“Fiind copil, ades ma intrebam,
Nelamurit din curioasa-mi fire,
Ce oare-o fi si cum o arata,
Acel sau cea, ce s-o chema iubire?
Trecand prin timp, apoi mi-am definit:
S-a daruit pe sine spre jertfire!
Si n-a cartit, nici nu s-ampotrivit;
Iar eu, mi-am spus: Hristos este Iubire!
Si n-am mai cautat de-atunci iubirea,
Caci ea, e-n Dumnezeu neincetat!
El a murit, sa-mi fie mie bine!
Azi, eu vestesc: HRISTOS A INVIAT!”
Bucuria mea, direct la suflet ne merg si versurile din poezia
PSALM DE PASTI, a poetului Adrian Paunescu:
“Ce bine mi-e a-ti recunoaste,
Stergarul alb de in la porti,
Te-ai pregatit si tu de Paste,
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!
Pe mal de rau mai canta broaste,
Si riul cantaretilor-n contraforti,
Reinviem si noi de Paste,
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!
A re-nvia, a te mai naste,
E darul crudei tale sorti,
Sa ne privim in ochi de Paste,
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!
Asinul ce pe pietre paste,
Te reinvata sa ma suporti,
Si ani pustii, si Zi de Paste,
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!
Si vom muri, si ne vom naste,
Si plini de sorti, si fara sorti,
Dar vom avea o Zi de Paste,
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!
Ma poti vedea, te pot cunoaste,
Cum ma comport, cum te comporti,
Cand prin lumina grea de Paste,
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!
Crestine, ca sa poti renaste,
Deschide crucii orice porti,
Rectitoreste-te de Paste,
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!”
