La ultimele postări ale mele despre Dumnezeu am avut tot felul de comentarii. O parte din acestea mi-au demonstrat încă o dată că există creștini ortodocși cu un nivel de cultură teologică admirabilă, deși nu sunt nici teologi de profesie, nici membri ai clerului bisericesc, iar pe de altă parte că există creștini ortodocși cu un nivel jalnic al cunoștințelor teologice. Păcat că cei din urmă se manifestă zgomotos în aceste comentarii, contrazicând orice, oricând și în orice cantitate. Atunci când nu cunoști un domeniu este mult mai elegant și mai normal să taci din gură și să-i lași să vorbească pe cei care într-adevăr se pricep.
Unul dintre comentariile acestea ciudate ar fi că "Dumnezeu este energie". Un domn a formulat acest enunț și un altul a ripostat imediat printr-o întrebare și mai greșită: "Dacă este energie, cu ce aparat îl măsori (pe Dumnezeu, adică!!) și în ce unitate de măsură, watt, joule, etc.
Dragii mei, Dumnezeu NU este energie, Dumnezeu este Trinitate de Persoane! Aceasta este adevărul fundamental despre Dumnezeu, răspunzând la întrebarea: CINE este Dumnezeu. Este fundamental ca noi să înțelegem că Dumnezeu este CINEVA, nu ceva. Ca să înțelegem mai bine, vă propun un mic exercițiu: să ne gândim la mămicile noastre. Oricât bine ne-ar face, oricâtă iubire ne-ar arăta și cu oricâtă iubire i-am răspunde la rândul nostru, mama este MAMA, este persoana aceea blândă și caldă. Nu vom spune niciodată despre mama că este energie, că este jertfă sau sacrificiu. Chiar dacă vom atribui mamelor noastre adjective diferite, noi nu vom pierde din vedere persoana mamei. Nu vom rămâne doar cu niște fapte bune ale mamei, uitând de persoana ei. La fel se întâmplă și atunci când vorbim despre Dumnezeu. Nu Îl putem reduce la adjectivele care I se atribuie. Știm că este iubitor de oameni, Îl numește Sfântul Ioan Evanghelistul "Iubire", dar nu este o iubire nepersonificată, ci este o Trinitate de Persoane iubitoare! Adică din Persoane izvorăște iubirea și energia, atributele divine nu sunt realități impersonale de sine stătătoare, precum aerul care ne înconjoară.
În al doilea rând, atunci când vorbim despre Dumnezeu, încercând să răspundem la întrebarea: "CUM este El, CE este El?", ne referim de fapt la FIINȚA, FIREA SAU ESENȚA divină. Aici trebuie să înțelegem că lui Dumnezeu I se recunosc nenumărate atribute (calități), dar în final Dumnezeu în Sine este necunoscut. Sfânta Scriptură spune că "Dumnezeu locuiește în lumină neapropiată", adică El este cu neputință de cunoscut. Ființa lui Dumnezeu umple cerurile, dar noi nu putem să o cunoaștem, fiind de esență pur spirituală, adică lipsită de orice fel de materie. Spunem despre Dumnezeu că este atotprezent, dar asta nu înseamnă că am reușit să-L vedem. Spunem că este atotputernic, dar nu înseamnă că prin această afirmație am înțeles în realitate puterea Lui covârșitoare. Spunem că este atotștiutor și atotînțelept, dar prin asta ce am cunoscut noi din știința lui Dumnezeu?.. În realitate noi nu cunoaștem despre Dumnezeu decât ceea ce El Însuși vrea să ne descopere despre Sine. Până la întruparea Cuvântului din Fecioara Maria, Dumnezeu era cunoscut de către îngeri în ceruri și de către sfinți, pe pământ, numai prin simboluri. Mai mulți profeți relatează în cărțile lor că L-au văzut pe “Cel vechi de zile”. Adică Dumnezeu li Se arăta în formă antropomorfică, având chipul uman al unui bătrân. Descrierile acestea sunt impresionante, dacă nu chiar înfricoșătoare. Dumnezeu Se arăta oamenilor sub forma pe care ei o cunoșteau. Pe de altă parte aflăm că Moise “a vorbit cu Dumnezeu”, adică a fost primit într-o formă foarte înaltă a intimității lui Dumnezeu. Aflăm și că Dumnezeu a trecut ca o adiere blândă de vânt de primăvară, mângâind fața lui Ilie Tesviteanul. Scriptura este clară: “și Dumnezeu era în adierea aceea”.
