TE ROG, DOAMNE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Te rog, Doamne, fă-mă bun,
Ca să-l rabd pe fiecare,
Vorbe grele să nu-i spun
Cui îmi face supărare,

Fiindcă rău mi-a mai părut
C-am zis vorbe la mânie..
Aș fi vrut să fi tăcut,
În căința mea târzie,

Fiindcă vorba aruncând,
Înapoi nu se întoarce
Și regretele din gând
Lacrimi grele ne vor stoarce..

Deci știind cuvântul rău
Câtă rană mai aduce,
Dă-mi, Iisuse, harul Tău
Să duc a tăcerii cruce!

 
Te rog, Doamne, fă-mă sfânt,
Fiindcă sfântul rabdă toate,
Nu aruncă vorbe-n vânt
Și să facă rău nu poate

Căci e plin de mila Ta
Și îl luminează harul
Și-orice i s-ar întâmpla,
În tăcere-și bea amarul..

Fă-mă, Doamne, OM să fiu,
Om din cei de omenie,
Cum evangheliștii scriu
Că Îți plac, Iisuse, Ție,

Om cu sufletul smerit,
Ce trăiește în Lumină,
Preamărind necontenit
Domnul slavei ce-o să vină,

Și în fapte și-n cuvânt
Și în gânduri și-n simțire,
Dumnezeului Preasfânt
Arătând a sa iubire!

SFÂNTA LITURGHIE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

S-a terminat și Sfânta Liturghie,
Trec pragul casei mirosind a mir;
Din reverendă fumul de tămâie
Se simte încă tare când inspir.

Sunt ostenit de-atâta încordare,
Am încercat și azi, cum fac mereu,
Cu fiecare slovă și cântare
Să mă împărtășesc din Dumnezeu.

De când începe până se termină
Slujirea sfântă este ca un vis
În care se împrăștie lumină
Prin ușile Altarului deschis..

De când începe până se sfârșește,
Din cer se cerne pace pe pământ.
Hristos Arhiereu liturghisește,
Jertfindu-Și tainic Trupul Său cel sfânt.

Ne ostenim și noi după putere,
Popor și preot, strana cu citeți,
Sorbim în inimi stropi de Înviere,
Ca o arvun-a celeilalte vieți.

Gustăm pe rând bucatele divine,
Cuvântul lui Hristos și harul Lui.
Ce bine e cu sufletele pline,
Ce bine e să ne simțim sătui..

Cu glasul blând Iisus Hristos ne cheamă
Să ne împărtășim din Cina Sa
Plini de credință, dragoste și teamă,
Căci din Potir.. pe El Îl vom mânca!

E-atât de mare Sfânta Liturghie,
Când dogmele prind viață pentru noi,
Iar clipele cu iz de veșnicie
Devin icoana Vieții de Apoi..

Ce bine e când turma se adună
Ca să Îi cânte Bunului Păstor..
Ce-i mai frumos ca “frații împreună”
Care devin duminica un cor?..

Da, Sfânta Liturghie ne unește,
(Putem să credem doar când ne iubim),
Din Pâinea Cea Cerească ne hrănește
Și firmituri de pâine devenim.

Am mai slujit o Sfântă Liturghie,
Trec pragul casei mele fericit:
Sunt ostenit, dar plin de bucurie
Că pe Mântuitorul L-am slujit.

(12 octombrie 2025

UN CREȘTIN ADEVĂRAT

de Preot Sorin Croitoru

Fiți atenți că niciodată un creștin adevărat
Nu așteaptă cu mândrie ca să fie salutat,
Ci întinde primul mâna totdeauna bucuros,
Arătând că se adapă din iubirea lui Hristos!

Ce-i cu mutrele acestea, numai oameni încruntați?..
Acriturile de astăzi nu-s creștini adevărați:
Unde sunt bunăvoința și cuvântul cel frumos,
Doar ACOLO strălucește harul Domnului Hristos!

Fiți atenți că niciodată un creștin adevărat
N-o să lase cerșetorul să se pună pe strigat
Pretinzând să-l miluiască și pe dânsul cât de cât,
Cu un mic bănuț, acolo, fiindcă este amărât,

Ci îndată ce îl vede caută prin buzunar,
Ca să-i pună-n pălărie cu discreție un dar:
Unde inima e bună și e sufletul milos,
Doar ACOLO strălucește harul Domnului Hristos!

Fiți atenți că niciodată un creștin adevărat
Nu se scoală dimineața, nici nu se așează-n pat
Fără sfânta rugăciune către Bunul Dumnezeu,
Nu făcută doar de formă, ci cu dragoste mereu,

Căci vedem și-n viața noastră, când iubești pe cineva,
Nu te saturi niciodată să vorbești cu el sau ea,
Prin urmare doar în omul ce se roagă conștiincios
Strălucește ca lumina harul Domnului Hristos!

DOUĂ MÂINI ÎMPREUNATE

de Preot Sorin Croitoru

Două mâini împreunate și un suflet umilit
Care plânge cu durere, regretând că a greșit,
Pot să ne deschidă calea către mila lui Hristos,
Către marea Sa iubire pentru omul păcătos!

Două mâini împreunate sunt un dar neprețuit:
După orice rugăciune Dumnezeu ne-a miluit.
N-am primit noi bani și lucruri ce ne leagă de pământ,
Dar în sufletele noastre L-am primit pe Duhul Sfânt!

Două mâini împreunate.. Să vorbești cu Dumnezeu..
Să Îi spui ce ai pe suflet când te doare, când ți-e greu..
Să-I spui Lui ce te apasă, când în oameni nu mai crezi,
Să Îi ceri să te salveze, când soluții nu mai vezi..

Roagă-te cu bucurie, este Dumnezeul tău,
Te iubește fără margini, chiar de ești puțin cam rău..
Te vrea bun, dar nu te-obligă, vrea să îți dorești și tu;
Oamenii impun cu forța disciplina lor, El nu.

Două mâini împreunate deseori în rugăciuni
Ar putea pe bieții oameni să îi facă iarăși buni
Fiindcă pojghița de gheață de pe inimi s-ar topi,
Iar acestea, fericite, ar putea din nou iubi!

Două mâini nu se-mpreună niciodată în zadar
Fiindcă rugăciunea este nesfârșit izvor de har;
Precum țarina udată dă la vreme roada ei,
Roagă-te cu sârguință roada Duhului de vrei!

Două mâini împreunate ne transformă în copii,
Fiindcă Dumnezeu e Tată, iar noi toți Îi suntem fii;
Adânciți în rugăciune ne simțim îmbrățișați
Ca în vremurile-n care eram prunci nevinovați!

Câte daruri ne așteaptă, mâinile împreunând..
De aceea rugăciunea să îți fie primul gând,
Că-i păcat, căci trece viața și te pomenești că mori,
Și-ai lăsat nedezgropate minunatele comori!

COMOARA DIN CER

de Preot Sorin Croitoru

Zice-se de Sfântul Nifon că-ntr-o iarnă s-a-ntâmplat
Să zărească pe o stradă un sărac înfrigurat..
Fără ca să stea pe gânduri, cum am face astăzi noi,
Și-a scos haina și a pus-o peste umerii săi goi..

