OSTENITI-VA PENTRU HRISTOS!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Osteniti-va pentru Hristos, ca si Hristos s-a ostenit pentru voi urcand istovit Golgota. Inaltati-va inimile voastre catre Cel ce si-a inaltat Trupul pe lemnul Sfintei Cruci, pentru a va aduce mantuirea de la Tatal Cel Ceresc! Plecati-va genunchii in ruga, cum si El si-a frant genunchii, pe Via Dolorosa, in pulberea Golgotei, doborat sub povara Sfintei Cruci. Varsati lacrimi de pocainta, cum si El a varsat lacrimi de durere, vazand ca Sfanta Sa Jertfa va fi batjocorita de neamul acesta apostat, vazand ca inca o data va fi vandut nu de un singur Iuda ci de mii si mii. Inaltati-va glasurile voastre si dati Slava Lui, asa cum si El in crunta-i agonie si-a inaltat glasul catre Tatal strigand: ,,Eli, Eli, lama sabahtani" (Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai parasit) asa cum si-a inaltat glasul inainte de a-si da ultima suflare si a strigat: ,,Savarsitu-sa!". Coborati inlauntrul sufletelor voastre si zdrobiti patimile si legaturile pacatelor, asa cum El s-a coborat si a zdrobit portile iadului..

.
,,Multumim, Mult Milostive Doamne, ca ai primit a Te pogori din inaltimea Sfintei Tale maretii si a Te rastignii de bunavoie pe Cruce ca sa ne scoti pe noi din adancul iadului si din legaturile pacatului si sa ne trimiti apoi pe Mangaietorul, adica pe Duhul Sfant. Pe Acesta, Prea Sfinte Dumnezeule, nu-L lua de la noi, nici Preacuratele, Preacinstitele si de Viata Facatoarele Tale Taine, ci binevoieste a ne curati, lumina si mantui cu ele, Dumnezeul parintilor nostri, si pe noi, pacatosii, si pe tot neamul nostru crestin ortodox. Amin si Aliluia!"

,,IISUSE, MULT INDURATE, DA-MI IERTARE DE PACATE, ISPASIREA PE PAMANT, PANA NU PLEC IN MORMANT".
                                                                                                                              Preot Ioan.

Despre pomelnice, sănătate și absenții la Liturghie

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

„Pomenește-i, părinte, că eu nu vin!”
... despre pomelnice, sănătate și absenții la Liturghie
Pomelnicele – reprezintă un întreg strat de relație cu Biserica.
Ele se împart în „pentru sănătate” și „pentru odihna sufletului”...
De parcă sănătatea ar fi cel mai important lucru pentru mântuire. Și de parcă, în lumea de dincolo, ai putea trimite har și milă printr-un fel de „Poștă a Pomelnicelor”.
Ele se citesc la orice slujbă, indiferent dacă cei care se pomenesc sunt în biserică sau pe malul Mării Negre.

Și toate ar fi bune și frumoase, dar iată cum stau lucrurile...

La sfârșitul Liturghiei, preotul pune părticelele scoase din prescuri în Sfântul Potir, rostind:

,, Doamne, spală păcatele celor pomeniți aici "

Dar cum pot fi spălate păcatele acelora care nu doar că nu au venit la slujbă, dar nici măcar nu știu că se roagă cineva pentru ei ? Cum pot ei participa la „spălarea” acestor păcate, de care, poate, nici nu vor să se despartă ?

Esența scoaterii părticelelor din prescură este împărtășirea fiecărui participant la Liturghie cu partea sa din ospățul frățesc – agapa. Se presupune că această părticică se scoate personal pentru cel ce este prezent – pentru cel care participă la Euharistie. Atunci, cuvintele „spală păcatele” au sens și sunt la locul lor. Dacă s-a împărtășit și n-a fost trăsnit de fulger, înseamnă că e în regulă. Dar dacă nici nu a venit, păcatele nu pot fi spălate automat, printr-un pomelnic. Mai ales dacă omul habar n-are că se face ceva pentru el, legat de Sfântă Împărtășanie.

Dar ceva s-a pierdut pe drum. Vine, de exemplu, o bunicuță la biserică. Scrie „pentru sănătate” toată familia și tot satul. Iar satul nici nu știe...

Se scot părticele din prescuri pentru ei, dar ei nu sunt acolo și nici nu aveau cum să fie. Bunicuța a scris pomelnicul ca să le fie bine și să nu le fie rău. Căci, nu-i așa, sănătatea e totul.

Dar ei … n-au venit…

Eu sunt pentru ca Biserica să găsească forme adecvate de viață duhovnicească. Să ne rugăm pentru ca să fie bine și să nu fie rău – da, se poate și se cuvine. Chiar și pentru sănătate. La urma urmei, la Hristos veneau mai ales pentru sănătate, iar învățătura Lui puțini o înțelegeau. Ascultau și ziceau:
– Cine poate asculta așa ceva? Ce cuvinte neînțelese spune Omul acesta?

Și noi avem rânduieli separate de slujbe care se potrivesc cu un astfel de format – te-deum-uri, acatistele, paraclisele, rugăciunile de cerere.

Dar în cadrul Liturghiei, Vecerniei și Utreniei, pomelnicele devin elemente cumva străine, mai ales atunci când nu sunt de față nici cei pentru care se roagă, nici cei care i-au pomenit.

Liturghia este orientată exclusiv spre împărtășire și mulțumire. Un bloc mare de pomeniri – sute sau mii de nume – nu se potrivește cu firul și sensul acestei slujbe.

Și, dacă mai punem la socoteală faptul că preotul nu are cum să citească fizic sute sau mii de nume fără să ,, rănească" sau fragmenteze Liturghia, devine și mai interesant.
În loc să se adâncească în slujbă, este distras de la esența ei și se roagă pentru ca cineva să aibă multă sănătate – sănătate care, oricum, nu garantează mântuirea…

Pomenirea în altar…?!?!

Avem noi vreo legătură între calitatea rugăciunii și geolocație?

De ce neapărat în Sfântul Altar și în blocul liturgic al slujbelor?

Vecernia – tema ei centrală este întoarcerea sufletului și a minții către crearea lumii de către Dumnezeu. În ea se preamăresc lucrările Ziditorului. Amintirea facerii lumii se împletește cu tema căderii lui Adam și cu chemarea la pocăință. „Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă” – această rugăciune este plină de dorul omului căzut după Dumnezeu și de nădejdea în mila Sa. Tema luminii este dominantă. Într-una dintre cele mai importante cântări – „Lumină lină” – Hristos Însuși este numit Lumină.

Utrenia – vestește începutul vremurilor evanghelice și așteptarea celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Prezența sau absența noastră la vecernie și utrenie vorbește si despre atitudinea noastră față de așteptarea lui Hristos euharistic la liturghie. Absența noastră de la slujbele vecerniei și utreniei vorbește si despre o întâlnire fărâmițată și incompletă cu Hristos. Știu.., pe toți ne interesează Parusia, acolo cu siguranță vom fi prezenți și disciplinați, însă dovada incontestabila a disciplinei noastre eshatologice este participarea fiecăruia la ciclul liturgic complet, nu pe bucăți !!!

Despre sensul Liturghiei, sper ca știm deja cu toții?!

 
Unde, în toate acestea, este sănătatea ca garanție a unei relații drepte și frumoase cu Dumnezeu???

Bineînțeles.

O să pomenim...
Dar măcar vino și tu !
Altfel nu e cinstit. Ai lăsat ,, țidula " și-ai plecat.
,, Roagă-te tu, părinte, că eu n-am timp" …

Teodor Ciurariu