Duminica a 34-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului risipitor)

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 ... FIUL RISIPITOR ...

   Versuri de Andrei Ibrahim

   “Plecat-am intr-o tara indepartata,

 Cheltuind toata averea, 

Am dus o viata desfranata,

 Si m-a-nvaluit orbirea! 

   Iar am gresit Doamne, 

Caut sa gasesc iertare, 

"Sufletu-mi incercat de foame", 

Cerandu-Ti dumnezeiasca alinare! 

   Fii, Doamne, indurator,

 Si Milostiv precum Esti,

 Caci sunt fiul risipitor, 

Si stiu ca ma iubesti!”.

    Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

Mă întorc...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Mă întorc astăzi..,,acasă "..
Ca..fiul cel risipitor..
Pierdut-am Doamne....,,averea" toată..
Si m-a intors cuvântul...,,dor"...

Am stat îndepărtată o vreme..
Si sufletul mi-am curățat...
S-au liniștit.... furtunile...
E soare iar...si e..curat...

Vor mai veni ploi și furtună..
Dar și zile cu soare...
Însă nu voi uita... vreodată...
Că viata asta-i...trecătoare...

Că toate vin și toate ..pleacă..
Rămâne ...Dumnezeu...
El și voi...adevărații mei...prieteni..
Mi-ati fost alături tot mereu...

Maria Pintecan...

ANUNȚ DE ULTIMĂ ORĂ!!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

      Tocmai am aflat că o epidemie devastantă a cuprins tot Globul Pământesc! Este vorba despre boala numită "PĂCAT", care distruge relația omului cu Dumnezeu! Se manifestă prin necrozarea (omorârea) rapidă a sufletului uman, având drept consecință transformarea omului în zombi!! 

Referindu-Se la această teribilă maladie, Domnul Iisus Hristos Se exprimase fără echivoc în discuția cu un cetățean evreu: "Lasă MORȚII să-și îngroape morții, iar tu vino și-Mi urmează Mie!" Deci nu sunt dubii că păcătosul necredincios este un mort viu, adică un zombi!

Din fericire, există o terapie foarte eficientă pentru această boală, pregătită în laboratoarele Sfintei Biserici. Ea se numește "pocăință" și se va administra timp de șapte săptămâni în perioada imediat următoare. 

Terapia cuprinde ședințe de consiliere psihologică, numite "spovedanie", indicarea exactă a nivelului de gravitate a bolii de către doctorul - preot, stabilirea unei diete preventive, terapie de urmat acasă prin îndeplinirea de canoane antiseptice și administrarea duminicală pe cale orală a antivirusului pregătit în Sfântul Altar, numit "SFÂNTA EUHARISTIE". Până acum toți pacienții tratați în acest mod s-au vindecat complet, deci terapia are un grad de eficiență de sută la sută! Nu pierdeți vremea, intrați imediat în legătură cu filialele noastre din teritoriu aflate sub sigla Patriarhiei Române, bisericile dumneavoastră parohiale! Răspândiți știrea cât mai mult, dacă doriți să ajutați la vindecarea lumii de păcat! 

                                                                             Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

ÎNDEMN

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
"Să plâng? De ce, că nu regret
Nimic, ca să jelesc cu foc?..",
Așa gândesc creștinii azi,
Dar n-au dreptate chiar deloc.

Ar trebui să-și plângă-ntâi
Chiar lipsa plânsului din ei,
Căci asta-înseamnă că nu-i har
În trupul lor cel rotofei!

De unde plâns, de nu e Duh?..
Și Duh de unde, fără post?..
Nu știți că toate-n cărți s-au pus
Cu rânduială și cu rost?

Să devenim mai străvezii,
Puțin mai palizi, mai ușori,
Căci doar în trupuri mai subțiri
Se simt ai Duhului fiori..

De unde lacrimi, fără dor?..
Și dor de unde, fără har?..
Și har de unde, fără post?..
La post cu toții, așadar!

Avem ce plânge dacă vrem,
Dar inima-i de piatră-n noi,
Iar lacrima nu va țâșni
Decât din inimile moi!

Să ne smerim cu post acum
Ca să topim ce-i înghețat,
Să înmuiem ce-i împietrit
În inima ce ni s-a dat.

Și-atunci când lacrimi vor ieși
Din ochii noștri cei blajini,
Vom ști că Duhul Nevăzut
Ne curăță încet de spini..

amin

DOAMNE-N CEASUL JUDECĂTII...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!

                                   

Doamne-n ceasul Judecatii, cum voi sta in fata Ta
Ce raspuns voi da, Stapane pentru toata viata mea?
Ce iti voi aduce Doamne, ca-s lipsit de fapte bune
Doar pacate-am strans de-a lungul vietuirii mele-n lume !

Doamne-n ceasul Judecatii, voi fi singur, ne-nsotit
De prieteni si de neamuri ,si de cei ce m-au iubit,
Voi fi eu si cu acela, ce-mpreuna calator
M-a urmat pe calea vietii: ingerul meu pazitor !

Doamne-n ceasul Judecatii, voi fi slab si zdrentaros
Ca nu mi-am croit din fapte, pentru cer vesmant frumos
Nici n-am oferit eu straie, cersetorului cel gol
Ca sa-mi dai un colt de rai, drept rasplata-n locul lor !