"Domnul să îți răsplătească!", zise omul zgribulit..
Sfântul Nifon îl privește plin de milă, mulțumit:
"Să te-audă Domnul nostru, om ce duci o cruce grea..
Ți-aș lua-o de pe umeri, crede-mă, de aș putea"..

Și se duse mai departe, iar sărăcu-n urma lui
Nu mai înceta, privindu-l, să dea slavă Domnului..
După luni de frig și foame, se-ncălzea și el puțin,
Astfel, bietul om al străzii, mai scăpase-un pic de chin..

Sfântul Nifon își făcuse pravila și-acum dormea,
Iar în somnul său de noapte dintr-o dată se vedea
Pe-o câmpie minunată ce se vede doar în vis..
Era raiul despre care Sfântul Pavel a și scris..

Păsări mici multicolore înălțau un tainic vers,
O cântare pentru suflet care te oprea din mers..
Flori atât de parfumate, cum nu vezi pe-acest pământ,
Răspândeau spre nări miresme, legănându-se în vânt..

O lumină nici albastră, nici ca cea de la apus,
Nici ca blânda auroră, strălucea frumos de sus,
Însă Sfântul Nifon vede că nu-i soare sus pe cer
Și atunci lumina-aceea i se pare un mister..

Se-auzeau copii la joacă și bărbați cântând în cor,
Pâlcuri, pâlcuri de fecioare alergând pe câmp de zor,
Pretutindeni veselie, cânturi, râsete zglobii,
Ce te fermecau cu totul, de uitai de unde vii..

Oamenii ce îi văzuse nu păreau de pe pământ:
Aveau trupuri luminoase, strălucind de Duhul Sfânt;
Unii străluceau mai tare, alții numai câte-un pic,
Însă toți aveau Lumina, de la mare pân' la mic!

Tot privind cu încântare, câteodată el zărea
Câte o persoană care-atât de tare strălucea,
Că părea un fel de soare ce se plimbă-n pas grăbit,
Iar atuncea Cuviosul Nifon o privea uimit..

"O fi unul dintre sfinții cei mai mari ce s-au născut,
Cine știe câte fapte minunate a făcut..
Cine știe ce martiriu sau torturi a suferit,
Când pe Dumnezeul nostru sfântul L-a mărturisit"!..

Da, avea dreptate Nifon, sfinți sunt cei ce străluceau,
Fiindcă ceilalți îndată se-nclinau când ei treceau!
Și își zise Cuviosul: "Iată cei ce s-au smerit
Sus, în cerurile 'nalte, cât de mult s-au preaslăvit"!..

Când deodată, patru îngeri ce cărau un cufăr greu,
Se opriră chiar la Nifon, ce se minuna mereu..
Unul zise: "Hai, deschideți, să îl răsplătim acum
Pe acel ce-și dete haina cerșetorului din drum"!

Și-ncepură-atunci a scoate haine fine fel de fel,
De o frumusețe care pe pământ nu vezi defel..
Toate-n fir frumos țesute, nu de in sau de bumbac,
Ci din raze colorate, nu cum oamenii le fac..

Pline ochi de nestemate și de perle de sidef,
Împletite chiar de îngeri, nu țesute pe gherghef!
"Vezi, Părinte cuvioase, câtă zestre ai primit,
Dacă, ascultând de Domnul, pe sărac l-ai miluit?"..

Însă bietul Sfântul Nifon, necrezând în ce vedea,
Se scuza cu fâstâceală: "Păi.. nu cred că-i zestrea mea"..
Cu un zâmbet plin de pace, îngerul îi întări:
"CEL CE-N VIAȚĂ MILUIEȘTE, MILUIT ÎN CER VA FI!

Și să nu te miri, bătrâne, pentru cele ce-ai văzut:
Domnul nostru răsplătește pentru binele făcut!
Nici o mică faptă bună nu se face în zadar,
Căci Iisus abia așteaptă să vă miluiască iar"!

După întâmplarea asta, Sfântul Nifon mai zelos
Se silea ca să primească plata Domnului Hristos..
Căuta-n cetăți săracii, îi hrănea și-i îmbrăca,
Și, spre marea lor uimire.. la sfârșit le mulțumea!

Când cei miluiți de dânsul îl priveau nedumeriți,
El le murmura cu lacrimi: "Binecuvântați să fiți"!..
Ferecând în ochii umezi nepătrunsul său mister,
Se gândea cu bucurie la comoara cea din cer..

TÂNĂRUL CEL BOGAT

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 


de Preot Sorin Croitoru

 
Zise tânărul acela: "Doamne, spune-mi ce să fac
Să-mi câștig un loc în ceruri și lui Dumnezeu să-I plac"..
Îl privi cu simpatie și-i răspunse Domnu-atunci:
"Dacă vrei un loc în ceruri.. ține sfintele porunci"!

Tânărul, privind spre Domnul, Îl întreabă curios:
"Care sunt acestea, Doamne?" și-i răspunse iar Hristos,
Înșirându-i dintre toate, (cele zece, vreau să spun),
Doar o parte dintre ele celui ce-L numise "bun"..

Cam cu mare ușurință, atunci tânărul bogat
Nu stătu prea mult pe gânduri: "Toate astea le-am păstrat"!
De s-ar fi gândit mai bine.. nu fusese chiar așa,
Căci precum "pe sine însuși", el pe nimeni nu iubea!

Domnul a privit spre tânăr și i-a demonstrat atunci
Că de fapt el împlinește.. CE-I CONVINE din porunci!
Și Își puse, deci, la probă "ucenicul" cel zgârcit:
"Uite.. vezi.. te-nvăț un lucru, ca să fii desăvârșit..

Mergi acum și îți împarte bogăția la săraci,
Apoi vino de-mi urmează, și desăvârșit te faci"!
Când aude-aceste vorbe, marele "împlinitor"
Al poruncilor iubirii.. o cam rupe la picior!

Și Se-ntoarce Domnul nostru spre apostolii tăcuți:
"După cum vedeți, bogații pentru Rai nu sunt făcuți..
Mai devreme prin urechea acului strecori cămila,
Decât, după cum văzut-ați, pe bogat în Rai cu sila"!

CRUCEA DOMNULUI HRISTOS

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Creștinule, să-ți amintești
De stai, de vii sau de te duci,
Pe trup să te pecetluiești
Mereu cu Semnul Sfintei Cruci!

Căci iată, nouă ni s-a dat
Ca să ne fie de folos
Din ceruri Semnul minunat:
Chiar Crucea Domnului Hristos!

Creștinule, când te trezești
O Cruce repede să-ți faci..
Pe Dumnezeu să Îl slăvești,
De vrei Stăpânului să-I placi.

Când ai plecat la muncă iar
Cu Crucea să te însemnezi,
Ca să nu-ți fie în zadar
Sudoarea frunții, când lucrezi.

Creștinule, când te hrănești
Și de începi, și de-ai gătit,
Cu Cruce tu să-I mulțumești
Lui Dumnezeu ce te-a hrănit!

Iar în necaz și în dureri,
Când nu te poți opri din plâns
Și milă Domnului Îi ceri
Tu Semnul Crucii ține-l strâns!

Atunci când tu ești mulțumit
Și toți ai tăi sunt fericiți
Că Dumnezeu v-a miluit,
Cu Semnul Crucii să-L slăviți!

