Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Preot Sorin Croitoru
Mă-ntreb de ce ar trebui să Îl reneg pe Dumnezeu,
Când El a fost mereu iubit de toți înaintașii mei,
Când ei biserici I-au zidit, și-n ele I-au cântat mereu,
Când mii de ani L-au adorat, iar El S-a preaslăvit prin ei?..
Mă-ntreb de ce ar trebui să mă prefac că nu Îl știu
Pe Tatăl nostru Cel ceresc, ce neamul mi l-a ocrotit,
Și, întărit fiind de El, a dăinuit din tată-n fiu,
Pe când imperii ce păreau de neînvins s-au năruit?..
Mă-ntreb de ce ar trebui să lepăd Crucea lui Hristos,
Când ea vitejilor strămoși le-a fost și sabie și scut
Și steag sub care au luptat, zdrobind vrăjmașul mânios,
Clădind acest prezent senin cu sacrificiul din trecut..
Pe Domnul meu Iisus Hristos să Îl reneg ca un mișel,
Când neamul meu de bravi eroi dintotdeauna L-a iubit,
Când pruncii lor nu adormeau fără-o poveste despre El,
Când mii de sfinți prin sihăstrii cu totul I s-au dăruit?..
Nu, dragii mei, așa ceva nu se va întâmpla nicicând!
De sunt români ce au uitat că prin Botez ei sunt creștini,
Din inimi, parcă prea ușor, credința sfântă lepădând
Și astfel devenind încet copaci lipsiți de rădăcini,
E treaba lor și ei vor da cândva răspuns lui Dumnezeu,
Dar eu Îl voi slăvi pe El, nevrând a-i judeca pe ei,
În fața lumii cu curaj Îl voi mărturisi mereu,
Căci vreau să-i fiu un vas ales, ca toți înaintașii mei!
de Preot Sorin Croitoru
Mă-ntreb de ce ar trebui să Îl reneg pe Dumnezeu,
Când El a fost mereu iubit de toți înaintașii mei,
Când ei biserici I-au zidit, și-n ele I-au cântat mereu,
Când mii de ani L-au adorat, iar El S-a preaslăvit prin ei?..
Mă-ntreb de ce ar trebui să mă prefac că nu Îl știu
Pe Tatăl nostru Cel ceresc, ce neamul mi l-a ocrotit,
Și, întărit fiind de El, a dăinuit din tată-n fiu,
Pe când imperii ce păreau de neînvins s-au năruit?..
Mă-ntreb de ce ar trebui să lepăd Crucea lui Hristos,
Când ea vitejilor strămoși le-a fost și sabie și scut
Și steag sub care au luptat, zdrobind vrăjmașul mânios,
Clădind acest prezent senin cu sacrificiul din trecut..
Pe Domnul meu Iisus Hristos să Îl reneg ca un mișel,
Când neamul meu de bravi eroi dintotdeauna L-a iubit,
Când pruncii lor nu adormeau fără-o poveste despre El,
Când mii de sfinți prin sihăstrii cu totul I s-au dăruit?..
Nu, dragii mei, așa ceva nu se va întâmpla nicicând!
De sunt români ce au uitat că prin Botez ei sunt creștini,
Din inimi, parcă prea ușor, credința sfântă lepădând
Și astfel devenind încet copaci lipsiți de rădăcini,
E treaba lor și ei vor da cândva răspuns lui Dumnezeu,
Dar eu Îl voi slăvi pe El, nevrând a-i judeca pe ei,
În fața lumii cu curaj Îl voi mărturisi mereu,
Căci vreau să-i fiu un vas ales, ca toți înaintașii mei!
