Mă apară de mine
Doamne
Și dă’mi nectarul în cuvinte,
Iar în potirul
vieții mele,
Să pun doar legăminte
sfinte.
Și ia-mi furtunile din gănd
Oblonul nopții
îl ridică,
De poticnelile
de-acum,
Mă iartă Doamne,
dar mi-e frică!
Iar din izvoare nesecate
Să curgă harul Tău prin mine,
În toamna vieții
mele Doamne,
Să înflorească
iarași crinii.
foto internet
Camelia Cristea