Iar noaptea când te duci la somn
De greul zilei ostenit,
Văzând pe Cruce pe-al tău Domn,
Să te gândești cât te-a iubit..

amin

.PE CÂND ERAM UN MIC COPIL..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

de Preot Sorin Croitoru

 
Pe când eram un mic copil,
Pe preoți tare-i mai iubeam
Și-n suflețelul meu umil
Eu ca pe îngeri îi vedeam..

Și oare cum aș fi putut
Să văd sfințiții slujitori
Pe care Domnul i-a făcut
Ai mântuirii lucrători?..

Căci oare îngerii de sus
Îl țin în mâini pe Creator,
Pe-Atotputernicul Iisus,
Pe Însuși Dumnezeul lor?..

Mulțimi de cete îngerești
Ce se împart în ierarhii,
Râvnesc minunile cerești
Din timpul Sfintei Liturghii!..

Iar îngerii cei luminoși
Ce Îl slujesc pe Dumnezeu
Nu pot să scape păcătoși,
Iertând păcatul lor cel greu,

 
Cum poate face prin cuvânt,
Prin harul Domnului Hristos,
Un simplu preot pe pământ,
Iertând pe orice păcătos!..

În sufletul de prunc curat,
Atâtea lucruri nu știam
Și totuși, cu adevărat
Pe preoți îngeri îi vedeam..

Blândețea, bunătatea lor,
Ca un magnet mă atrăgeau
Și așteptam cu mare dor
Să merg la slujba ce-o făceau..

Acum fac parte dintre ei
Și dorul meu s-a mai schimbat:
Mi-e dor de pruncii mititei,
De suflețelul lor curat,

Mi-e dor și de pruncia mea,
Când, chiar de carte nu știam,
Pe orice preot ce trecea
Ca pe un înger îl vedeam..

Așa am fost crescuți de mici
Pe plaiuri sfinte românești,
Credința aia din bunici,
Pe care azi n-o mai găsești..

Azi lumea ne numește "hoți",
Nu îngeri ai lui Dumnezeu..
Ce trist.. Ne-au pus la zid pe toți,
"Executându-ne" mereu..

Țăranii cușma nu-și mai scot
Când trece "popa" lor pe drum..
Durerea aprigă din cot
Îi chinuie pe toți acum..

De orășeni ce să mai spun?..
Cu toții s-au emancipat,
Considerându-l om nebun
Pe un creștin adevărat!

De preoți nu mai îndrăznești
Să spui ceva, că-n dinți te rup!
Preocupări duhovnicești
Nu sunt; doar cele pentru trup..

Nu și-i învață nici pe prunci
Credința sfântă în Hristos..
Ce bine mai așteptă-atunci
Poporul ăsta păcătos?..

Pe când eram un fecioraș
Și pur la inimă eram,
În mintea mea de îngeraș
Pe preoți îngeri îi vedeam,

Iar dacă-n suflet ți-ai dori
Să-i vezi și tu la fel, să știi
Că mai întâi va trebui
Tu însuți înger să devii!

EU SUNT VAMEȘUL DIN TEMPLU

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu-s ca sfinții din icoane,
Nu sunt sfânt, Hristoase, eu,
Eu sunt vameșul din Templu
Care suspina din greu

Căci și eu precum acela
Cad mereu și mă căiesc,
Lacrimi grele vărs, Iisuse,
Pentru câte Îți greșesc..

Nu-s Maria Egipteanca
Ce se scoală din păcat..
Eu sunt slab și n-am voința
Celor ce-n pustiu au stat.

Cad în toată clipa vieții,
Promițând să mă ridic,
Însă eu promit degeaba,
Căci am sufletul prea mic..

Dumnezeul meu, ascultă
Ale mele rugăminți,
Dă-mi, Te rog, acea putere,
Cum ai dat atâtor sfinți

 
De au biruit păcatul,
Poftele ce-i stăpâneau,
Și au devenit modele
Pentru cei ce îi urmau!..

Doamne, dă-mi să pot odată
Să-mplinesc ce tot promit,
Să mă lupt cu mine însumi,
Să repar ce am greșit

,
Să mă-mbrac în haina albă
Dată mie la Botez
Și, curat fiind la suflet,
Să încep să Îți urmez!..

Ce folos ai Tu de mine
Dacă sunt un păcătos?..
Întărește-mă cu harul,
Domnul meu Iisus Hristos,

Ca în lupta cu păcatul
Să devin de azi erou
Și neprihănit ca pruncii,
Doamne, să devin din nou!

amin

DESPRE DIFERITELE PECETLUIRI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mi s-a cerut să explic cum se va putea recunoaște "pecetea lui Antihrist" de toate celelalte forme de implementare în corpurile noastre a unor elemente exterioare. Prin țările mai "evoluate" s-a început deja cipuirea amatorilor, vaccinare obligatorie am avut și vom mai avea, prin "bunăvoința" guvernelor - filiale ale Noii Ordini Mondiale, deci până la Antihrist lumea va fi super-obișnuită cu fel de fel de pecetluiri. Și atunci, întreabă unii, cum vom recunoaște adevărata pecete a lui Antihrist?..

Păi, dragii părintelui, dacă nu avem Antihrist.. nu avem nici pecetea lui! V-am mai scris eu și cu alte ocazii, toate aceste implantări și vaccinări forțate pregătesc terenul pecetluirii antihristice. Acestea de acum sunt nocive în moduri diferite, atentând la libertatea noastră, la integritatea noastră intelectuală și la sănătatea noastră trupească, dar nu au ca efect pierderea mântuirii sufletului, deoarece acceptarea lor nu are deocamdată conotație religioasă. Nimeni nu ne cere, vaccinându-ne, să ne lepădăm de Preasfânta Treime. 

Cel care solicită în Suedia, de exemplu, implantarea unui microcip, nu-și declară apostazia față de Hristos, nici nu-și declară adeziunea la un sistem politic care L-a renegat oficial pe Dumnezeu. Dar Antihrist cum este numit de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos? "Potrivnicul, care SE CINSTEȘTE PE SINE MAI PRESUS DE ORICE DUMNEZEU"! Ați înțeles? Omul acela va avea pretenția că el este dumnezeu! Acceptând pecetea lui, eu îmi declar supunerea față de el și proclam adorarea lui. Astfel intru în stare de apostazie față de Hristos. Ce spune prima poruncă din Decalog? "Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine". 

Ce spune Domnul Hristos? "De cel ce se va lepăda de Mine și eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri". Gata, s-a terminat, ți-ai pus pecetea, iezerul de foc te așteaptă. Ai primit botezul Satanei, te duci după el în iad. Sunt bune pecetluirile premergătoare? 

Nu, am spus-o și o repet. Au schimbat paradigma acum, au ignorat hotărârea procesului de la Nurnberg, unde s-a stabilit expres că nici un tratament și nici o procedeu medical nu i se poate aplica omului FĂRĂ CONSIMȚĂMÂNTUL LUI. Au deschis cutia Pandorei, au violat sacralitatea trupului uman, "templul Duhului Sfânt", cum îl denumise Sfântul Apostol Pavel. La nivel oficial cele mai mari biserici creștine, cea ortodoxă și cea catolică, au tăcut, iar prin tăcerea lor complice și-au dat binecuvântarea pentru violarea intimității trupurilor noastre. La nivel oficial, zic. Iar Dumnezeu le va cere socoteală, pentru că zice Domnul Hristos: "Cui i se dă mult, mult i se va cere". La nivelul de jos ne-am opus și noi așa cum am putut. Dar cine ne bagă pe noi, cei mici, în seamă?..

