Preot cu Har...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"




.Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îl veți găsi... așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal.

În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea. În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare.

Nu suntem sfinți! Nici preotul, nici mirenii, toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt.

Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o Lucrare lăuntrică, va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur.
Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat.

E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.
Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis.

Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.
Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui.

Sfântul Sofronie Saharov

Îngerul din debara

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

La curățenia de Crăciun mama s-a apucat să scoată tot din debara. Schiurile vechi ale copiilor, un aspirator de care nu se mai folosise de ani de zile, câteva jucării. Și, după ce a scos totul, a găsit un Înger. Mare, ca la doi metri, de nu mai mult, sigur mai mult, că stătea cu capul plecat de parcă ducea tavanul în cârcă. Mama a înțepenit. Îngerul i-a spus cu glas blând:

– Nu te teme…

Ceea ce a făcut-o pe mama să se teamă și mai mult și ar fi strigat după tata dacă ar fi avut glas. Dar tata era la meci, juca România cu…cine juca ea, mama nu se pricepea nici la fotbal mai bine decât la îngeri. Nu putea spune nimic, acum de exemplu ar fi vrut să-l întrebe cine e, de ce vorbește cu ea, dar nu putea articula un cuvânt, deschidea gura și nu ieșea niciun cuvânt, asta era mama după întâlnirea cu Îngerul. Dar Îngerul îi răspundea, îi auzea glasul gândurilor foarte clar și tare, aproape asurzitor ca și când mama ar fi țipat la el, nu alta.

– Sunt îngerul casei tale.

Mama nu știa că are un înger casa ei, dar nu știa nici ce caută el în debara. Îngerul i-a răspuns și de această dată întrebării nepuse.

– Nu mai aveați nevoie de mine. La început am fost în camera copiilor, când erau ei mici și-i împărtășeați Duminică de Duminică. Apoi ei au crescut, voi v-ați găsit alte preocupări Duminicile. Cât mai trăia bunica, mama ta, datorită ei am rămas totuși prin bucătărie. Ea mă pomenea de câte ori gătea. Mă ruga să iasă mâncarea bună, mai ales în ultima vreme când, din cauza bolii, nu prea își mai amintea rețetele și nu știa dacă a pus sare sau nu și, uite așa, punea sare și de cinci ori la o tocăniță, o făcea bocnă, apoi mă ruga pe mine să dreg mâncarea…Găteam bine împreună eu cu ea. După ce ea a auzit chemarea și a plecat, am mai stat o vreme prin hol. Mai veneau mătușile pe la voi, surorile ei. Mai aduceau câte o sticluță de agheasmă sau puțină anafură. Mai lăsați și voi preotul cu Icoana. După aceea ați renunțat și la asta și am ajuns din hol în debara. De plecat nu plec, nu am voie să plec. E ordin de la Cel Mare! Aici stau. Orice ar fi.

Mamei îi părea tare rău de Înger, dar mai rău îi părea de ei, că au așa un Înger și nu au habar cum să aibă grijă de el, câinele se bucura de mai multă atenție, era plimbat de două ori pe zi, periat, despăducheat…pe când Îngerului nu-i aruncau nici măcar ”un os de ros”, cum ar veni. Bine că îngerii nu au nevoie de oase și nici de despăgucheri…În acel moment din sufragerie s-a auzit strigătul plin de bucurie al tatălui.

– Goooll marcase România un gol. Mama a tresărit la țipătul tatei, apoi s-a gândit că tot un gol era și-n inima ei. Nu mai putea schimba nimic din trecut. Îngerul ei din debara, prăfuit, uitat, părea fără nicio speranță.

Nu e așa, i-a răspuns Îngerul. Oricând mă poți scoate din debara. Nu la plimbare de două ori, în lesă, ca pe câine, ci altfel…

Mama și-a adus aminte de mama ei, de felul cum aprindea ea candela, de rugăciunea ei senină de noapte, de felul în care o găsea dimineața la rugăciune exact așa cum o lăsase la culcare, de se întreba dacă închisese vreun ochi toată noaptea. Oare o mai fi candela aceea pe undeva?

