Despre Preot...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

De multe ori avem o înțelegere parțială, greșită sau idealistă asupra preoților și implicit a ierarhilor

Preotul e un om de țărână, cu slăbiciuni și cu boli, cu dorințe și cu idealuri.
Preotul mănâncă mult sau puțin, e ghiftuit de praznice sau îi ghiorăie mațele de foame după 6 ore de slujbă pe inima goală.
Preotul are îndoieli și furii,  neînțelegeri și răfuieli cu sine însuși.
Preotul simte, plânge, se roagă, se înfurie.
Preotul râde, maimuțărește, glumește, fredonează cântece vechi.
Preotul poate fi ispitit, are tentații, păcate iertate sau nu, trecut, plângere, amintiri, răni vechi.
Preotul are trup, dureri de cap și de șale, dureri de suflet, cicatrici pe inimă de la prea multă suferință.
Preotul e un om într-o presiune enormă în fiecare zi. Stă în fața lui Dumnezeu, Îl frânge pe Hristos Împăratul veacurilor în mâinile sale de lut, se împărtășește mereu de Sângele mântuitor, ascultă păcate cumplite, blagoslovește pe muribunzi, citește bolnavilor incurabil.
Preotul îngenunchează în fața Sfintei Mese și se atinge cu fruntea de pieptul Stăpânului, ascultând intru uimire bătăile inimii lui Dumnezeu.
Preotul plânge când nu-l vede nimeni și înghite lacrimi nenumărate la Liturghie.
Preotul e un bulgăre de țărână plină de roua Duhului Sfânt.
Rugați-vă pentru el.

SURSA : net

F A T A R N I C I A ..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".pe dinafara drepti si cucernici, in timp ce pe dinauntru erau plini de mandrie si de nelegiuiri. 

  Fatarnicia, este incadrata intre pacatele grave fiind o mare piedica in calea mantuirii, molipsindu-i chiar si pe unii crestini. Fatarnicul isi apreciaza comportarea ca fiind iscusita, plina de mestesug, dar in nici un caz un pacat. El nu ia in considerare acest pacat stinge dragostea fata de Dumnezeu si de oameni, cinstea, curatia. 

Stiind ca oamenii fatarnici nu sunt deloc fericiti, sa nu uitam indemnul Mantuitorului nostru Iisus Hristos: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8), sa sadim in inimile noastre Vietile Sfintilor Parinti, ale Sfintilor Mucenici, pentru rodirea cea buna. 

Sa invatam de la ei credinta crestin-ortodoxa, rabdarea, nadejdea si iubirea de vrajmasi, virtuti cu care putem birui pacatele acestui veac si astfel sa putem pasi in Imparatia Cerurilor rugandu-ne cu tot sufletul: “Stapane Doamne, Iisuse Hristoase, Cela ce esti izvorul vietii si al iubirii, nu ingadui viclenilor diavoli, sa ne desparta pe noi, de Tine si de Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa! 
                                                                                                            Amin si Aliluia!

                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

VORBA MULTĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

Eu inteleg ca-i greu sa rabzi,

 Sa ierti, sa suferi si sa faci,

 Un lucru nu pot sa-nteleg: 

E chiar atat de greu sa taci?

Atat de multe mai vorbesti, 

Ca uiti si ce vroiai sa spui; 

Te obosesti in convorbiri, 

Vorbesti orice, oricand, oricui.

Ca sa sporovaiesti de zor,

 Orice motiv iti pare bun, 

De multe ori si tu intrebi: 

"Ma ierti, dar, ce voiam sa spun?"

Incepi si uiti sa mai termini, 

Sau uiti de unde-ai inceput; 

Iei "vorbele din guri" la multi, 

Fiind atat de priceput...

De multe ori esti detectiv, 

Agent secret si procuror; 

Desi nu te pricepi la legi,

 Esti cel mai bun judecator!

Nu-ti cer sa nu vorbesti deloc,

 Ci cu atentie sa fii,

 Caci orice vorba ce-o "arunci",

Va cantari candva, sa stii.

Nu eu, ci Insusi Dumnezeu,

 Ti-a poruncit sa fii prudent,

 Caci dupa vorbele ce-ai spus, 

Vei fi "ADMIS" sau "REPETENT!"

Nu vei putea sa mai repeti, 

Această viata de acum,

 Deci cauta sa fii atent, 

La CE vorbesti si CAT si CUM..

           Amin si Aliluia!
           Preot Sorin Croitoru