Doamne-n ceasul Judecatii, langa Tine-or sta si sfintii,
Si strabunii mei cei vrednici, tot soborul cu Parintii
Si m-or intreba cu totii, daca am pastrat curata,
Sfanta mea credinta-n Domnul ce mi-a fost de ei lasata!

Doamne-n ceasul Judecatii, vor veni sa ma acuze
Toti pârâsii mei din lume, care-atunci or sa se-amuze
Ca nu am voit a face socoteala de-mpacare,
Cand inca mergeam in viata, deseori pe-aceeasi cale !

Doamne-n ceasul Judecatii, imi vei cere si talantul
Ingropat cu nepasare, ne-nmultindu-l cu un altul,
Imi vei socoti simbria...dar sunt lenesul din turmă
Ca nu am venit la lucru, nici in ceasul cel din urma !

Doamne-n ceasul Judecatii, ma vei intreba de cruce
Ce mi-ai harazit-o mie sa o pot candva a duce
Am purtat-o cu cârtire, fara a-Ti multumi Tie
Socotind ca nu e-aceea ce mi s-ar potrivi mie !

Doamne-n ceasul Judecatii, rau voi plange-n fata ta,
Nici raspuns, nici fapte bune, nici nu stiu, nici pot a-Ti da,
Sters voi fi din cartea vietii, catre iad biet calator,
Chinuit pe vesnicie...fara inger pazitor!

Doamne-n ceasul Judecatii, mila Ta sa biruiasca
Judecata si osanda, pentru fapta mea lumeasca,
Ca nu-s vrednic de-ndurare, dar o iau mijlocitoare
Pe iubita Ta Maicută, Preacurata Nascatoare !

Eliana Popa

Taina Sfintei Spovedanii

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui călugăr:
- Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la Biserică. Nu am mai fost la slujbe sau la Spovedanie de mult timp şi nu cred că este neapărat să mergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu şi atât.
- Fiule, îi spuse atunci călugărul, ai o cămaşă foarte frumoasă.
Nedumerit, omul nu a mai ştiut ce să zică, însă călugărul a continuat:
- Spune-mi, porţi toată ziua această cămaşă ?
- Da, răspunse omul.
- Dar două zile, o porţi ?
- S-ar putea.
- Dar o săptămână sau o lună, o porţi ?
- Nu, părinte, bineînţeles că nu.
- De ce ? - îl mai întrebă călugărul ca şi când nu ar fi priceput.
- Fiindcă se murdăreşte şi trebuie spălată. Abia după aceea o iau iarăşi pe mine, când este curată şi frumoasă.
- Păi, vezi, fiule! Aşa cum se murdăreşte cămaşa ta şi trebuie spălată pentru a o purta iarăşi, la fel şi sufletul se “murdăreşte” de păcate şi răutate şi cum l-ai putea curăţa dacă nu la spovedanie şi la slujbe, prin dragostea şi harul Domnului ?!

La Mănăstirea Cocoș - cu preot Ioan

A te ridica şi a sta înaintea lui Dumnezeu

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".✞





Gândeşte-te că fiecare silabă, fiecare suflare pe care o slobozi topeşte păcatul tău precum focul ceara. Trăieşte taina aceasta cu cutremur şi bucurie, şi aşa rosteşte cuvintele sfinte, cuvintele izbăvitoare.

Da, prietene, da! După ce termini păcatul de săvârşit, ridică-te, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, şi zi: „Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul. Cel ce m-ai zidit, Doamne, miluieşte-mă. Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă”. Aceste cuvinte sunt destule ca să ne împăcăm cu Dumnezeu, să trecem din robi în fii, ca să-L putem numi apoi tată. După aceea, zi cu nădejde, ca un izbăvit, „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!”

. Când zici cuvintele acestea, gândeşte-te la darul botezului căruia ai fost făcut părtaş şi la toate binefacerile pe care le-a făcut Dumnezeu cu tine şi le face necontenit, pe care le ştii şi pe care nu le ştii, şi în această bucurie şi mulţumire adaugă şi bucuria, şi mulţumirea pe care ai şi început să o ai, potenţial, prin aceste cuvinte, căci în timp ce vorbeşti, cu taină negrăită, Dumnezeu iartă păcatul tău.

Gândeşte-te că fiecare silabă, fiecare suflare pe care o slobozi topeşte păcatul tău precum focul ceara. Trăieşte taina aceasta cu cutremur şi bucurie şi aşa rosteşte cuvintele sfinte, cuvintele izbăvitoare.

 Apoi zi „Împărate ceresc”, în aceeaşi stare, trăind pe inima ta împlinirea cuvintelor pe care le rosteşti, iar când ai zis „şi ne curăţeşte pe noi de toată spurcăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”, crede că atunci Domnul te-a mântuit, că dacă nu vei crede nu poţi să rosteşti mai departe „Tatăl nostru”, că numai cei izbăviţi numesc pe Dumnezeu „tată”, iar ceilalţi nu pot, că li se socoate lor întru păcat.

GRĂBESTE-TE,SĂ TE MÂNTUIESTI!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! 

Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, daca vrei cu adevarat sa te pocaiesti si sa te mantuiesti, sa stii ca, acesta este timpul. Iar chipul este cel pe care l-a aratat Dumnezeu lui Lot: “Mantuind, mantuieste-ti sufletul tau! Nu te uita in urma! Grabeste-te, ca sa te mantuiesti!" (Facerea 19:17). 

Aceste cuvinte dumnezeiesti, cuprind trei fapte deosebite. 

1. “Mantuind, mantuieste-ti sufletul tau!” Adica, straduieste-te sa-ti mantuiesti sufletul de flacara pacatului prin pocainta. Sufletul tau! Daca-l vei pierde, ai pierdut totul. Daca-l vei castiga, ai castigat totul. Daca-l vei pierde odata, l-ai pierdut pentru totdeauna. Daca l-ai castigat odata, l-ai castigat pentru totdeauna. 

2. “Nu te uita in urma!”. Adica, dupa ce te-ai spovedit cu cainta si cu sinceritate , dupa ce le-ai parasit, sa nu te intorci, sa nu-ti revezi pacatele, ci doar sa zici: Doamne, eu sunt adancul pacatului, iarta-ma!

 3. “Grabeste-te, sa te mantuiesti!”. Grabeste-te, sa o faci cat mai repede, nu astepta ziua de maine, pentru ca nu stii ce-ti poate aduce. 

Azi este de la Dumnezeu, maine este de la diavolul. Maine, poimaine, din zi in zi, funiile se fac mai groase si lanturile mai stranse” (Pildele lui Solomon 3:28).
                                                                                                                    Preot Ioan .

Programul desavarsirii crestine

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Programul desavarsirii crestine pe care l-a deprins din scrierile Sfintilor Parinti, pe care l-a respectat in intreaga sa viata monahala si pe care il recomanda ucenicilor sai avea la baza urmatoarele sfaturi crestine:

Straduieste-te sa tii cat mai mult tacerea.

Straduieste-te sa dobandesti in toate si oricand blandetea.

Straduieste-te mai ales sa ai o ascultare cat se poate de sincera, completa, adevarata.

Straduieste-te sa omori din mintea si inima ta toate gandurile de mandrie.

Cauta sa fii smerit, nu la aratare, in afara, ci in inima ta smereste-te. Defaima-te totdeauna si mereu vei avea pace in suflet.

Fugi cu totul de urata manie.

Fugi de cumplita patima a curviei.

Doreste, cere prin rugaciune, sileste-te sa capeti dumnezeiasca dragoste de Dumnezeu si de aproapele.

Iubeste pe fratele tau, ca pe Hristos inchipuieste.

Lupta-te pana la moarte sa te supui cu totul staretului tau.

Cauta ca in toata viata ta sa nu judeci pe nimeni.

Dobandeste-ti multa rabdare, caci multe necazuri vei avea in viata.

Ca sa poti sa te intaresti in sfanta ascultare, in rabdare, in iubire, trebuie sa te rogi lui Dumnezeu neincetat.

Pentru a avea o mai mare pace si sporire in nevointa, cauta si nu te imbuiba cu mancare.

Cere staruitor in rugaciunile tale, zi si noapte cere cu mare durere, smerenie si tanguire darul lacrimilor.

Fii convins ca mult ajuta la dobandirea si pastrarea lacrimilor strainatatea, singuratatea.

Iubeste mult chilia ta.

Si mai ales, stand in chilie sau oriunde vei fi, ca o rugaciune neincetata sa ai cugetarea mortii tale.

Fugi ca de foc de lenevie. Leapada lenea, plictiseala, trandavia, uratul, nesimtirea sufletului.
Cauta ca sa multumesti pe Domnul pentru tot ce-ti da, bun sau rau. Primeste tot ce ti se intampla ca de la Domnul pentru mantuirea ta.

 Să fIţi sinceri la spovedanie, să nu vă îndoiţi niciodată de duhovnic

Unui fiu duhovnicesc îi dădu bătrânul următoarele sfaturi pentru spovedanie:

– Să te mărturiseşti regulat, că dacă mături casa mai des, ţi-i drag să stai în ea. Dacă speli cămaşa, ţi-i drag s-o îmbraci. Căci dacă se face mult gunoi în casă, este mai greu de scos afară. Să te mărturiseşti mai des, dacă nu în fiecare săptămână, măcar în fiecare lună.

Spun ucenicii Părintelui Paisie, că după ce-i spovedea şi le dădea unele sfaturi, le zicea cu duh smerit şi rugător:

– Să fiţi sinceri la spovedanie, să nu vă îndoiţi niciodată de duhovnic, căci nu el, ci Dumnezeu vorbeşte şi lucrează prin el.

La urmă bătrânul adăuga această rugăciune de iertare fiilor săi duhovniceşti, care le mişca inima până la lacrimi:

– Iertaţi-mă şi Dumnezeu să vă ierte, că poate v-am smintit sau poate nu m-am purtat cu voi cu mai multă dragoste. Să ne rugăm unii pentru alţii, ca Dumnezeu să ne învredniceacă de mântuire şi să ne facă parte de un colţişor de Rai…

Părintele Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993 – fragment

PSALMUL 50

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mântuieşte-ne pe noi, Doamne...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                       

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, nu îndepărta de la noi mila Ta! Nu pomeni fărădelegile noastre cele vechi, ci degrabă îndură-te de noi, căci am ajuns cu sufletele pustii! Adu-Ţi aminte, Doamne, de pârga pe care, luând-o dintru noi pentru iubirea de oameni, Fiul Tău Cel Unul Născut o ţine pentru noi în ceruri, ca să ni se dăruiască nădejdea tare a mântuirii şi să nu devenim din deznădejde mai răi. Nu îndepărta de la noi ajutorul Tău, căci nu suntem în stare să vedem şi să învingem primejdiile viitoare, ci numai Tu eşti puternic să ne aperi de toţi vrăjmaşii. Mântuieşte-ne pe noi, Doamne, din greutăţile acestei lumi, ca în conştiinţă curată trecând marea vieţii şi înfăţişându-ne întregi şi fără pată înaintea scaunului Tău înfricoşător, să ne învrednicim de viaţa cea veşnică. Amin!