La această întrebare, Îngerul lumină cu putere. La lumina lui descoperi pe raftul de sus candela mamei ei. Doar acest simplu gest și deja Îngerul casei de revărsase în valuri de lumină, pe hol, prin camere și dintr-o dată curățenia de Crăciun părea gata făcută.

– Așa e, i-a spus Îngerul, rugăciunea e singura și adevărata curățenie.

De atunci înainte, Îngerul din debara s-a transformat din nou în Îngerul casei, vechile și bunele obiceiuri au fost reluate și curățenia de Crăciun dura tot anul. La fel și bucuria lui!

Ivona Boitan

Sursa: revista Universul copiilor.

Predica la Sfantul Ilie

COMOARA CEA ASCUNSĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                              

de Preot Sorin Croitoru

 
Când Te-am descoperit, Iisuse,
Într-o Scriptură tare veche
Ai devenit din ziua-aceea
Comoara mea fără pereche.

Precum spuneai chiar Tu în pildă,
Dorind Comoara minunată,
La obiceiurile mele
Cu drag am renunțat îndată.

Pe când colegii mei de școală
Aveau doar fetele în minte,
În mintea mea pe vremea-aceea
Erai doar Tu, Iisuse Sfinte..

Iar dacă viața mea fusese
O viață pașnică, senină,
Intrând în ea, Tu mi-ai umplut-o
De bucurie și lumină.

Așa Te-am cunoscut, Iisuse,
Lumină sfântă și Iubire,
Căci Tu îmi picurai în suflet
Dulceață mai presus de fire,

Iar dacă astăzi tineretul
Petrece mângâind ecrane,
Eu petreceam, Iisuse Sfinte,
Privindu-Ți sfintele icoane.

Da, Te vedeam cu ochii minții
Făcând minuni, iertând păcate,
Și Îți simțeam, citind Scriptura,
Durerea bicelor pe spate,

De bucuria Învierii
N-am fost străin, ci am gustat-o,
Și pacea Sfinților Apostoli
De pe Tabor mi-ai arătat-o..

Mă veseleam precum copiii,
Uimit de-a cerului mărime,
Și Îl slăveam pe Ziditorul,
Pe Dumnezeul în Treime..

În inima-mi nevinovată
Tu Te simțeai la Tine-acasă;
Te-aveam în mine și trupește,
Printr-o împărtășire deasă.

Și azi, în anii preoției,
Eu mă hrănesc cu amintirea
Acelor ani în care, Doamne,
Mi-ai dat să Îți cunosc iubirea

Printr-o taborică prezență
Pe care Ți-o simțeam în mine
Ca-ntr-o colibă construită
De Sfântul Petru pentru Tine..

În viața mea ce înainte
Fusese pașnică, senină,
Tu ai pătruns atunci, Cuvinte,
Și mi-ai umplut-o de lumină,

Și mi-a rămas acea lumină
Și pun din ea cu bucurie
Atunci când mă gândesc la Tine,
În fiecare poezie..

ÎN PEȘTERA CU FOCU-N VATRĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

           de Eliana Popa

Trăia odată-ntr-o pădure, un pustnic tare cuvios,

Se nevoia în rugăciune și mult îl îndrăgea Hristos,

Și a primit un mare dar( dorit de orice muritor) 

Adeseori să i se-arate, chiar îngerul său păzitor!

Stăteau de vorbă față-n față, ca doi prieteni minunați,

Un înger lângă un sihastru, cu dragostea de sus, legați! 

Dar într-o zi, în care moșul porni să caute bureți, 

Văzu în fața lui o ceată, cu câțiva vajnici călăreți. 

Și după ei, legat în lanțuri, mergea un hoț ce-a tâlhărit, 

Târât spre locul de pedeapsă, fiind la moarte osândit. 

