
de Preot Sorin Croitoru
Stăpâne, Doamne-al meu Cel bun,
Îngenuncheat și umilit
La ceas adânc de noapte-Ți spun:
Mai iartă-mă de Ți-am greșit!
Să nu ții seama de căderi
Deși prin ele Te-am jignit,
Din nou Ți-am provocat dureri
Și iarăși coasta Ți-am rănit!
Citesc de răstignirea Ta
Și ochii mi se umezesc,
Apoi cu viața mea cea rea
Chiar eu, chiar eu Te răstignesc!
Păcatul meu Îți este cui
Ce-Ți lasă iar în mână semn:
Din vina mea din nou Te sui
Pe Sfântul Tău Altar de lemn..
Degeaba plâng apoi și-Ți cer,
Îți cer iertare ne'ncetat,
Eu doar durere Îți ofer
Când săvârșesc al meu păcat!
Mă doare mult când mă trezesc
Din dezmierdări ca dintr-un vis.
Când înțeleg că Te rănesc,
Regretul mi-e de nedescris..
Ajută-mă să nu mai cad,
Să nu mai plâng că Te-am rănit,
Căci întristarea e un iad
În care ard cei ce-au greșit.
Iisuse bun, Iisuse blând,
Să mă-ntărești cu harul Tău..
La ceas de noapte suspinând,
Te rog, păzește-mă de rău!
amin

