MĂ MAI IUBEȘTI, IISUSE?..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                   


de Preot Sorin Croitoru
Mă mai iubești, Iisuse, la câte-Ți fac mereu?..
Că-n fel și fel de rele îmi trece timpul meu
Și n-a fost zi în care să nu Îți fi promis
O viață fără patimi, apoi să uit ce-am zis..


Mă mai iubești, Iisuse, atât de întinat?..
Căci n-am o zi din viață lipsită de păcat,
Iar dacă-n lumea asta un altul mi-ar greși
Cum Îți greșesc eu Ție, eu nu i-aș mai vorbi!


Mă mai iubești, Iisuse, așa murdar cum sunt?..
Ți-am tot promis schimbare, dar iată-mă cărunt
Și-n loc de curăție, mai rău m-am afundat
Ca porcul în mocirlă, în pofte și-n păcat!


Mă mir de mine însumi, nici eu nu mă suport..
Sunt oaia cea pierdută, trăiesc, dar parcă-s mort,
M-am încâlcit cu totul în viața fără har
Și-aștept în întuneric să văd lumină iar..


Dar mântuirea lumii ești Tu, Iisusul meu,
Și să Îți duci oița în staul nu Ți-e greu,
Căci doar această fire a noastră ai luat
Ca cel ce crede-n Tine să scape de păcat


Și unde se-nmulțește puterea celui rău,
Acolo prisosește, Iisuse, harul Tău!
Aceluia ce-Ți cere rugându-se, îi dai
Puterea de-a se-ntoarce pe calea către Rai:


În Taina Pocăinței cu milă ne dezlegi
De rănile primite călcându-Ți peste legi,
Cu lacrimile noastre ne curăți și ne speli
Și-aprinzi în noi o ură de propriile greșeli,


Apoi zdrobești cu totul puterea celui rău,
În trupurile noastre intrând cu Trupul Tău!
Iisuse, Domnul slavei, eu știu că mă iubești,
Căci oile pierdute, cu râvnă le găsești..


Pe cei bolnavi de patimi, sătui de-atâta plâns,
În curtea casei Tale mereu cu drag i-ai strâns,
Deci strânge-mă pe mine, Păstorul meu Cel bun,
Și nesfârșita-Ți milă, la toți o să o spun!


amin

Cândva, un om, un biet argat,

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat

 şi spune: "Am păcătuit!"

.

Cândva, un om, un biet argat,
Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!

N-avea nimic, sărac lipit,
Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!

Dar, într-o zi, și-au luat bucate
Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!

Șezând în șa, mândru, pe cal,
Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:

-Privește-n zare...tot ce vezi,
Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi
Ce am...cât am putut s-adun...

De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...

-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...

Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...

La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...

stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?!
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi...că toate-s ale mele!

Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul
Și cât Îl vezi, e tot al meu!

Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!

E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!

Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!

De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea ca să vă zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!

Bogat, nu e acela care
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat e omul care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!

Dorel Mărgan