.MULTUMITORI si RECUNOSCATORI, sau, NEMULTUMITORI SI NERECUNOSCATORI???

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

https://babylenutapentrusuflet.blogspot.ro/

Iubiti credinciosi, iata ce ne istoriseste Sfantul Nifon al Constantianei: "La trei ani după ce m-am pocăit pentru păcatele mele, m-am gândit, că de atâta vreme mă rog lui Dumnezeu şi până acum NICI UN DAR NU MI-A DAT. Adormind trist, L-am visat pe Domnul Hristos, care, de pe scaunul slavei Sale, mi-a zis: "Nifon, Nifon, în seara asta M-ai întristat cu ceea ce ai zis în gândul tău, că te rogi Mie de atâta vreme şi nici un dar nu ţi-am dat. Dar, ce e sunt acelea pe care le ai? Spune-Mi, nu sunt daruri? AERUL care-l respiri, APA care o bei, MANCAREA cu care te hranesti, FIECARE ZI DE VIATA cand te scol din somn, NU SUNT DARURI? CERUL, PAMANTUL, MAREA şi toate cele dintr-însele NU SUNT DARURI? Ce Mi-aţi dat voi oamenii pentru ele? 

Nimic! Şi in loc de răsplătire, voi M-aţi scuipat, M-aţi pălmuit, M-aţi bătut cu biciul şi pe cruce M-aţi pironit, cu oţet şi cu fiere M-aţi adăpat... SFINTELE TAINE spre mantuirea sufletului tau (Botezul, Mirungerea, Cununia religioasa, Maslul, Spovedania, Impartasania, Preotia) NU SUNT DARURI? Toate bunătăţile pământului nu sunt daruri? PASARILE cerului, PESTII mărilor, NU SUNT SI ELE, DARURI? Faptul ca M-am rastignit, M-am îngropat si am inviat a treia zi din morti, pentru mantuirea voastră, ca sa va deschid portile Raiului, acestea nu sunt daruri?

 Cum zici tu Nifon, că nu ţi-am dat nici un dar???". Dragii mei, se spune ca BINEFACEREA si RECUNOSTINTA nu s-au intalnit niciodata pe pamant si pentru ca tot ce avem este darul lui Dumnezeu, sa nu fim NEmultumitori si NErecunoscatori, ci, MULTUMITORI si RECUNOSCATORI, fiindca Dumnezeu fara om, ramane tot Dumnezeu, in timp ce omul fara Dumnezeu, este nimic...

Preot Ioan.

SĂ NU ÎNLOCUIM PE HRISTOS DE PE CRUCE CU SFINȚII BISERICII!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Claudiu Buză

Mărturisim fără echivoc că Sfânta Cruce este Crucea lui Hristos. Pe ea S-a răstignit pentru noi Fiul lui Dumnezeu, pe ea S-a adus Jertfă pentru mântuirea lumii și prin ea „ne-a împăcat cu Dumnezeu” (Efes. 2, 16). De aceea, atunci când Crucea poartă reprezentarea Celui răstignit, locul central nu poate fi dat niciunui sfânt, oricât de mare ar fi acesta. Sfinții sunt cinstiți tocmai pentru că au urmat lui Hristos; ei nu Îl înlocuiesc niciodată pe Hristos. „Iar noi propovăduim pe Hristos Cel răstignit” (1 Cor. 1, 23).
Desigur, sfinții pot fi reprezentați pe engolpioane, medalioane, cruci-relicvar sau chiar pe diferitele părți ori pe reversul unei cruci. Însă una este a reprezenta un sfânt pe un obiect cruciform și alta este a-l așeza iconografic în locul Celui răstignit. Tradiția Bisericii nu are nevoie de asemenea ambiguități. Crucea trebuie să mărturisească limpede ceea ce propovăduiește Evanghelia: „Iisus Hristos, și pe Acesta răstignit” (1 Cor. 2, 2).
Trebuie să avem grijă și la mărturia pe care o dăm înaintea celor din afara Ortodoxiei. Să nu oferim, prin inovații iconografice neinspirate, prilej cuiva să creadă sau să ne acuze că îi așezăm pe sfinți în locul lui Hristos ori că le atribuim ceea ce aparține numai Mântuitorului. Noi nu ne închinăm sfinților ca lui Dumnezeu și nu-i punem în locul lui Dumnezeu. Îi cinstim ca pe prietenii și casnicii Lui, iar cinstea lor izvorăște tocmai din unirea lor cu Hristos.
De aceea, nu este vorba despre micșorarea cinstirii sfinților, ci despre păstrarea dreptei rânduieli a credinței: Hristos este Mântuitorul, Crucea este Crucea Lui, iar sfinții sunt mărturisitorii și următorii Lui. În centrul Crucii să rămână Cel Care a spus: „Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine” (Ioan 12, 32).