Sper că ați extras ideea principală din cuvintele mele. Pecetea lui Antihrist va apărea o dată cu el. Stați liniștiți, încă nu s-a arătat. Dar nici mult nu mai este până atunci. Dumnezeu să ne păzească de toate uneltirile vicleanului. "Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean", amin.
Părintele Sorin Croitoru

A FI MIRONOSIȚĂ ÎN ZIUA DE AZI..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mi s-a pus întrebarea într-un comentariu pe Facebook: "Ce înseamnă cuvântul "mironosiță"?" Pentru că eu mă refeream la Duminica trecută, care a fost dedicată Sfintelor Femei Mironosițe. Găsesc potrivit să răspund la această întrebare, ca să înțeleagă mai multe cititoare de pe pagina mea sensul Sfintei Duminici care tocmai a trecut.

Ceea ce este important de înțeles este faptul că femeile mironosițe sunt modele de urmat în toate epocile istoriei de către femeile creștine. Ele nu sunt niște simple "curiozități" din muzee. Nu studiem despre ele așa cum studiem vestimentația femeilor antichității, modul în care își aranjau părul nobilele romane, sau tipul de agrafe folosite de cetățenele vechii Atene pentru prinderea rochiilor.. Nu. Femeile mironosițe sunt modele DE STUDIAT ȘI DE URMAT! De studiat, pentru că, după exprimarea Sfântului Apostol Pavel, "credința vine prin auzire, iar auzirea, din cuvântul lui Dumnezeu". Dacă nu cercetăm Scripturile, de unde vom cunoaște aceste minunate femei? Apoi romanii spuneau că "cel ce nu cunoaște, nu are nici o dorință". Așadar, sunt convins că multe doamne, sau domnișoare, sau chiar fetițe, vor râvni felul de viețuire al Femeilor Mironosițe, dorind asemănarea cu ele, după ce vor fi citit cu atenție viața lor.

Femeile Mironosițe sunt modele de urmat pentru partea feminină de toate vârstele. Erau femei de condiție socială destul de modestă. Aveau vieți diferite și locuiau în zone ale Palestinei diferite. Majoritatea veneau din Galileea, dar le avem și pe surorile Marta și Maria din Betania, din zona Iudeei. Din rândul Mironosițelor fac parte femeile pe care le pomenește Sfântul Evanghelist Luca: " Și după aceea Iisus umbla prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece erau cu El. Și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele care le slujeau din avutul lor" (Luca 8;1-3). Iată deci că din categoria Mironosițelor nu fac parte doar acele femei care au asistat la Răstignirea Domnului și care L-au văzut apoi înviat, ci toate acele femei care au fost alături de Domnul timp de trei ani de zile, urmându-L, ascultându-I cu drag cuvintele, punând la dispoziția Domnului și a ucenicilor Săi o parte din agoniseala lor, ca să nu le lipsească nimic din cele necesare. Este drept că majoritatea dintre aceste femei au fost alături de Domnul Hristos și în Pătimirea Sa, dar dacă vreuna nu s-a aflat la Ierusalim în acele zile, nu i se poate șterge cinstea de a fi chemată "mironosiță".

Vedem din textul de mai sus că majoritatea femeilor avuseseră probleme grave înainte de a-L cunoaște pe Domnul. Ni se spune că din multe dintre ele Hristos izgonise demonii, eliberându-le din robia Satanei. De bucurie apoi, ele nu L-au mai părăsit pe Domnul.. Oare câte femei din zilele noastre nu au fost miluite de Bunul nostru Mântuitor? Oare pe câte nu le-a curățit El de patimi, dezlegându-le prin mâinile preoților Săi? Oare din câte nu a scos El demoni, știind că orice păcat care înrobește omul este de fapt un demon înfricoșător?.. Câte din aceste femei Îl urmează pe Cel ce le-a vindecat și le-a eliberat? Câte I-au închinat Domnului nu bănuțul lor, ci mințile și inimile?.. Câte au lăsat lumea, nu ieșind din ea, ci părăsind-i apucăturile cele păcătoase, urmându-I prin credință Domnului Hristos?..
Dintre mironosițe, una este pomenită de Luca în mod special. Despre Maria Magdalena ce ne spune Evanghelistul? Că scosese Domnul din ea "șapte duhuri". Ne spun Sfinții că fusese desfrânată mare Maria.. Sălaș de demoni. Dar când Îl cunoaște pe Domnul, ea Îl iubește din toată inima, iar El o eliberează, o curăță, o sfințește. Întâlnirea cu Hristos a provocat un cutremur în ființa Mariei. Hristos o transformă, o face.. ALTA. Maria devine model de sfințenie, întruchipare a curăției cuviincioase și pline de smerenie! Spuneți-mi mie, frumoase domnișoare, s-a produs în voi cutremurul acesta? De ce nu părăsiți obiceiurile desfrânate, dacă L-ați cunoscut pe Domnul? De ce umblați după "trendul" desfrânat al zilelor noastre? Învățați de la mironosița Maria: ea prin patimi fusese înrobită nu de unul, ci de șapte diavoli, dar a cunoscut importanța libertății și a înțeles că numai ținându-se strâns de Eliberatorul ei, această libertate avea să fie durabilă. Cum spune Mântuitorul: fără El, duhul necurat ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, și se întorc la om, robindu-l în mod și mai tiranic! Încercați, tinere fete, să vă apărați de patimi, ca să nu ajungeți să tânjiți după libertate precum Maria! Căci eu nu văd în voi decât graba de a vă lăsa înrobite cât mai curând de către diavoli! Mai mult, chiar mamele voastre vă împing spre desfrânare de multe ori, în loc să vă păstreze fecioria ca pe o floare minunată ce Îi place lui Dumnezeu! Am auzit de multe ori: "Las-o, să se distreze, să nu mă urmeze pe mine, căci la ce mi-a folosit mie cumințenia"?..

Femeile Mironosițe au pus la dispoziția Domnului o parte din avutul lor. Din păcate, femeile de azi au ajuns să fie înrobite de patima agonisirii în mod grosolan! Nu se mai gândește nici una că "cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele"! Femeia de azi a dobândit un fel de obscură înțelepciune, învățând să "ducă banul acasă", fără a mai fi atentă la metoda folosită în acest scop. Se fură, se minte, se înșeală la cântar.. Iar în privința celor posedate, feri Doamne să le scape ceva din mânuțe!! Parcă înainte femeile nu aveau familii.. Dar știau că prin bănuțul dat săracului sau Bisericii, se binecuvântează casa lor și familia lor. Mi-e rușine mie pentru cele cărora nu le este rușine! Oare nu avem nimic de învățat de la Mironosițe?!

