SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE ANTONIE CEL MARE

SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE ANTONIE CEL MARE, lumina călugărilor, stâlpul rugătorilor, lauda cuvioşilor, înţelepciunea celor insuflaţi de Duhul, hotarul nepătimirii, bărbatul doririlor dumnezeieşti, poarta înţelepciunii călugărilor, cel ce s-a făcut carte a sihăstriei, povăţuind pe toţi la lumina Cuvântului, aruncând sămânţa rugăciunilor sale şi în pământul inimilor noastre, să trimită pe cerul minţii noastre norii Duhului, ca să slobozească ploaia smereniei spre a culege şi noi roadele înţelepciunii. Ca cel ce a veselit pustia cu mireasma rugăciunilor sale, arătând inima oglindă a priveliştilor Raiului, ca un părinte, învăţător, purtător de grijă şi rugător pentru întreaga lume, să cuprindă şi sufletele noastre cu legătura rugăciunii sale, dăruindu-ne din vistieriile milostivirii dumnezeieşti toate darurile cele spre mântuire. SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, luceafărul cel răsărit în mijlocul pustiului, care până la marginile lumii a strălucit cu razele minunilor, să aşeze şi în pustiul inimilor noastre steaua harului dumnezeiesc, care să ne povăţuiască gândurile spre înălţimile tainelor cereşti.


TROPAR 1

Cetele călugărilor se împodobesc astăzi cu veşmântul veseliei,
Căci marele Antonie este mărturisit de însuşi glasul pustiei :
,, Acesta a străbătut cărările mele cu picior smerit, având lumina rugăciunii,
Pe acesta îl laud şi eu, ca pe un părinte vrednic de toate cuvintele iubirii ”,
Îngerii au bătut din palme, văzând biruinţa ta în lupta duhovnicească,
Iar noi, cei neputincioşi, la tine alergăm cerând mila dumnezeiască.

TROPAR 2

Cuvioase Părinte, ca un stâlp de lumină străluceşti în pustie,
Şi călăuzeşti pe toţi sihaştrii la dumnezeiasca veselie,
Nu înceta a te ruga pentru cei ce aleargă la tine cu credinţă,
Dându-ne nouă totdeauna a lucra pruncile Domnului cu umilinţă.

CONDAC

Ca un pom răsărit lângă izvoarele Duhului eşti,
Şi de darurile lui Hristos pe toţi îi împărtăşeşti,
Nu trece cu vederea pe cei ce aleargă pe cărările rugăciunii,
Şi numele tău îl cinstesc ca pe un izvor al darurilor Luminii.

ICOS

Călăuzitor monahilor pe calea desăvârşirii eşti,
Şi pe toţi împărtăşeşti de mângâieri părinteşti,
Nu trece cu vederea nici pe cei ce te cinstesc,
Ci străluceşte-ne nouă lumina izbăvirii de păcatul lumesc.

Bucură-te, oglindă a strălucirilor Duhului,
Îndulcirea pustiei cu mireasma Cuvântului,
Flacără nemistuită a rugăciunii,
Vas de aur al înţelepciunii,
Comoară necheltuită a Luminii,
Chemarea celor din umbra pătimirii,
Pomul cel înţelegător plin de darurile Duhului,
Vasul cel înţelegător al mirului Cuvântului,
Comoara cea sfinţită a Treimii,
Cărarea cea sfinţită a Înţelepciunii.

SĂRUTĂM MANA PREOTULUI?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Bucuria mea, nimeni nu este obligat sa sarute mana preotului. Unii preoti chiar isi retrag mana si nu vor sa le fie sarutata. De ce fac asa? Pentru ca nu cumva sa se mandreasca. Sa nu te superi pe ei! Si totusi, unii credinciosi saruta mana preotului, cu tot respectul cuvenit. De ce? Pentru ca: “Prin mana preotului crestin ortodox, Dumnezeu iti da, ceea ce nici o alta mana de muritor, nu-ti poate da: DEZLEGARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (Sfantul Trup si Sfantul Sange al lui Iisus Hristos Dumnezeu), adica, VIATA TA VESNICA!” (Sfantul Ioan Gura de Aur). Asadar, Iisus Hristos, prin mana preotului, in Duhul Sfant, ne iarta toate pacatele), DACA NE SPOVEDIM cu cainta si sinceritate. Doua pacate nu se iarta in vecii vecilor: Sinuciderea si Ateismul. Si apoi, mana unei doamne, sau a unei domnisoare, se grabesc foarte multi si nu uita sa o sarute, spunandu-i: “Sarut mana!”. Preotul, ca om, este pacatos (“Toti gresim mult - Iacov 3:2), insa imbracat in Sfintitele vesminte, il reprezinta pe Insusi Mantuitorul Iisus Hristos”.
Cand un credincios cere binecuvantare unui preot, de fapt, Dumnezeu il binecuvanteaza, fiindca, preotul este un transmitator al Harului dumnezeiesc. Parintele Ambrozie Iurasov, zice: “Gestul de a saruta mana unui preot este PROFUND FILIAL, UMAN si CRESTINESC ORTODOX (fiindca, doar sectantii si cei indraciti nu-i suporta pe preoti), si exprima bucuria partasiei la mantuirea ce se implineste PRIN oameni, DE CATRE oameni si PENTRU oameni”.
Domnul nostru Iisus Hristos, Insusi a instituit Taina Preotiei, si numai la rugaciunea preotului, Harul se pogoara peste credinciosi: “Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!”. Cine poate spune asa? Doar preotul slujitor in timpul Sfintei Liturghii. Amin si Aliluia!

                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.