Dragii mei, toate aceste forme prin care S-a descoperit Dumnezeu în Vechiul Testament nu erau altceva decât simboluri. Cu alte cuvinte, Dumnezeu Cel infinit “lua chip”, pentru a permite oamenilor să se apropie mai mult de El. Dar Dumnezeu este infinit! El nu are chip de om, nu are organe omenești. El Însuși spune despre Sine: “Cerul și cerurile cerurilor nu Mă încap, ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie? Căci Eu nu locuiesc în temple făcute de mâini omenești!” Așadar nu vom putea niciodată să răspundem la întrebările CE este Dumnezeu și CUM este Dumnezeu. Discuțiile despre esența divină sunt cele mai evitate în scrierile teologice. Ne este suficient să cunoaștem atributele dumnezeiești la nivel teoretic, și de asemenea ne este suficient să știm că Dumnezeu este infinit. Nu greșim dacă Îl vom considera pe Dumnezeu ca fiind INFINITUL. Căci infinit este în toate sensurile, și ca prezență, și ca putere, și ca iubire, și ca știință. Să ne imaginăm o Minte atotprezentă, Care ne urmărește fiecare pas și Care ne cântărește fiecare gând, cuvânt sau faptă. Care ne supraveghează viața de la naștere până la moarte și Care ne este mereu alături, ascultând rugăciunile noastre. Domnul Hristos Îl numește pe Tatăl Său “Care ești în ceruri”, dar Sfântul Apostol Pavel ne spune că de fapt “în El avem viață, în El ne mișcăm și suntem”. Așadar trebuie să înțelegem că Dumnezeu este Realitatea peste care se suprapun toate celelalte realități. Universul nostru, galaxia noastră, sistemul solar, Pământul cu atmosfera lui, toate sunt scufundate ca într-un eter în Prezența Ființei Divine.
În ultimul rând atunci când ne gândim la Dumnezeu trebuie să știm că totuși Dumnezeu este foarte aproape de noi. Atât de aproape, încât Domnul Iisus Hristos afirmă că Persoanele Treimice locuiesc în sufletele oamenilor care împlinesc poruncile lui Dumnezeu! Cum vine asta? Mai întâi am spus că Dumnezeu este deasupra lumii și este neapropiat, acum spunem că locuiește în noi ca în niște mici temple făcute din carne?! Da, dragii mei. Aceasta deoarece din Ființa lui Dumnezeu izvorăsc raze de lumină și de energie, precum din Soare izvorăsc lumină și căldură. Aceste energii care ies din Dumnezeu sunt necreate și veșnice. În limba greacă “energeia” înseamnă “lucrare”. Energiile dumnezeiești răspund la întrebarea CUM Se împărtășește Dumnezeu. Prin aceste raze Dumnezeu Se manifestă în afara Ființei, lucrează, Se dăruiește și Se împărtășește. Această dăruire a lui Dumnezeu prin energii se numește în teologie “har”. Atunci când spunem că în persoane, în obiecte sfinte sau în oseminte sfinte se găsește har, înțelegem că Dumnezeu este prezent și lucrător acolo prin energiile Sale. De aceea sărutăm Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, mâna dreaptă a preoților, sfintele icoane și Sfintele Moaște! De aceea consumăm agheasmă și anafură, de aceea ne ungem cu uleiurile sfințite. De aceea ne împărtășim euharistic. De aceea mergem la biserică și primim binecuvântările preoților. Prin toate aceste forme Se împărtășește Dumnezeu, iar noi intrăm în comuniune cu El. Mai sunt și alte lucruri care atrag harul lui Dumnezeu în noi, rugăciunile, smerenia noastră, faptele noastre bune..
Așadar, dragii mei, Dumnezeu nu este o “energie” care zboară prin Cosmos și care trebuie agonisită. Recapitulăm: Persoane Divine, Ființa Divină și energii divine, sau har. Sper că ați înțeles ceea ce v-am explicat. Domnul să vă binecuvânteze, amin.
