.PE MUNTELE TABOR...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, Iisus Hristos a urcat pe Muntele Tabor si acolo s-a schimbat la fata. A luat cu El trei ucenici: PETRU, IOAN si IACOV. De ce nu i-a luat pe toti? Pe ceilalti nu-i iubea? Ba, da, pe toti ii iubea la fel de mult, dar, El Insusi, daduse Legea prin gura lui Moise: “Orice spusa (marturie) sa se dovedeasca prin gura a 2 sau 3 martori” (Deuteronom 19:15). Prin urmare, raspunsul este: 3 erau suficienti. Dar, de ce i-a luat pe acestia si nu pe altii? I-a luat pe acestia fiindca, Sfantul Petru este simbolul CREDINTEI (a marturisit primul credinta ucenicilor in Iisus Hristos): “Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16:15).

 Sfantul Iacob, este simbolul NADEJDII, fiindca el avand nadejde ca fagaduita Lui este adevarata, ca Hristos este Mantuitorul lumii, a fost primul dintre ucenici care si-a dat viata pentru Hristos. Sfantul Ioan, este simbolul IUBIRII, fiindca, el este ucenicul care-si pleca capul pe pieptul Domnului. De ce a urcat pe Munte, in vale, la ses nu se putea schimba la fata? Cel ce umbla pe pamant ses, umbla cu odihna, dar, cel ce urca pe Munte osteneste si transpira din cauza fierbantelii trupului. Pamantul neted si ses, este icoana a vietii de placeri, iar, Muntele este “icoana” a vietii virtuoase, din pricina infranarii in toate. A urcat, ca sa ne arate, ca daca nu vom urca si noi, adica sa ne schimbam sufleteste, lepadand patimile: Ura, Mania, Cleveteala, Judecata, Invidia, Mandria, Slava desarta, Trufia... nu vom deveni “oameni noi”, adica, bineplacuti lui Dumnezeu si nu ne vom putea mantui sufletele. Si, sa nu uiti ca: NU CONTEAZA DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETELE NOASTRE DUPA CE MURIM.

                                                                                                                      Preot Ioan

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul Capitolul 16

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".1. Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu.

2. Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.

3. Şi al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, şi marea s-a prefăcut în sânge ca de mort, şi orice suflare de viaţă a murit, din cele ce sunt în mare.

4. Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri şi în izvoarele apelor şi s-au prefăcut în sânge.
5. Şi am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept eşti Tu, Cel ce eşti şi Cel ce erai, Cel Sfânt, că ai judecat acestea:

6. Fiindcă au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!
7. Şi am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!

8. Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.

9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.

10. Şi al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei şi în împărăţia ei s-a făcut întuneric şi oamenii îşi muşcau limbile de durere.

11. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.

12. Şi al şaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare Eufrat şi apele lui au secat, ca să fie gătită calea împăraţilor de la Răsăritul Soarelui.

13. Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca nişte broaşte.

14. Căci sunt duhuri diavoleşti, făcătoare de semne şi care se duc la împăraţii lumii întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotţiitorul.

15. Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează şi păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui!

16. Şi i-au strâns la locul ce se cheamă evreieşte Harmaghedon.

17. Şi al şaptelea înger a vărsat cupa lui în văzduh şi glas mare a ieşit din templul cerului, de la tron, strigând: S-a făcut!

18. Şi s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete şi s-a făcut cutremur mare, aşa cum nu a fost, de când este omul pe pământ, un cutremur atât de puternic

19. Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit, şi Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui.

20. Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară.

21. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare.