de Preot Sorin Croitoru
Treime Sfântă-Ți mulțumesc
Pentru iubirea Ta divină,
Că ochi mi-ai dat când m-ai făcut
Și-n ochi mi-ai picurat lumină
Și ziua eu mă uit la cer,
Privind înlăcrimat la soare,
Iar noaptea luna o admir
Și stelele pâlpâitoare.
Mi-ai dat urechi și pot s-aud
A păsărilor melodie
Și-un val ce geme zbuciumat,
Și-o mare plină de mânie
Și-un trăznet înspăimântător
Și-o briză caldă liniștită,
Și-un foșnet dulce de mohor
Și-o doină tristă domolită..
Treime Sfântă-Ți mulțumesc
Că iată, Tu mi-ai dat picioare
Să pot să merg în casa Ta
Ca să aprind o lumânare,
Să pot îngenunchea smerit
De mii de ori în rugăciune
Și să Îți mulțumesc mereu
Pentru atâtea daruri bune,
Să pot fugi după un zmeu
Sau să alerg după o minge,
Să pot ieși pe un balcon
Și să mă uit pe străzi cum ninge..
Treime Sfântă-Ți mulțumesc
Că mâini mi-ai dat spre folosință
Ca eu cu ele să câștig
Cinstit o pâine spre ființă
Pe care-n fiecare zi
Din mila Ta s-o pun pe masă
Spre bucuria tuturor
Din cei ce-mi locuiesc în casă.
Ce dar îmi sunt aceste mâini,
Și câte pot să fac cu ele..
Le-împreunez în rugăciuni
Când sunt în toiul râvnei mele,
Cu ele binecuvântez
Și mă-ngrijesc de cele sfinte,
Cu ele eu îmbrățișez,
Alint și mângâi, scriu cuvinte,
Deschid o carte și citesc,
Apuc și răsfoiesc ziarul,
Mă spăl, mă pieptăn, mă gătesc,
Mănânc și beau, ciocnesc paharul..
Treime Sfântă-Ți mulțumesc
Că mi-ai dat buze, limbă, gură
Să pot să îmi exprim oricând
Un gând de dragoste sau ură
Și chiar de pot cu gura mea
Să fac și rău, nu numai bine,
Căci pot să clevetesc cu ea
Sau pot să Te slăvesc pe Tine,
Eu cred că e un dar imens
Să pot prin vorbe să comunic
Cu Cerul și cu cei din jur,
Deci darul de-a vorbi e unic..
Treime Sfântă-Ți mulțumesc
Că mi-ai dat inimă și minte
De am putut să Te slăvesc
Scriind smeritele-mi cuvinte.
Mai dă-mi, Te rog, și-n viitor
Știința vorbei potrivite,
Să pot să-Ți mulțumesc din nou
În versuri simple și smerite,
Iar din aceste poezii
Să înțeleagă fiecare
Că orice om de pe pământ
Motiv să Te slăvească are!
