Mulți oameni se întreabă cum poate cineva să fie plin de Dumnezeu și, în același timp, plin de bucurie. Răspunsul este mai simplu decât pare: atunci când Dumnezeu locuiește cu adevărat în inima omului, bucuria vine firesc. Uneori este suficient să rostești din adâncul sufletului un singur cuvânt: „Doamne!”. Când acest cuvânt este spus cu toată ființa, el aduce lumină și pace în inimă.
Problema este că, de multe ori, noi nu înțelegem ce înseamnă bucuria adevărată. O confundăm cu succesul, cu lucrurile pe care le avem sau cu întâmplările bune din viața noastră. Dar bucuria nu vine din ceea ce facem sau din ceea ce posedăm. Ea vine din a fi împreună cu Dumnezeu.
Această bucurie seamănă cu bucuria unui om îndrăgostit. Când cineva este îndrăgostit, poartă în inimă o lumină specială. Chiar dacă apar greutăți, acea lumină nu dispare. De exemplu, dacă un om îndrăgostit are o zi grea sau primește o veste neplăcută, el poate fi întristat pentru acea situație, dar nu își pierde bucuria iubirii. La fel este și cu omul care trăiește cu Dumnezeu.
Creștinul poate avea necazuri, dar în același timp poate rămâne în bucurie, pentru că Dumnezeu îi dă o pace pe care nimeni și nimic nu o poate lua. Așa se împlinesc cuvintele Mântuitorului: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”
De aceea, nu trebuie nici să fugim de necazuri, nici să le căutăm. Dar nici să trecem superficial peste ele. Mulți spun: „Lasă că trece și asta!” și merg mai departe fără să învețe nimic. Dar dacă nu înțelegem ce avem de schimbat în noi, același necaz se poate întoarce iar și iar.
Nu întâmplător ni se întâmplă uneori aceleași lucruri. Ele pot fi semne care ne arată că există ceva în noi ce trebuie vindecat, îndreptat sau învățat.
Adevărata cale nu este să trecem peste necaz, ci să trecem prin el. Atunci descoperim că, în mijlocul durerii, Dumnezeu este aproape și ne învață ceva pentru mântuirea noastră.
Astfel, necazul devine nu doar o încercare, ci și o întâlnire cu Dumnezeu, care vrea să ne dăruiască și nouă biruința Sa asupra lumii.
Problema este că, de multe ori, noi nu înțelegem ce înseamnă bucuria adevărată. O confundăm cu succesul, cu lucrurile pe care le avem sau cu întâmplările bune din viața noastră. Dar bucuria nu vine din ceea ce facem sau din ceea ce posedăm. Ea vine din a fi împreună cu Dumnezeu.
Această bucurie seamănă cu bucuria unui om îndrăgostit. Când cineva este îndrăgostit, poartă în inimă o lumină specială. Chiar dacă apar greutăți, acea lumină nu dispare. De exemplu, dacă un om îndrăgostit are o zi grea sau primește o veste neplăcută, el poate fi întristat pentru acea situație, dar nu își pierde bucuria iubirii. La fel este și cu omul care trăiește cu Dumnezeu.
Creștinul poate avea necazuri, dar în același timp poate rămâne în bucurie, pentru că Dumnezeu îi dă o pace pe care nimeni și nimic nu o poate lua. Așa se împlinesc cuvintele Mântuitorului: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”
De aceea, nu trebuie nici să fugim de necazuri, nici să le căutăm. Dar nici să trecem superficial peste ele. Mulți spun: „Lasă că trece și asta!” și merg mai departe fără să învețe nimic. Dar dacă nu înțelegem ce avem de schimbat în noi, același necaz se poate întoarce iar și iar.
Nu întâmplător ni se întâmplă uneori aceleași lucruri. Ele pot fi semne care ne arată că există ceva în noi ce trebuie vindecat, îndreptat sau învățat.
Adevărata cale nu este să trecem peste necaz, ci să trecem prin el. Atunci descoperim că, în mijlocul durerii, Dumnezeu este aproape și ne învață ceva pentru mântuirea noastră.
Astfel, necazul devine nu doar o încercare, ci și o întâlnire cu Dumnezeu, care vrea să ne dăruiască și nouă biruința Sa asupra lumii.