Îşi zise cuviosu-n barbă, oftând, aceste cuvințele:

,, - Aşa! Așa! Să-şi ia pedeapsa pentru purtările lui rele! "

Şi începând din ziua aceea, când pe tâlhar l-a judecat, 

Prietenul său, cel din ceruri, defel nu s-a mai arătat! 

Și s-a mâhnit, atunci, sihastrul, și s-a-ntrebat ce a greșit? 

N-a mai băut nici strop de apă, trei zile nu s-a mai hrănit,

Plângea și se ruga fierbinte, nu-și amintea păcatul greu 

Ce l-a gonit pe sfântul înger și L-a mâhnit pe Dumnezeu! 

Văzându-i plânsul și durerea, a treia zi, la ceas de seară, 

Când pleoapa zilei se închide și astrul spre apus coboară, 

Prietenul său cel de taină, divinul înger păzitor, 

A coborât iar în chilie și i-a grăit dojenitor:

,, - Așa te-ai bucurat, tu, frate, și-n mintea ta ai judecat  

Pe-acel nefericit tâlhar, pe care ei l-au condamnat! 

De ce te faci judecător? Te-au pus a-l judeca pe el? 

Nu știi că toată judecata o are Dumnezeu din cer? 

Însă nu plânge, doar m-ascultă, căci mila Domnului e mare, 

Eu îți voi spune ce sa faci, de vrei să dobândești iertare. 

Îți dau această rămurică! E vestejită și uscată, 

Va trebui s-o porți cu tine, să nu o lepezi niciodată! 

Și când vei merge la culcare, să-ți fie pernă, rămurica 

Să părăsești acest pustiu, să nu-ți iei traista, nici sarica. 

Să mergi în lume, printre oameni și să cerşeşti bătând la porți, 

Să pribegești și zi şi noapte, să întâlnești tâlhari și hoți, 

Iar cineva de te-o opri, în a lor casă, peste noapte, 

Te odihnești, apoi în zori, să-ți vezi de drumu-ți mai departe! 

Să pribegești de dimineață și până astrul o s-apună, 

Zi după zi, cu plânsu-n geană, pân' ai să faci o faptă bună. 

Așa a hotărât Acela, ce ne-a zidit și ne-a creat, 

Fiindcă, tu, pe al tău frate, l-ai osândit și judecat. 

Când vei vedea cum rămurica a înverzit și are floare 

Să știi, iubitul meu prieten, c-atunci ai căpătat iertare! "

Bătrânul auzind acestea primește ramura uscată, 

Și se întoarce iar în lume, rătăcitor din poartă-n poartă. 

Cerșea un colțișor de pâine și-un adăpost pe timp de noapte,

De multe ori, lipsit de ele, mergea cu Domnul mai departe! 

Și ostenit fiind, odată, intră să doarmă-ntr-o pădure, 

Nădăjduind că-n luminişuri, o să găsească rugi cu mure! 

Nu mai mâncase de trei zile și parcă nu avea putere 

Era slăbit de-atâta umblet...și trist, de marea lui cădere! 

,, O, Doamne, trupu-mi e povară și sufletul a obosit, 

Și firul din suveica vieții, s-a subțiat și s-a slăbit! 

Ce faptă bună mai pot face, eu putregaiul, încă viu... 

Mai ai răbdare cu moșneagul? Sau poate, Doamne, e târziu? "

Așa a cugetat bătrânul, când iată, chiar în fața sa 

O peșteră, cu boltă-naltă, și cu un foc care ardea,

 

În fața vetrei sta de veghe, privind afară, o bătrână... 

Păși sfios, spre ea, sihastrul:,, - Măicuță dragă, sara bună!

Te rog, îndură-te de mine, că-s ostenit...și mă dor toate! 

Şi lasă-mă să dorm aici! În zori pleca-voi mai departe."

Cu milă îl privi bătrâna, făcându-și nodul la năframă:

,, - Nu pot să te primesc, părinte, chiar dacă vreau, fiindcă mi-e teamă.. 