Sfanta Liturghie...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Să iubești cinstite frate
Tot ce Cerul ți-a trimis
Să iubești până la moarte
Fără de patimi atins .

Să iubești ce Ortodoxia
A lăsat de mii de ani,
Să iubești și liturghia
Cea mai scumpă din altar.

 
Să iubești împărtășania,
Medicamentul cel suprem,
Să iubești și spovedania
Ce te scapa de dureri.

 
Să iubești Sfânta Scriptură,
Cartea cea de căpătâi,
Să iubești literatura
Ce-o avem de la bătrâni.

 
Să iubești tu rugăciunea
Ce te scapă din nevoi,
Să iubești închinăciunea,
Să te rogi ca pe la noi.

 
Să iubești cuvântul, frate,
Cel venit de la părinți,
Să iubești și ascultarea
Ce te-ajută să nu minți.

 
Iubirea ta să fie, frate,
Iubirea doar prin Dumnezeu.
Să ai mereu în fața moartea
Ca stavilă în a fi rău.

Bucurie sfântă sa aveti!
Preot Ioan Danci

Nepasarea fata de cresterea copiilor

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



                        (IN POZĂ CEL CE PRIMESTE ANAFURĂ .ESTE NEPOTELUL MEU)

De aceea se duce lumea de râpă – pentru că neglijăm copiii. În loc să avem grijă de educaţia lor, ne preocupă averea pe care le-o lăsăm. De sufletul lor nici nu ne pasă şi facem cea mai mare neghiobie posibilă. Averile, pământurile, oricât de multe şi de scumpe ar fi, dacă stăpânul lor nu e un om plin de înţelepciune, capabil să le administreze cu virtute, se vor distruge, şi se vor pierde odată cu el, pricinuindu-i o mare pagubă. 

Dacă, însă, un suflet este puternic şi plin de virtute, chiar dacă casa îi e mai mult goală, va putea dobândi tot ce-şi doreşte cu uşurinţă. Dacă părinţii şi-ar creşte cu atenţie copiii n-ar mai fi nevoie de legi şi de tribunal şi nici de pedepse sau de execuţii publice, pentru că spune: “…legea nu este pusă pentru cel drept…” (I Timitei 1,9).

 Noi, neglijându-ne copiii, îi înconjurăm cu relele cele mai mari, îi dăm pe mâna călăilor şi îi împingem mereu spre prăpastie, pentru că spune: “Cel care este moale cu fiul său va lega rănile lui…” (Înţelepciunea lui Sirah 30,7). 

Ce înseamnă “cel care este moale”?

 Cel care se înduioşează, care linguşeşte, care-şi răsfaţă copilul mult mai mult decât trebuie.

De fapt, copilul trebuie să simtă severitate, grijă din partea părinţilor şi să se teamă. O spun nu ca să fim duri cu copiii, ci ca să nu le părem vrednici de dispreţ. Dacă femeia trebuie să se teamă de bărbat, cu atât mai mult copilul trebuie să se teamă de tată. Şi să nu-mi spuneţi că e greu unui părinte să se impună tinerilor. 

Dacă apostolul Pavel cere chiar şi de la văduvă să-şi supravegheze fiul, cu atât mai mult o cere de la bărbaţi. Dacă ar fi fost un lucru imposibil, atunci nu l-ar mai fi poruncit. Toată răutatea vine din propria noastră indiferenţă şi din faptul că nu ne învăţăm, nu ne deprindem copiii încă de la început, mai cu seamă din pruncie, cu respectul şi cu frica de Dumnezeu.

Extras din Sfântul Ioan Gură de Aur

POMENILE SE FAC DUPA PUTERE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

Iubiti credinciosi, spun sectantii ca noi crestinii ortodocsi, facem pomenile degeaba, fiindca mortii nu mai mananca. Este adevarat ca sufletele lor nu mai mananca si nu mai beau, insa Biblia spune cat se poate de clar ca pomenile crestinilor ortodocsi sunt bine placute si bine primite la Dumnezeu: "Fii darnic cu painea si cu vinul la mormantul celor care ti-au raposat" (Tobit 4:17).

Ce poate insemna sa imparti paine si vin la mormant, decat pomana?

Iar in alt loc scrie: "SFANT (adica cu sfintenie) si CUCERNIC GAND (cu gand de credinta) A FOST CA A ADUS JERTFA DE CURATIE PENTRU CEI MORTI (adica pomana sau parastas), CA SA SE SLOBOZEASCA DIN PACAT (sa li se ierte din pacate)" (2 Macabei 12:46).

Si mai trebuie stiut ca POMENILE SE FAC DUPA PUTERE!!! De-ar fi cineva foarte sarac si o coliva cu singur bob de grau, ar fi bineprimita jertfa aceea inaintea lui Dumnezeu, fiindca a facut-o din tot sufletul.