Femeile acelea sfinte erau pline de cuvintele Domnului. La El cugetau, după El tânjeau.. Femeile de azi nici măcar în Sfintele Duminici nu se gândesc la Domnul. Dacă mama ar zice cu autoritate în casă: "Gata, mâine, toată lumea LA BISERICĂ!", oare pruncii nu ar asculta-o? Cum o ascultă când este vorba de alte lucruri? Oare soțul nu ar asculta-o? Dar când vrea haine noi, sau bijuterii, cum știe să se facă ascultată?! Are femeia armele sale, este suficient să le folosească.. Bărbatul nu refuză niciodată femeia hotărâtă! Dar azi, este femeia cea care nu mai iubește Sfânta Biserică, de aceea se duce de râpă toată familia! Căci în mâinile sale se află mântuirea familiei întregi..

Cum vor posti copiii, de nu va posti mama? Cum se vor închina copiii, de nu o vor vedea pe mămica în genunchi? Cum se vor împărtăși copiii, de nu o va lua înaintea lor mama cu lumânarea aprinsă la Sfântul Potir?

Iată, dragele mele femei tinere sau vârstnice, aveți de învățat multe de la Femeile Mironosițe.. Să vă fie ele învățătoare, să vă fie ele lumină, cu ele să vă măsurați viața de azi înainte, nu cu lumea cea rătăcită!
Ce au fost Femeile Mironosițe? Femei cărora Hristos le-a cutremurat viețile, schimbându-le. Să dea Bunul Dumnezeu și în viețile femeilor noastre creștine cutremurul cel bun, spre mântuire veșnică, amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia

MEDITAȚIE ÎN LUNEA CEA MARE ...14 apr. 2025

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 

Dacă citim cu atenție pasajele evanghelice care se referă la Patimile Domnului (cele cuprinse în Denia de Joi seară) ce descoperim? Un Dumnezeu Care demonstrează o minunată umanitate! El nu vine pe pământ nici să ceară de la noi fără să ofere de la El Însuși, nici să Se ofere pe El Însuși fără să ne ceară să ne oferim la rândul nostru. Nu aș putea iubi un altfel de dumnezeu, vă spun sincer. Dumnezeul meu Se smerește, iubește, tămăduiește, mângâie, îmbărbătează, Se jertfește, rabdă, încasează, acceptă.. Totul de dragul nostru. Iar la urmă ne cere și nouă.. ce anume? Ne cere să încercăm să-L imităm!

 "Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiți unii pe alții PRECUM EU V-AM IUBIT PE VOI". E înălțător! El a iubit și a demonstrat-o în fapte, iar acum ne cere și nouă să ne iubim între noi. Nici măcar nu ne-a cerut să-L iubim pe El, vă dați seama?.. Ne-a cerut să ne iubim noi între noi. În privința Lui ne-a cerut doar să-L ascultăm, să-I luăm în serios cuvintele, nu să-L iubim. Iar prin toate poruncile pe care ni le-a dat, sau prin toate tâlcuirile Sale noi la poruncile mai vechi ale Decalogului nu a urmărit altceva decât să ne curățe de patimi, de murdărie sufletească. Să creeze o societate pe pământ lipsită de ură, de mândrie și de răutate. Să creeze o societate în care diavolul cu vicleniile lui să nu-și mai găsească locul. O societate pe pământ care să fie o icoană a Împărăției Cerurilor. O imagine reflectată a Raiului chiar aici, în viața asta pe pământ. Gândiți-vă și dumneavoastră: dacă ar fi iubire pe pământ, dacă ar fi răbdare, îngăduință, blândețe și smerenie, nu ar fi Raiul pe pământ?! 

Vă mai amintiți satul bunicilor, vi-i mai amintiți pe bătrânii aceia de prin sate care-și dădeau la Sfânta Liturghie sărutarea păcii cu căciulile în mână?.. Eu mi-i amintesc, slavă Domnului că i-am prins. Ei bine, când intram în copilărie în satul bunicilor mei tocmai asta simțeam: că mă aflu într-o împărăție minunată, o împărăție a iubirii pe pământ. Dar de ce? Pentru că bătrânii noștri trăiau în viața lor cotidiană evanghelia lui Hristos! Ne place, oare, lumea în care trăim acum? Tehnologie, știință, progres științific, toate acestea pentru ce? Pentru o viață trăită în ură și în dispreț față de cel de lângă noi.. Prefer de un milion de ori sapa bătrânilor de odinioară decât schimbătorul de viteze al bolizilor de astăzi. Prefer de o mie de ori înapoierea tehnologică unită cu dragostea de om, decât progresul tehnologic trăit în ura față de om.

Iisus?.. Dumnezeul meu favorit! Nu că ar fi mai mulți dumnezei, o zic așa, în mod retoric. Nu L-aș da pe Hristosul meu nici pe meditativul Buddha, nici pe războinicul Mahomed, nici pe intelectualul Confucius. Cu nimeni și cu nimic nu L-aș înlocui pe Iisus Hristos, Cel Care a murit de dragul nostru, poruncindu-ne să ne iubim între noi.

Mă uit la scena Răstignirii Domnului și văd în lacrimile acelea de suferință bucuria facerii de bine. Văd în ochii aceia tumefiați cum apare bucuria.. Hai, Iisuse, încă puțin, hai că poți.. Mai rabdă puțin, căci în curând vei umple cerurile de suflete și calendarele de sfinți.. Mai rabdă, Iisuse, căci în curând păcatul meu va dispărea în sângele Tău, în curând murdăria mea sufletească se va curăți în Harul Tău, în curând mă vei îmbrăca în haină luminoasă.. Îți voi fi alături, Iisuse, toată săptămâna aceasta, Te voi însoți și Te voi îmbărbăta. Mai rabdă, Iisuse, până vineri, sâmbătă noaptea vei învia din morți.. Te iubesc, Iisuse al meu, Te iubesc..

TREBUIA SĂ MORI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Dragostea Te-a dus la moarte,
Căci a trebuit să mori
Ca să scapi întreaga lume
De ai iadului fiori..

Dacă Tu, Iisuse Sfinte,
Nu Te-ai fi lăsat ucis,
Raiul zăvorât cu lacăt,
Nimeni nu l-ar fi deschis..

Buni și răi, deopotrivă,
Oameni generoși sau hoți,
Fără diferență iadul
I-ar fi înghițit pe toți!

Într-un mod ce nu-l pricepem,
Când întâiul om, Adam,
A căzut în înșelare,
A căzut întregul neam!

Tu Te-ai coborât, Iisuse,
Ca să dregi ce s-a stricat
Și prin jerta de pe Cruce
Să ne vindeci de păcat.

Sângele de Miel Îți curse
De pe Cruce, pe pământ..
Mântuire ne aduse
Sacrificiul Tău cel sfânt.

Așteptăm cu nerăbdare
Învierea Ta din morți,
Ca în sufletele triste
Bucurie să ne porți.

