Ochi albastrii, parul blond,
Fața un picuț rotundă.
Bun, smerit și iubitor
Si cu-o voce foarte blândă.
Când îl auzeam vorbind
Inima îmi tresarea
Si-orice cuvințel rostit
Prin urechi ma pătrundea.
Precum celui surd când Domnul
I-a deschis auzul lui.
Si a dat și vindecare
Ochii mici ai orbului,
Tot asa și mie roabei
De pacate fiind robita
Doar cu rugaciune multă
Prin părinte izbăvita
O, parinte, cât de grea
Este crucea ce-o purtati
Câte suflete va roagă
În genunchi seara sa stați.
Sa-l rugati pe Dumnezeu
Si pe Maica Lui cea Scumpa
Sa ne scape de cel rău
Si pe drumul bun sa-neaduca.
Cata dragoste aveți pentru fiecare-n parte
Cât curaj la toți ne dați
În probleme și ispite.
Pentru toți cu drag slujiți
De la mic pan' la cel mare
Si cu timp și fără timp
Si in veșnicia mare.
În Italia cat am stat m.am spovedit la pr Garboan Doru Vasile.
Era un preot deosebit care mi.a rămas în suflet.
Vorba dânsului asa era...Cu timp și fără timp....
Toate poeziile le.am scris cu ajutorul Domnului...din toate trăirile mele și cu toată dragostea.
Mihaela Stoica-Cucoanes