Nu scrie nicaieri ca trebuie impartite: 44 de farfurii, 44 de cutite, 44 de linguri, pat de dormit..., cat mai multi colaci mari, cat mai multi mijlocii, cat se poate de multi din cei mici... De fapt, cifra 44 nici nu este scrisa nicaieri in Biblie.

Unii sfatuitori ai rudelor decedatului (spunand: "Asa trebuie!, Asa e bine!"), au interesul sa fie pomana cat mai mare, ca sa ia si ei cat mai mult acasa... Am putea zice asa: De la babe citireeee! Sa nu luati aminteeee! Neintelepciuneeee! Cine are minte, sa ia aminte! Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Vrem spitale...nu catedrale ...„o societate normală”,

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O poveste tulburătoare despre o româncă pro-spitale și anti-catedrale, ajunsă pe meleaguri străine, fascinată în primul moment de „o societate normală”, în care Bisericile sunt dărâmate pentru a face loc „unor construcții utile”. O poveste de viață care ar trebui să ne dea de gândit.
Roxana striga cât o țineau puterile: „Vrem spitale, nu catedrale”. Se afla în mulțimea înfierbântată și nemulțumită. Se simțea legată atât de strâns de oamenii pe care îi întâlnise pentru prima dată. Împreună cu ei reușea să dea glas unei revolte pe care nu mai putea să o țină sub control. Trăia un amestec de uimire, mâhnire și revoltă că în loc de spitale se construiesc catedrale.
Trecuse curând euforia acelor zile. În inima Roxanei rămase adânc întipărită convingerea că oamenii trebuie să iasă din întunericul în care îi ținea credința. Blama statul că susține activitatea Bisericii și îi considera pe preoți niște înșelați și înșelători, vânzători de vise deșarte.
La puțin timp după demonstrațiile la care participase, primi răspuns pozitiv la cererea de angajare pentru un an de zile într-o clinică de psihiatrie din străinătate. Se pregătea să lucreze pentru un an în Germania. Era fericită că va găsi acolo un sistem made in Germany, în care totul funcționează perfect, unde construcția de spitale nu este împiedicată de construirea de Biserici. Încântarea i-a fost pe măsura așteptărilor când a pășit în Düsseldorf. Tocmai se dărâma o Biserică din centrul orașului.
– Aici este cu adevărat o societate normală, comunică Roxana prietenului său la telefon. Abia aștept să vii să vezi în sfârșit ce înseamnă normalitate. În România nu o să avem niciodată această șansă. Astăzi am fost martoră la un gest firesc într-o societate în care rațiunea primează superstiției. A fost dărâmată o catedrală chiar sub ochii mei. Pe acel loc vor apărea construcții cu adevărat utile.
Prietenul îi împărtășea opiniile. Roxana era extrem de mulțumită de modul în care funcționau lucrurile. Se simțea apreciată și răsplătită pe măsură. Ardoarea cu care muncea zilnic peste 12 ore o epuiză însă curând. Devenea tot mai slăbită.
– Sunt deosebit de încântată de tot ce am învățat și învăț. Sunt însă tot mai obosită. Nu mai am răbdare să ascult pe nimeni. Am impresia că e totuși prea mult, se plângea Roxana prietenului ei.
– Nu te lăsa chiar acum. Profită de tot timpul care ți-a mai rămas. Apoi te vei întoarce și vei pune în practică toată experiența acumulată acolo, îi răspunse Paul.
Roxana a cedat la un moment dat după atâtea ore de lucru în spital, după atâtea cursuri de perfecționare, după atâtea discuții interminabile, înainte și după serviciu, în cadrul colegiului medical. Dormea doar patru ore pe noapte, iar mintea îi era încărcată de problemele pacienților, de grija hârtiilor, de teama de a eșua, de lipsa prietenilor, de presiunea unei noi zile în care trebuia să dea randament desăvârșit pentru a susține sistemul perfect.
– Domnule doctor, aș dori să stau de vorbă cu dumneavoastră despre câteva probleme personale, se adresă Roxana celui mai bun doctor din clinica la care lucra.
– Cu cea mai mare plăcere. O să vă fac o programare, răspunse scurt domnul Schmidt.
– Am nevoie urgentă de ajutorul dumneavoastră. Vă rog să mă primiți cât puteți de repede, insistă Roxana.
– Nicio problemă. În 3 săptămâni, pe 12 februarie, ora 11:30. Vă aștept, răspunse doctorul și se grăbi la vizita medicală.
Roxana simțea că i se năruie ultima speranță. Nu mai avea deloc liniște. Trupul îi tremura de oboseală. Nu mai putea asimila nimic, nu mai putea gândi, nu mai putea închide niciun ochi noaptea.
– Fă-ți programare la un alt doctor, o sfătuia Paul. Nu se poate să nu fie undeva cineva cu care să vorbești despre aceste probleme.
– Am sunat la toate clinicile de psihiatrie. Nu există niciun loc liber. Sunt toate ocupate, răspunse cu glas stins Roxana.
– Mai încearcă, sunt convins că vei reuși. Am încredere, o încurajă Paul.
Roxana sună peste tot, dar nu găsi posibilitatea unei programări urgente. Încercă ultima variantă și sună la cea mai nouă clinică.
– Bună ziua. Mă numesc Roxana Pintilescu și sunt doctor psihiatru la clinica din Holthausen. Aș dori o programare la clinica dumneavoastră.
– Pentru un pacient de-al dumneavoastră?
– Eu sunt pacientul. Aș dori să încep o terapie cu domnul doctor Fisch.
– Din păcate, domnul doctor Fisch nu mai face programări până anul viitor în martie. Vă recomand însă clinica din Grafenberg. Se va deschide în două săptămâni.
– Nu se poate nici cu internare? întrebă Roxana.
– Internare? Nu ați citit în ziar că nu mai sunt paturi la psihiatrie?
Roxana trânti receptorul dezănădjuită. După atâtea telefoane nu găsi un loc la un cabinet de psihoterapie și nici măcar la spital, ea, care îngrijea cu atâta devotament pacienții cu afecțiuni psihice. Nu îndrăznea să se ducă la colegii ei. Îi considera pe toți incompetenți, în afară de doctorul Schmidt. Nici nu voia să își prescrie singură un tratament. Avea nevoie să vorbească. Știa foarte bine că sufletul nu îl poți trata cu pastile.
Se anunță bolnavă la serviciu și se hotărî să facă o plimbare prin Düsseldorf. Mergea și nu știa pe unde o poartă pașii. Avea sentimentul că nu a fost niciodată pe acolo, deși fusese de multe ori prin centrul orașului. La un moment dat, zări o catedrală la intrarea căreia se afla o placă pe care scria: Parohia Ortodoxă Română Düsseldorf. Își făcuse curaj și intră în catedrală. Întâmplător, acolo era părintele Macarie, care împacheta diferite lucruri.
– Măcar aici este cineva cu care pot vorbi în limba mea, se gândi Roxana.
Se așeză în ultima bancă. Pe bancă, zări o carte a părintelui Paisie Aghioritul. O deschise la întâmplare și ochii i se fixară pe niște cuvinte care o făcură să tresară: „Fără duhovnici buni, bisericile se golesc și se umplu psihiatriile, închisorile și spitalele”. Ceva îi atinsese inima și o făcu să se ridice și să intre în vorbă cu părintele, căruia îi relată stările prin care trecea. Părintele o asculta cu atenție și nu scotea niciun cuvânt. Pe măsură ce vorbea, Roxana se simțea tot mai bine, mai eliberată. După ce povesti tot ce avea pe suflet, îi mulțumi părintelui și îi dădu o carte de vizită.
– Mă bucur să mai putem vorbi. Aș dori să mai vin, dacă se poate, spuse Roxana cu glas înveselit.
– Cu mare drag, doamnă doctor Pintilescu. Sunați-mă când simțiți nevoia, îi răspunse părintele.
– Eu aș dori să ne întâlnim față către față aici la biserică. Îmi face mult mai bine să vorbesc personal cu dumneavoastră, replică Roxana sătulă de telefoane.
– Cu mare drag, însă așa cum vedeți noi împachetăm lucrurile, întrucât trebuie să părăsim această biserică.
– De ce trebuie să părăsiți această biserică? se miră Roxana. E o catedrală impresionantă.
– Această catedrală în care am fost găzduiți va fi demolată. Din păcate, deocamdată nu mai avem unde sluji, răspunse părintele trădându-și îndurerarea.
Roxanei nu îi venea să creadă. Cum să se dărâme o catedrală în care un om făcea o lucrare atât de mare? Cum să fie dat afară un om care îi adusese atâta mângâiere? Cum să fie alungat singurul om care și-a făcut timp să îi asculte durerea? Era uimită, mâhnită, revoltată.
sursa: Eikon