În frica Domnului, îți spun, că am trei fii, tâlhari și hoți 

De-aceea se feresc de oameni și locuim aici, cu toți! 

De te-oi primi, chiar și o noapte, cum ar fi drept și creștinește, 

S-ar supăra sau și mai rău... te-or omorî, Doamne ferește! "

,, - Bătrâno, eu sunt om de treabă, nu sunt slujbaș al stăpânirii! 

Te rog să nu te îndoiești! Te rog în numele iubirii! 

Flăcăii tăi, chiar de sunt aprigi, azi nu te vor lua la rost

C-ai miluit un călător, flămând și fără adăpost!"

Bătrâna l-a poftit să intre, căci parcă-i risipise frica, 

El s-a culcat într-un ungher, având drept pernă rămurica! 

Mirată fiind, de-așa pribeag, și neștiind cum să-nțeleagă

De ce bătrânul musafir, drept căpătâi și-a pus o creangă, 

L-a întrebat de unde vine și unde merge călător, 

Iar el i-a povestit, cu lacrimi, greșeala lui de-a fir-a-păr! 

Și când a auzit bătrâna, cum pentru-o faptă așa mică, 

E nevoit să rătăcească... vaai... s-a cutremurat de frică!

Dacă acest bătrân, beteag, e nevoit să rătăcească 

Până va face-o faptă bună și creanga o să-nmugurească, 

Apoi feciorii ei tâlhari, amar, amar ce vor primi:

,, - Of, Doamne, Iisuse Hristoase, pe ei, cum îi vei osândi? 

Dacă acest sihastru blând, doar pentr-un gând e pedepsit, 

Flăcăii mei ce vor răspunde, că au furat și tâlhărit? "

Nici bine nu-și termină gândul și iată, fiii au venit 

Și mânioși se-ntorc spre ea, văzând străinul adormit:

,, - Ce ai făcut? Și cine-i omul? De câte ori ți-am spus noi, mamă, 

Să nu primești niciun străin!" grăiră cei trei hoți cu teamă. 

,, - N-aș fi putut să nu-l primesc, fiindcă și el greu pedepsit, 

Pe Dumnezeu l-a supărat, pentru un gând nesocotit 

Și pribegește zi de zi, prin arsiță, prin vânt și ploi 

Nu are loc de înnoptat, de milă l-am primit la noi! "

Priviră cu mirare toți, spre cuviosul adormit 

Ne-nțelegând, privindu-i chipul, ce faptă rea a săvârșit. 

Dar unul dintre cei trei frați, răutăcios fiind din fire, 

Strigă la el, stricându-i somnul:,, - Hei, moșule! Măi, musafire! 

Ia să ne spui povestea ta! Ce ai făcut? Și cine ești? 

Cum ai ajuns în grota noastră? Ridică-te să ne vorbești! "

S-a ridicat, atunci, bătrânul și a-nceput a-și spune viața

Cu glasul blând, cu lacrimi grele, aproape până dimineața! 

Și-n tot acest răstimp în care și-a spus întreaga lui poveste, 

Cei trei tâlhari simțeau în suflet, căința cum îi năpădește 

Au început atunci a plânge, știind ce mult au stat în rău, 

Și uite cum, în acea noapte, toți s-au întors la Dumnezeu! 

Toți se rugau, și fii și mamă, cu lacrimi multe și căință

Făcând din peștera cea rece, chilia lor de pocăință! 

Spre dimineață au adormit și ei, alături cu sihastrul 

Și s-au trezit în miezul zilei, când lumina puternic astrul, 

Au vrut să-l scoale pe bătrân, dar ființa lui era-mpietrită 

Iar ramura, sub capul său, era frumos înmugurită! 

Trecuse-n viața de apoi, acolo, unde mergem toți, 

Având alături sfântul înger, o bătrânică și trei hoți! 