Oare pe pământul ăsta
Ce-i în viață mai frumos,
Decât strigătele noastre
Că "A ÎNVIAT HRISTOS"?..
amin

DESPRE CELE DOUĂ FORME DE CULT ALE BISERICII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Se face o confuzie grosolană între cultul public și cel particular al Bisericii. Între "doi sau trei adunați în numele Meu" și "intră în cămara ta și roagă-te în ascuns".
Dragii mei, rugăciunea în comun, așa numitul "cult public", este cea care creează comuniunea și cea care întărește comunitatea membrilor Bisericii. "Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh", cântă întreaga biserică la Sfânta Liturghie. Sfintele Taine al Bisericii săvârșite "de obște" nu doar unesc, ci propriu-zis alcătuiesc obștea bisericească pe structura Trupului euharistic al Mântuitorului nostru Iisus Hristos: "Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine" (1 Corinteni 10,17). Este vorba despre "Pâinea cea adevărată, Care Se coboară din cer", adică despre trupul Domnului, așa cum El Însuși ne spune în capitolul 6 de la Ioan. Unitatea creștinilor este dezideratul cel mai fierbinte al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El S-a rugat la Cina cea de Taină "ca toți să fie una, precum suntem Noi", referindu-Se la "unitatea Duhului, întru legătura păcii" (Efeseni 4,3).
DAR,
Există un cult particular al fiecărui creștin în parte. Chiar Domnul ne îndeamnă să ne rugăm singuri, în "cămara noastră, care este în ascuns". El Însuși Se ruga în general "în ascuns", adică singur, retrăgându-se în liniște. Există, desigur, și câteva momente de rugăciune ale lui Iisus cu voce tare, dar acelea erau excepții, în timp ce regula era la El rugăciunea privată. De ce? Pentru că rugăciunea este un dialog intim cu Dumnezeu. Dumnezeu comunică cu fiecare dintre noi pe măsura curăției inimii noastre și pe măsura capacității noastre de a primi harul Său. Când ne rugăm toți împreună devenim o singură voce; când ne rugăm singuri aducem ca o jertfă bineplacută înaintea lui Dumnezeu dragostea noastră față de lumea întreagă. Așa cum fiecare are un sine propriu, gândurile sale proprii și sentimentele sale ascunse, tot la fel fiecare are nevoie de legătura sa directă și intimă cu Dumnezeu. Rugăciunea produce în suflet mișcări duhovnicești care nasc la rândul lor reacții fiziologice ale corpului. Fața se înroșește, inima își accelerează pulsul, fruntea se încruntă, ochii lăcrimează. Aceste "trăiri" nu pot să se dezvolte, să se desfășoare în prezența altora. O prezență omenească în camera noastră de rugăciune nu ar avea decât rolul de a ne inhiba. Două persoane se pot ruga alături concomitent. Una are sentimente de bucurie, cealaltă de tristețe. Una Îl slăvește pe Dumnezeu, cealaltă Îi imploră mila. Una se consideră păcătoasă ca tâlharul de pe cruce, cealaltă se consideră binecuvântată ca Petru pe Tabor. Una vede blândețe pe chipul din icoana lui Hristos, cealaltă simte mustrare pe fața Lui din cauza păcatelor proprii. Nu coincidem, dragii mei, în trăiri. Înțelegeți o dată pentru totdeauna că rugăciunea "de acasă" se face în taină, în singurătate. Se pot face rugăciuni și în comun, rugăciuni de cerere pentru binecuvântarea casei, dar ca regulă rugăciunea privată este intimă.
Nu există învățători ai rugăciunii mai mari decât sfinții asceți ai pustiei. Iar ei cum se rugau? Oare nu se retrăgeau în "pustia cea mai dinăuntru"?.. Oare nu se rugau în cea mai mare singurătate, ca uneori să se reunească în Liturghie și să se roage împreună?.. Care era regula generală? Rugăciunea în taină. Care era excepția? Rugăciunea împreună. În zilele noastre călugării "de chinovie", adică de obște, au ambele forme de rugăciune, cele șapte Laude în sfânta biserică și pravila de chilie. Numai ei pot povesti trăirile duhovnicești din timpul rugăciunii, dar se știe că aceste trăiri nu se produc în biserică, ci în chilie. În încheiere vă reînnoiesc sfatul ca atunci când vă rugați acasă să vă rugați în taină, singuri. Numai așa vă veți putea aprinde de focul dragostei dumnezeiești, devenind lumini din Lumină, numai așa veți ajunge pe piscurile iubirii de Hristos și de semeni. Iar umpluți de Duhul Sfânt fiind, veți fi izvoare de bunătate și făclii care luminează în jur. Așa să ne ajute Dumnezeu. Părintele Sorin

VĂ INVIT PE FIECARE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

                  

de Preot Sorin Croitoru

Mâine este slujbă mare,
Este Sfânta Liturghie,
Vă invit pe fiecare
La un strop de veșnicie,

La o gură de nădejde,
La o porție de har..
Mâine Dumnezeu coboară
În biserici pe Altar!

Nu dormiți în timpul Slujbei,
Ci participați la ea
Fiindcă cei ce se prezintă
Multă pace or să ia,

O să li se dea Lumina
Duhului Dumnezeiesc,
O să le vorbească Însuși
Fiul Tatălui Ceresc,

Vor gusta din Pâinea Vieții
Și din Sângele cel sfânt,
Vor uita de tulburarea
Care este pe pământ

Și, hrăniți duhovnicește,
Întru pacea lui Hristos
Fiecare la căsuță
Se va-întoarce bucuros..

TOȚI SUNT PROFESORI!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Astăzi nimeni nu ascultă,
Toți predau și fac morală,
Chiar de mulți dintre aceștia
Erau corijenți în școală!

Dar ca să-i înveți pe alții,
Tre' să ai de unde "scoate"..
Dacă ție îți lipsește,
Cum să dai la altul, frate?..

Însă treaba cu credința
Este și mai delicată:
Tu, ce crezi că ești apostol,
Tu.. ai fost CREȘTIN vreodată?..

Ți-ai rupt pâinea de la gură
Și ai dat la cel sărman?
Recunoști, când este cazul,
Calități și în dușman?

Ai oprit răutăcioșii
Ce vrăjmașii ți-i bârfesc?
Te-ai rugat pentru aceia
Care răul ți-l doresc?

Te-ai apropiat de omul
Care mult te-a umilit
Și i-ai zis cu voce blândă:
"Iartă-mă de ți-am greșit!"?..

Ai sărit din pat ca arcul,
Chiar de-ai fost pe schimbul trei,
Și ai mers la Liturghie,
Binecuvântări să iei?

Ai o cămăruță-n casă
Transformată în altar,
Unde te hrănești adesea
Cu al rugăciunii har?

Te gândești cu jale-n suflet
La păcate și greșeli?
Ții așa cum se cuvine
Postul și-alte rânduieli?

Faci pomeni și parastase,
Dar colive pentru vii?
Primești preotul în casă?
"Crezul" pe de rost îl știi?

Duci pomelnic la Altare,
Lumânări și untdelemn?
Ai donat pentru biserici
Sfeșnice ori străni de lemn?

Ești atent în toată vremea
Să nu superi sau jignești?
Lași să-ți treacă înainte,
Căci de slavă te ferești?

Fugi de laudele lumii
Și să clevetești te temi?
Te silești ca-n toată clipa
Preacurata să o chemi?

Te însemni cu Sfânta Cruce
Când pe Dumnezeu numești?
Ești atent ca în biserici
Cu sfială să pășești?

Vezi, creștine, câte lucruri
Se cuvine să-mplinești?..
Fă-le tu întâi pe astea,
ȘI APOI SĂ MAI VORBEȘTI!

amin

AZI E VREMEA MÂNTUIRII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                   


de Preot Sorin Croitoru

Cinste nouă pentru slava
Care ni s-a pregătit,
Însă până-n ziua-aceea
Mult mai este de muncit.