Ioan Danci

T

SFÂNTUL SFINȚIT MUCENIC HARALAMBIE- Izbăvitorul de boli şi Mare Făcător de minuni.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                          


10 Februarie

Sfântul Haralambie, pe care, pentru chinurile cumplite pătimite fără clintire pentru Hristos, Biserica îl cinstește cu numele de Mare Mucenic, a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni.
Pe aceia care îi cer cu credință ajutorul, Sfântul îi tămăduieşte din boli cumplite, precum ciuma sau nebunia, izgonind diavolii şi apărând pe cei drept-slăvitori de primejdiile dezlănțuite asupra lor.

Rugăciune: "Sfinte Mucenice Haralambie, primeşte această rugăciune pe care cu umilință ți-o aducem şi ne izbăveşte din toate necazurile! Deşi suntem bolnavi şi nevrednici milostivirii tale pentru păcatele noastre cele multe şi grele pe care le săvârşim în tot timpul vieții noastre şi în tot ceasul, totuşi, cunoscând bunătatea ta cea mare pe care ai arătat-o celor ce te cinstesc şi celor ce se pocăiesc cu credință întru numele Domnului, îndrăznim cu umilință să mărturisim înaintea ta că am greșit.
Fii mijlocitorul nostru către Preaputernicul Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, pentru izbăvirea noastră de toate bolile şi de toate primejdiile şi pentru întărirea noastră în credința cea adevărată. Amin!"

Cea mai puternică rugăciune către Sfântul Haralambie

„Sfinte Mucenice Haralambie, primeşte această rugăciune pe care cu umilinţă ți-o aducem şi ne izbăveşte din toate necazurile! Deşi suntem bolnavi și nevrednici milostivirii tale pentru păcatele noastre cele multe şi grele pe care le săvârşim în tot timpul vieţii noastre şi în tot ceasul, totuşi, cunoscând bunătatea ta cea mare pe care ai arătat-o celor ce te cinstesc şi celor ce se pocăiesc cu credinţă întru numele Domnului, îndrăznim cu umilinţă să mărturisim înaintea ta că am greşit.