În peștera cu focu-n vatră, în mâini cu șirul de metanii, 

Trei cuvioși, la ceas de seară, cântau tropare și litanii.

Rugăciunea pe care trebuie să o spui în fiecare seară,

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

               „Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime; Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; Milostivi să-mi fiți mie cei 4 Evangheliști ai Domnului. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Ioane Botezătorule al Domnului. Milostivi să-mi fiți mie cei 12 Apostoli ai Domnului; Milostivi să-mi fiți mie cei 70 Apostoli ai Domnului. Milostivi să-mi fiți mie toți sfinții din ceruri și toate puterile cerești. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Părinți din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Mucenici din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Cuvioși din ceruri. 

Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Părinți Ierarhi din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Martiri din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Prooroci din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Pustnici din ceruri. Milostive să-mi fiți mie toate Sfintele Cuvioase Femei din ceruri. Milostive să-mi fiți mie toate Sfintele Mucenițe Fecioare din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Arhangheli din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Îngeri din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții zilei de astăzi. Milostivă să-mi fii mie toată puterea cea lucrătoare a cerului. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al meu (numele). Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al casei (numele). Milostiv să-mi fii mie îngerașul meu sfânt păzitor. 

                                                                                                                                   Amin!”.

Premierea Elevilor de la scoala Generală 7

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                     

Marți, 29 iunie a.c., cu prilejul hramului bisericii parohiale „Sf. Ap. Petru și Pavel”, în cadrul strânsei colaborări dintre Școala gimnazială nr. 7 – Sfânta Maria și Biserica timișoreană, 125 de elevi, cu rezultate foarte bune la învățătură și purtare, au fost apreciați și felicitați în fața comunității.

Festivitatea de premiere s-a desfășurat în curtea bisericii, la altarul de vară, îndată după încheierea Sfintei Liturghii.

Preotul paroh Marius Sfercoci, în cuvântul adresat elevilor, părinților lor, precum și cadrelor didactice, a apreciat eforturile conjugate ale acestora de a depăși o perioada educațională excepțională, care a distorsionat imaginea școlii, determinându-i pe elevi și pe dascălii lor să relaționeze prin instrumente electronice adecvate, de la distanță.

Dincolo de aceste provocări inerente ale noilor metode de predare – învățare, școala a reușit, totuși, să ofere continuitate și să transmită cu eficiență informația, chiar dacă interacțiunea, emoția și socializarea s-au mutat în mediul online, după cum a subliniat preotul paroh, care, totodată, a transmis și grija, aprecierea și prețuirea Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului pentru toți elevii și dascălii lor, Ierarhul apreciind modul în care, pe lângă greutățile personale legate de cotidian, cei in cauză au reușit să se adapteze la o tehnică digitală ce le-a permis, pe mai departe, stabilitatea și coerența actului educațional.

Într-o emoție firească, în aplauze și chiar lacrimi de bucurie, părintele protopopop Cristian Păiș, protopopul Oficiului protopopesc Timișoara II, prezent la hramul bisericii, dimpreună cu preotul dr. Sorin Lungoci, responsabilul biroului parohial de catehizare, au împărțit diplome, cărți și sume de bani, premianților, dar și profesorilor.

La eveniment, din partea conducerii Școlii, a luat parte doamna prof. Loredana Palfalvi, director adjunct, colectivul de cadre didactice de la disciplina Religie, diriginții elevilor premiați, care au apreciat prin vocea doamnei director adjunct implicarea activă a Bisericii în activități de formare și valorizare a performanțelor școlare.

Această premiere se desfășoară încă din anul școlar 2015-2016, rod al activităților educaționale formale și extracurriculare multiple pe care parohia le-a desfășurat în parteneriat cu școala, obiectivul fiind formarea intelectual-morală a elevilor, într-un context social-educațional aflat într-o permanentă schimbare.

https://mitropolia-banatului.ro/125-de-elevi-premiati-de-parohia-ortodoxa-romana-timisoara-viile-fabric/