuri și ispite, duhuri rele, oameni răi,
Toate ni le ții departe de rămânem fiii tăi!
Nu avem destulă minte ca să știm a-ți mulțumi,
Nici dulceață în cuvinte, după cât ar trebui..
N-avem voci înălțătoare, precum cetele-ngerești,
Ca să ni se-audă-n ceruri imnele duhovnicești..
Cu puțina noastră minte, noi îți recităm cum știm
Și cu multă umilință, Mamă, noi te preacinstim,
Îți aprindem căndeluțe, la icoane-ți punem flori,
Ne rugăm în toată vremea și-ți cântăm în sărbători!
amin