Bravo celor care-n viață
Iau Scriptura-n serios
Și în loc să-și piardă vremea,
Merg pe calea lui Hristos.

Vai de cei ce nu își spală
Sufletele de păcat,
Căci nu vor intra la nunta
Fiului de împărat.

Fiilor, vă rog din suflet,
Ascultați al meu îndemn:
Să ne umplem cât e vreme
Candela cu untdelemn,

Nu cumva să vină noaptea
Mirele Cel Preafrumos,
Și ca cele cinci fecioare
Să Îl pierdem pe Hristos..

Realitatea este crudă,
Adevărul este dur:
Timpul zboară implacabil,
Moartea vine ca un fur.

După moarte, judecata..
Oi sau capre, ce vom fi?..
În ce parte ne va prinde
Înfricoșătoarea zi?..

Când e vorba despre suflet,
Nu cumva să amânăm!
Mila Domnului e mare,
Dar să nu exagerăm.

AZI e vremea mântuirii,
AZI e cel mai mare dar,
Fiindcă azi putem să cerem
De la Domnul nostru har,

Ca primind din cer puterea
Duhului Cel Sfânt în noi,
Să ne pregătim cu grijă
Pentru Ziua de Apoi.
amin

(4 martie 2025)

Sfaturi de la Preotul Sorin Croitoru

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

          .Dragii mei, să știți că până coboară harul dumnezeiesc în inima noastră, până ajungem să fim "posedați" de Duhul Sfânt, poruncile lui Dumnezeu ni se par grele din cale afară și simțim în adâncul sufletului nostru o fină repulsie față de ele. "Dar de ce să postesc eu, ce câștig are Dumnezeu din faptul că eu nu mănânc?

Dar de ce să-l iubesc eu pe un individ care nu încetează să mă lovească și să mă rănească? Dar de ce să mă înfrânez eu cu ochii și cu limba, de ce am ochi, nu ca să privesc? De ce am gură, nu ca să vorbesc? Unde mai este libertatea mea dacă mi se interzic atâtea lucruri în viață?.." 

Astfel de gânduri ne vin,  fraților, mai ales atunci când suntem în toiul luptelor duhovnicești. 

 fraților, mai ales atunci când suntem în toiul luptelor duhovnicești. 

Dar aceasta se întâmplă atunci când suntem lăsați singuri de Dumnezeu, ca să ne cunoaștem propriile limite și ca să ne smerim, înțelegând că nu avem puteri proprii pentru a învinge ispitele. Ehei, când vine Duhul Sfânt, toate se schimbă! O lumină blândă din afara acestei lumi se strecoară în mintea noastră și începem să înțelegem tot ceea ce ne învăța Scriptura lui Dumnezeu. Credința devine dintr-o dată certitudine, convingere adâncă în inimă, îndoielile dispar ca roua dimineții, Dumnezeu nu mai este o simplă "noțiune teoretică", o "posibilitate", ci El ni Se prezintă sufletelor noastre ca realitate, ca prezență, ca Persoană. Dar lucrarea harului nu se oprește aici. În inima noastră "posedată" de Duhul Sfânt începe să se aprindă focul iubirii. Mai întâi vine o iubire grozavă de Dumnezeu. Fără să Le fi văzut vreodată, începem să iubim Cele Trei Persoane dumnezeiești. 

De câte ori nu am zis în viață rugăciunea "Tatăl nostru"?

 Dar abia atunci când Duhul strălucește în noi ne topim de dragoste față de Tatăl nostru! Nu știm cum, nu înțelegem nici noi, dar în momentele de har simțim că Îl cunoaștem dintotdeauna pe Dumnezeu, Tatăl nostru Cel ceresc. 

Sfântul Apostol Pavel ne explică foarte frumos acest moment: "Căci Duhul Însuși Se roagă în inimile noastre cu suspinuri negrăite, zicând "Avva", Părinte". Ați înțeles? Nu noi ne rugăm, ci Duhul Sfânt Se roagă în noi, dar pentru că Se roagă în inimile noastre, noi simțim rugăciunea Duhului ca fiind a noastră. Și când Se roagă Duhul Sfânt, El Îl numește pe Tatăl din Care purcede "Părinte", la fel ca și Iisus Hristos, Fiul Său!

 Deci noi simțim că Infinitul Dumnezeu este "Părinte", pentru că primim simțirea Duhului în inimă.

 
    Dacă în schimb ne rugăm Fiului, pe Iisus Hristos Îl percepem cu inima ca fiind Cel mai minunat și devotat prieten al nostru! Dragostea de Iisus Hristos este o dragoste care topește toată ființa creștinului. Îl privești în icoană, Îl adori și simți Iubirea Sa nesfârșită față de tine. Sentimentul este intens și minunat, lacrimi de iubire curg din belșug pe obraji, inima își sporește ritmul bătăilor, pulsul crește și o fierbințeală ca un foc o încălzește. În același timp lucrează mintea și inima. Mintea este uimită, pierzându-se în adorație, iar inima arde de iubire. Ai vrea să spui multe, dar rămâi fără de cuvinte, și singurele cuvinte pe care le rostești la nesfârșit în fața lui Hristos sunt cele ale lui Toma, "Domnul meu și Dumnezeul meu!" Deși nu poți să spui multe cuvinte, simți în adâncul inimii că Iisus știe tot ce ai vrea să-I spui și simți că El cunoaște dragostea ta față de El. Dar atenție! Dragostea "ta" este de fapt dragostea Duhului Sfânt din inima ta. Căci tot Apostolul Pavel scrie: "Nimeni nu poate să zică "Domn este Iisus" decât în Duhul Sfânt", adică în momentele de har. Pe Duhul Sfânt este greu să-L cunoști, deoarece El este Lumina prin Care poți cunoaște Cele Două Lumini, adică pe Tatăl și pe Fiul. Duhul Sfânt nu Se descoperă pe Sine, ci El "caută slava Celui Care L-a trimis", adică a Fiului. Totuși prin experiență începi să-L cunoști și pe Duhul Sfânt, știind că tot ce simți sfânt în inimă vine de la El. Simți când vine și când pleacă, și ajungi la o "dependență" de El, la fel ca în adicțiile pătimașe. După o vreme Duhul Sfânt devine un adevărat "drog" al sufletului, pur și simplu te simți rău fără El. Dar aceasta este "robia" cea bună, dependența de Dumnezeu. De aceasta au suferit toți sfinții Bisericii noastre.

Atunci când Duhul Sfânt lucrează tainic în inimă poruncile lui Dumnezeu se văd clar, se înțeleg bine și se respectă cu ușurință. Poftele trupești dispar în totalitate, omul devine un înger în trup, pregustând nepătimirea din Împărăția Cerurilor. După o experiență duhovnicească intensă bărbatul sau femeia devin pentru un timp scurt "asexuați", lipsiți de pofte, iar dacă se întâmplă să intre în contact cu sexul opus aceștia demonstrează o sfială cuviincioasă, plecându-și privirile în jos. Abia în acea stare aflându-te înțelegi de ce Dumnezeu ne poruncește să fugim de desfrânare. Dumnezeu ne pregătește din viața aceasta pentru sfințenia veșniciei, permițându-ne acum doar afectele necesare întemeierii unei familii, nimic în plus. 