Fii mijlocitorul nostru către preaputernicul Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, pentru izbăvirea noastră de toate bolile şi de toate primejdiile şi pentru întărirea noastră în credinţa cea adevărată. Amin!'

Rugăciune a celui copleșit de îngrijorare și de teamă

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                           RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL NICHIFOR, spre VINDECARE

                                Rugăciune a celui copleșit de îngrijorare și de teamă

Sfinte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțește, tulburându- mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric, de aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei boli. Miluiește și tămăduiește neputința mea lăuntrică și slobozește-mă din puterea noianului de gânduri și îngrijorări, căci am înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume și de fiecare om în parte. Învață-mă a aduce înaintea Domnului tot ce trăiesc lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele întunecate ale depărtării de Dumnezeu. Și fie ca, făcând astfel, să mi se lumineze cu lumina cunoștinței și sufletul, și trupul spre însănătoșire deplină, dar și spre încredințare că Domnul Hristos veșnic mă iubește, nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată.

Amin.

''Mucenicul tău, Doamne, Nichifor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Pe Faron cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea şi pe Israel, cel ce fugea şi mergea pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu. Marea vieţii înălţându-se şi învăluind cumplit luntrea sufletului meu cu supărări şi cu patimi, Hristoase, Cel Ce eşti Izvorul păcii, ca un Făcător de bine, întru linişte adâncă prefă-o, cu rugăciunile Mucenicului Tău Nichifor. Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget socotit, preaînţeleptule, ai supus cu evlavie sufletului înţelept patima mâniei; şi ai alergat către aproapele Sapriciu, stăruind a te împăca cu el, sfinte, plecându-te, Legilor Mântuitorului. Fiind îmbrăcat cu Puterea Crucii şi luptându-te cu vrăjmaşul, mucenice, cu multă tărie l-ai surpat şi purtător de biruinţă te-ai făcut, cel ce erai de mai înainte numit cu numele biruinţei, Prealăudate Nichifor, mucenice al lui Hristos, pururea pomenite. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Cinste Maicii Domnului. Amin''.

SFIINTII PRIETENII MEI...: SFÂNTUL MARE MUCENIC TEODOR STRATILAT

Sfântul mucenic Teodor Stratilat se sărbatoreşte în 8 februarie. A trăit pe timpul împaratului păgân Lichinie. Era din Efata şi a locuit în Iraclia pe lângă Marea Neagră. Sfărâmând zeii şi mărturisind pe Hristos, a fost supus la multe schingiuiri dintre cele mai înfricoşate. Până la urmă, primi mucenicia prin tăierea capului. Era foarte învăţat.

Cetele mucenicilor se adună, căci Sfântul Teodor pregăteşte masă duhovnicească,
Cel ce însuşi a fost arătat izvor al darurilor, hrăneşte astăzi pe toţi cu mană cerească,
În cuptorul inimii să gătim şi noi pâinea cuvintelor punându-o pe masa minţii,
Hrănind gândurile cu mana înţelegătoare de care se împărtăşesc toţi Sfinţii.

Cu răbdarea durerilor trupeşti pe pământ, ai câştigat veşnica veselie cerească,
Iar acum cu rugăciunile tale, slobozeşte-ne pe noi de de toată întristarea lumească,
Cu îngerii slujind Celui de Care se cutremură toată făptura, căzând întru uimire,
Roagă-te şi pentru mine, cel înconjurat de tâlharii patimilor, ca să aflu izbăvire.

Daruri de rugăciune aducând la tronul Părintelui pentru toţi cei ce te cheamă cu credinţă,
Cere mai înainte de toată pocăinţă pentru cei ce caută mântuirea cu stăruinţă,
Din primejdii ne izbăveşte, ca cel ce eşti conducător în armata cerească,
Şi ne fă părtaşi milostivirii tale, deşi nu suntem vrednici de cercetarea dumnezeiască.

Numele tău izvorăşte razele darurilor, ca cel ce însuşi ai fost dăruit pământului de Ziditorul milostiv,
Şi prin rugăciunile tale dăruieşti tuturor râuri de minuni, prin care slobozeşti pe toţi de al necazurilor chin,
Cu vălul smereniei acoperându-ţi inima, n-ai luat seama la vântul măririi pământeşti,
Ci cu osteneală lucrând faptele bune, te-ai învrednicit de darurile îngereşti.

Rangul în oastea pământească nu te-a împiedicat a sluji în armata cerească,
Unde cu osârdie luptând împotriva patimilor, ai câştigat nepătimirea îngerească.
Cu sabia gândului smerit rănit-ai pe viclenii diavoli, ce atacau cetatea minţii,
Şi în corabia vieţii călătorind, în mijlocul furtunii, ai chemat în ajutor toţi Sfinţii.

Cununa muceniciei a desăvârşit ostenelile tale, aduse în dar Împăratului Hristos,
Care luând aminte la nevoinţa ta, te-a sfinţit ostaş-rugător cu chip luminos.
Acum rugându-te neîncetat pentru mântuirea tuturor, pururea lupţi cu vrăjmaşii creştinilor,
Şi alungi pe slujitorii răutăţii, dând celor încercaţi ajutor spre dobândirea cununilor.

