Preotul nu poate întrerupe Liturghia Divină...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

- Gheronda, dacă se întâmplă ceva neașteptat în timpul Dumnezeieștii Liturghii, se poate întrerupe?
- Preotul nu poate întrerupe Liturghia Divină începută la mijloc - orice s-ar întâmpla. Chiar dacă izbucnește un război, el trebuie să termine Liturghia. El trebuie să ducă la bun sfârșit Liturghia, chiar dacă dușmanii se apropie de templu. Cel mai mult ce poate face într-un astfel de caz, este să încerce să o termine mai repede. Dar trebuie să ai încredere în Dumnezeu și să nu-ți fie frică.
Un slujitor al celui mai înalt Dumnezeu ar trebui să se distingă prin multă atenție, curăție și atitudine intransigentă. Preoții sunt mai presus decât îngerii. În timpul săvârșirii Tainei Sfintei Euharistii, sfinții îngeri își acoperă fața, în timp ce preotul săvârșește acest Sacrament.

                                                                                                              Sf. Paisie Athonitul

NI S-A NĂSCUT MÂNTUITOR!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".    

        


de Preot Sorin Croitoru

Hristos Se naște într-un staul
Și-n cârpe este înfășat,
E încălzit de dobitoace,
În ieslea lor fiind culcat.

E alăptat în grota albă,
Dar timp de alintare nu-i.
Cezaru-și numără supușii,
Deci merg la numărat și-ai Lui.

Un nou-născut, în miez de iarnă,
La pieptul Mamei pe-un asin..
De-ar fi o inimă de piatră,
Și tot s-ar înmuia puțin..

A opta zi e dus la Templu,
Cum cere vechiul obicei,
Tăindu-Se-mprejur Copilul,
"Botezul" vechilor evrei.

Imaginați-vă durere
Și plâns de Prunc nevinovat..
Și totuși Cel ce plânge astfel
E Cel ce legile le-a dat!

Urmează drumul către casă,
Căci nu au neamuri la oraș.
Ce bine ar fi fost să-L țină
La cald pe bietul Copilaș..

Azi urci în tren sau în mașină,
Pe-atunci se parcurgea încet
Distanța de la capitala
Ierusalim la Nazaret.

De cercetăm puțin Scriptura,
În Evanghelie găsim
Că-n ziua patruzecea Pruncul
E iarăși la Ierusalim

Căci la sfârșitul lăuziei,
Pentru purificarea ei,
Femeia aducea ca jertfă
La Templu pui de porumbei.

Și tot în ziua patruzecea
Părinții noului-născut
I-l ofereau în mod simbolic
Lui Dumnezeu Cel nevăzut.

Doar primul dintre băiețeii
Născuți în casă de evreu
La Templu, în Cetatea Sfântă,
Se închina lui Dumnezeu.

Făcând o recapitulare,
Noi azi uimiți descoperim
Aceste drumuri lungi și grele
De la și spre Ierusalim

Pe care Iosif și Maria
Cu micul Prunc abia născut,
Cu toată vitregia iernii,
Siliți de vremuri le-au făcut.

Un om bătrân și o Copilă
Cu-n Prunc micuț la sânul Ei..
Istoria umanității
Era în mâna celor trei.

Așa s-a biruit păcatul,
În pas mărunt de măgăruș,
Iar mai târziu cu Crucea-n spate,
În cel mai dureros urcuș..

Smerita acceptare-a sorții
Decise-n cer de Dumnezeu
E cheia biruirii morții
Și antidotul ei mereu.

Așa ne-a mântuit Mesia,
Făcându-Se model oricui,
Nu coborând din cer pucioasă,
Ci ascultând de Tatăl Lui!

Un grajd de vite-n miez de noapte
Devine-n Noaptea de Crăciun
Icoana mântuirii noastre,
Cum îngerii din cer o spun.

Sub stelele strălucitoare
Ce-n noapte pâlpâie ușor,
Acolo-n staulul cel rece
Ni S-a născut Mântuitor..