    Ne-a făcut oameni, dar ne pregătește pentru starea îngerească din Împărăția Sa.

 
Același lucru se întâmplă în privința "pântecelui". Și aceste pofte dispar, fiind înlocuite de cumpătare și de moderație. Trupul nostru, scria Sfântul Pavel, nu este pentru pofte, ci pentru Domnul. Trupul creștinului a intrat într-o altă dimensiune, el este un templu purtător de Dumnezeu, este "teofor". Aici se întâlnește eu-l nostru cu Cele Trei Euri dumnezeiești ale Preasfintei Treimi. Tot ceea ce se întâmplă în plan duhovnicesc în viața omului are loc în inimă, adică în trup. De aici vine și grija deosebită față de trup în creștinism, atât în timpul vieții, cât și după intrarea în viața veșnică a sufletului. De aici vine cultul morților și al Sfintelor Moaște, din faptul că trupul este templu dumnezeiesc.

Tot în momentele harice, dragii mei, se mai întâmplă un lucru minunat în sufletul creștinului: Duhul Sfânt revarsă în inimă și în suflet adevărata dragoste de oameni. Este o trăire puternică, profundă, clară, înălțătoare. În clipele acelea ai vrea să îmbrățișezi pe toată lumea, simți că i-ai iertat și că-i iubești pe toți, iar față de oamenii amărâți și necăjiți simți o milă grozavă și chiar deseori plângi de mila lor și te rogi pentru ei. Iubirea aceasta de oameni este ca o sabie cu două tăișuri. Ea străpunge și rănește inima, făcându-te să simți suferința omului suferind. Oarecum iubirea aceasta harică te face să-ți însușești suferința altuia ca fiind a ta proprie, deci este o iubire care rănește inima și îi produce durere, atunci când se întâlnește cu suferința fratelui în Hristos. Poate tocmai de aceea Mântuitorul nostru nu a fost văzut râzând niciodată, El simțea durerea oamenilor și suferea pentru ei.. Și durerea noastră o simte în ceruri și suferă pentru noi..

În încheiere și în concluzie afirm în duhul Sfintei Evanghelii că nu faptele noastre săvârșite prin propriile puteri ne mântuiesc pe noi (a se vedea rugăciunea fariseului din Templu), ci lucrarea Duhului Sfânt în inimile noastre. Sfântul Apostol Pavel recunoștea cu multă smerenie: "Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-am ostenit mai mult decât toți ceilalți oameni; dar NU EU, CI HARUL LUI DUMNEZEU CARE ESTE ÎN MINE". Tot el scria: "Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt". 

Ajunsese la o trăire atât de înaltă, încât afirma:

 "De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine". Pe toți creștinii îi învăța că: "În har suntem mântuiți, prin credință, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni; al lui Dumnezeu este darul". Multe fapte bune făceau și fariseii, dar nu s-au mântuit ei, ci tâlharul de pe crucea de-a dreapta Mântuitorului. A crezut în Iisus, L-a mărturisit, și-a recunoscut păcatele și s-a rugat la Domnul, iar Hristos l-a transformat instantaneu prin Duhul Sfânt, făcându-l să devină vrednic de Împărăția Cerurilor: "Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu mine în Rai".

Sper că v-am stârnit puțin dorința de a încerca o mai serioasă aprofundare a vieții duhovnicești, sper că v-am stârnit pofta de "a-L gusta pe Domnul". Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. 

Părintele Sorin Croitoru

GHIOCELUL

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
S-a chinuit întreaga iarnă,
Luptând cu geruri și zăpezi
Ce continuau să se aștearnă,
Sau să se strângă în grămezi..

Trei luni de vitrege condiții
Făcuseră pământul sloi,
Dar el, cu nefirești ambiții,
Dorea s-ajungă pân' la noi..

Vroia să fie prima floare
Născută-n mediul natural
Ce reprezintă zâmbitoare
Cu cinste regnul vegetal!

Înveșmântat în haină albă
Ca îngerii de la Mormânt,
El e o floare mică dalbă
Cum nu e alta pe pământ:

Un mesager al primăverii,
Vestind că iarna s-a cam dus,
Și simbol sfânt al Învierii,
Strigând triumful lui Iisus!

Ce bucurie ne cuprinde
Când am primit un ghiocel..
Ființa parcă ni se-aprinde
Atunci când ne uităm la el..

O zi pe an se dăruiește
Acest minuscul mesager
Ce tuturor ne amintește
De primăvară și de Cer..

"DACĂ TRĂIESC ÎN PĂCAT"

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Dragii mei, am auzit de multe ori din gurile creștinilor noștri întrebarea: "Pot să dau pomelnic la biserică dacă trăiesc necununat?" sau: "Pot să dau de pomană dacă trăiesc necununat?". Fiecare preot dă un alt răspuns la întrebarea aceasta. Chiar și Domnul Hristos ne poruncește ca mai întâi să ne împăcăm cu aproapele nostru care este supărat pe noi din diferite pricini, apoi să ducem "darul nostru la Altar". Am putea aplica așadar cuvintele Sale și în cazul altor păcate, generalizând: punem capăt mai întâi păcatelor, apoi facem milostenie sau ducem pomelnic la Sfântul Altar. O altă întrebare frecventă se referă la numele de pe pomelnice. "Pot să trec pe pomelnic pe fiul meu care trăiește cu o femeie necununat?", sau: "Pot să-l trec pe pomelnicul celor adormiți pe cutare, care a murit în cutare păcat?". 

Dragii mei, eu răspund întotdeauna la astfel de întrebări cu un apăsat DA!

 Păi omul în viață face și bune, și rele. Dacă îl împiedici din diferite motive să le facă pe cele bune, va rămâne numai cu cele rele! Păi cum să nu duci pomelnic la Altar, chiar și în păcate aflându-te, ești fiu al Bisericii! Pe pomelnicul tău de vii ești, oare, numai tu? Dar ceilalți, care nu "trăiesc în păcat" ca tine, nu au dreptul să fie pomeniți? Iar pe tine te treci pe pomelnic tocmai ca să primești ajutor să ieși mai repede din păcatul de moarte. 

Credeți că păcat de moarte se săvârșește numai prin conviețuirea fără binecuvântarea Bisericii? 

Păi ar însemna că orice păcat ne împiedică să dăm pomelnic. Dacă ai clevetit, nu mai da pomelnic. Dacă ai mințit, te-ai lăudat, ai invidiat, etc, nu mai da pomelnic. Așa faci? Nu! Ei bine, du-ți pomelnicul liniștit la biserică, orice patimă ai avea. Biserica lui Hristos este spitalul duhovnicesc în care ne vindecăm de patimi, nicidecum nu este tribunalul care ne judecă de abateri. Și o ultimă întrebare, de data aceasta din partea mea: dacă ai muri de foame sau de sete și un trecător ți-ar întinde o pungă cu de-ale gurii, l-ai întreba: "Scuzați-mă, trăiți necununat cu femeia dumneavoastră?" Sunt sigur că nu. Ai lua cu smerenie bunătățile, ai mulțumi și ai spune cu voce tare: "Doamne, binecuvintează-l pe creștinul aceasta care m-a miluit".

 Sper că s-a înțeles ceva din postarea mea. Doamne ajută tuturor. 

Părintele Sorin Croitoru