Iubirea lui Hristos cinstind mai mult decât orice pe pământ, ai lepădat orice dorire pământească,
Şi prin vitejia faptelor tale pe toţi ne îndemni să slujim Celui Dătător de slavă cerească,
Chinuri înfricoşătoare ai răbdat în trupul tău, ca să slobozeşti sufletul de muncile iadului,
Şi intrând în veşnicie pe poarta mucenicilor, ai fost primit în bucuria Raiului.

De a ta vieţuire minunată, învăluită de razele virtuţilor luminătoare,
Toţi erau uimiţi şi voiau cu orice preţ să-ţi câştige prietenia strălucitoare,
Însuşi împăratul Liciniu căuta să se apropie de tine, văzându-te comoară nepreţuită,
Dar având ochii sufletului întunecaţi de necredinţă n-a văzut strălucirea ta cea sfântă.

În întâmpinarea lui ai ieşit, aducându-i cinstea cuvenită stăpânitorului pământesc,
Dar genunchii inimii tale erau aplecaţi la rugăciune în faţa Dumnezeului ceresc,
Sfinţindu-ţi sufletul cu untdelemnul rugăciunii te-ai adus Celui Ce revarsă râuri de milostivire,
Care luând aminte la faptele milosteniei tale şi la mărturisirea neclătinată te-a împărtăşit de nepătimire.

Chinurile trupeşti le-ai adus Stăpânului ca o pecete a iubirii dumnezeieşti,
Ca să dobândeşti lăcaşurile cele înmiresmate de mirul tainelor îngereşti,
Neclintit ai ţinut stâlpul muceniciei, ca să dobândeşti cetatea cea tare,
Pe care strălucind-o cu razele laudelor, ai făcut să devină lumină sfinţitoare.

Cu îndrăzneală ai sfărâmai idolii neputincioşi, spre slava Adevărului,
Şi mintea călătorind în corabia inimii, a mărturisit flăcările dorului.
Întărit de har, nu te-ai temut de mânia împăratului pământesc,
Ci ai mărturisit înaintea tuturor pe Hristos în chip dumnezeiesc.

Măririle acestei lumi nu te-au răpit din calea cea sfântă,
Ci spre fapta bună te-ai ai trudit cu osteneală şi mai multă,
Îndoită frumuseţe a strălucit din fiinţa ta cea îndreptată spre privirea Ziditorului,
Căci nu numai a trupului strălucire ai avut, ci mai ales curăţia nevăzută a sufletului.

Cetele de mucenici te încununează cu cântări ca pe un adevărat biruitor,
Căci inima ta fiind cuprinsă de flăcările iubirii cereşti te-a arătat vas luminător,
Cu îndrăzneală ai sfărâmat idolii neînsufleţiţi, împărţindu-i săracilor lipsiţi de mângâierea neîncetată,
Prin aceasta nu numai stricând înşelăciunea, ci plinind şi legea iubirii ce împodobeşte credinţa adevărată.

În temniţă ai fost închis, tu, cel ce sufletul l-ai eliberat din închisoarea patimilor,
Flămânzit-ai şapte zile, mucenice, cel ce cu cuvântul ai hrănit pe cei căzuţi în marea păcatelor,
În butuci ţi-au fost puse picioarele, dar cu paşii gândurilor călătoreai pe cărările cereşti,
Pe cruce ai fost răstignit, urmând Celui Care prin jertfa Sa a pironit pe Cruce păcatele omeneşti.

Cuvântul tău lucrat-a cu putere în inimile cele deschise cu cheia Duhului Sfânt,
Şi aceştia primind raza Cuvântului înlăuntru, au mărturisit mai presus de gând.
Întoru-ai la credinţă pe cei pierduţi şi mulţimi de slujitori au văzut în inimă strălucirea cerească,
Căci prin tine, Hristos chemându-i la adevăr, i-a împărtăşit pe toţi de cunoştinţa dumnezeiască.

Nimcit-ai toată puterea idolilor, înălţând crucea ca semn biruitor,
Aceasta făcându-ţi-se ţie scară prin care ai urcat la Cel Nepătimitor,
Capul ţi s-a tăiat, dar mai înainte ai zdrobit capetele vrăjmaşilor gândiţi,
Şi cu chinurile tale ai adus suspin neîncetat diavolilor de tine biruiţi.
Iar acum în lumina velniciei bucurii petrecând, roagă-te neîncetat,
Ca să aflăm şi noi slobozire de dureri şi să lucrăm în slujba Marelui Împărat.

Ca cel ce ai sfărâmat idolii înşelăciunii cu puterea credinţei tale lucrătoare,
Roagă-te Domnului să zdrobească idolii ereziilor celor de suflet pierzătoare.
Avându-te apărător nebiruit împotriva atacurilor vrăjmaşilor, săltăm cu duhul în chip mulţumitor,
Şi cu nevrednicele noastre cuvinte împodobim praznicul tău cel de multe daruri aducător.

Mai multe găsiti aici:

 https://colajeortodoxe.blogspot.com/2019/03/colaje-cu-sfantul-teodor-stratilat.html

SFIINTII PRIETENII MEI...: SFÂNTUL MARE MUCENIC TEODOR STRATILAT: