joi, 29 noiembrie 2018

Cugetări şi Citate Ortodoxe

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                                                                                                             Preot Ioan 
                                                             DUMNEZEU 

  Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umană; daca ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu (Evagrie din Pont).

  Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins şi apropiat prin iubire, dar niciodată prin gândire (Norul Necunoştinţei).

Tocmai neputinţa de a-L înţelege în toată întregimea Lui este aceea care ne face să-L înţelegem pe Dumnezeu în toata măreţia Sa (Tertullian).

  Dumnezeu este în afara tuturor, nerămânând în afară; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălţare; este mai jos de toate, fără coborâre; este în toate şi, totodată, deasupra tuturor (Fericitul Augustin).

  Dacă n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu (Sfântul Efrem Sirul).

  Cunoaştem firea divină prin lucrările Sale (Sfântul Vasile cel Mare).

  Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate (Sfântul Ioan Damaschin).

  Dumnezeu este Raţiune şi pricina întregii mişcări neîncetate şi toate raţiunile îşi au în El stabilitatea neclintită şi dinamismul fără de sfârşit (Nichita Stithatul).

  Dumnezeu este începutul, mijlocul si sfârşitul oricărui bine (Sfântul Marcu Ascetul).

  În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscută, Cuvânt negrăit şi Viaţă necuprinsă (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

  Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni (Fericitul Augustin).

  A numi pe Dumnezeu nu este nimic altceva decât a arăta prin cuvinte unele din însuşirile Sale (Origen). Dumnezeu este iubire (Ioan 4:16). Eu sunt Cel Ce sunt (Ieşirea 3:14). Eu sunt Cel Ce sunt (Ieşirea 3:14).

Pestera Sfantului Andrei

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 



- prima biserica crestina de la noi din tara

Patul Sfantului Andrei

Preotii cultului local, numiti in balada Pestera Sfantului Andrei "sfinti", l-au primit cu dragoste in mijlocul lor pe Sfantul Apostol Andrei, primul ucenic al lui Iisus, care ajunsese pe aceste meleaguri propovaduind cuvantul Evangheliei Mantuitorului. Ei i-au oferit gazduire in grota venerata astazi decrestini.

In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. Astazi, cei aflati in suferinte vin aici pentru a-si redobandi sanatatea, petrecand cateva zile si nopti pe acest "pat al Sfantului Andrei". Ca semn al cinstirii locului pe care a sezut insusi "cel dintai chemat" al Domnului, in decursul anilor, acesta a fost folosit si ca loc de ardere a lumanarilor sau a tamaiei. Cu siguranta, aceasta este "casa" despre care se vorbeste in balada Pestera Sfantulu

Mii de credinciosi din toate colturile tarii, dar si din afara ei, vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trait dumnezeiescul apostol. In acest loc plin de har se savarsesc zilnic cele sapte ceasuri, Sfanta Liturghie, se citesc rugaciuni pentru cei bolnavi si, de asemenea, Molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Sute de acatiste, iconite, cruciulite si alte obiecte religioase sunt depuse de credinciosi in scobiturile din peretii pesterii, semne ale profundei credinte si ale legaturii dintre oameni si Dumnezeu.


luni, 26 noiembrie 2018

CATEDRALA MÂNTUIRII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



de Preot Sorin Croitoru
E adormită conștiința națională,
Dar parcă se înviorează iar,
Văzând impunătoarea Catedrală 
Sfințită chiar în prag de Centenar..
Din toată țara, chiar și "din afară"
S-au strâns românii ce se simt români,
Dorind să demonstreze lumii iară
Că "noi suntem aici pe veci stăpâni"!
De mii de ani trăim echivalența 
Între "român" și Crucea lui Hristos
Și iată, azi, cu toată decadența,
Poporul încă este credincios..
Nu templul, sinagoga sau moscheea,
Ci CATEDRALA-i simbol românesc;
Păgânilor le intre-n cap ideea:
Românii tot pe Domnul Îl iubesc!
Au fost vrăjmași, și sunt și or să vină..
Noi am rămas creștini, iar ei s-au dus..
Degeaba răii seamănă neghină,
Ne place grâul Domnului Iisus!
De-aceea Catedrala Mântuirii
Acestui neam iubit de Dumnezeu,
Sfințită în memoria Unirii,
Ne-arată că uniți vom fi mereu!
Nici Patria Română fără Cruce
Și nici Hristos rămas fără popor,
Căci unde sunt și unde s-or mai duce,
Românii sunt o turmă și-un Păstor!

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

In Dobrogea la Sfanta Mânăstire Saon - cu preot Ioan



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

La mormântul Sfantului Parinte Arsenie Papacioc - cu preot Ioan.

























Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

La Niculițel -cu preot Ioan










     Pe 4 iunie, ortodocsii romanii ii praznuiesc pe Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel, ale caror moaste au fost descoperite in 1971, dupa un sezon ploios, pe o straduta din nord-vestul comunei tulcene Niculitel. La exact 30 de ani de la descoperire, un fapt minunat s-a petrecut in acelasi loc: pe la ora 2.00, in timpul privegherii, un fascicul de lumina cobora de sus pana la intrarea in martiriconul unde fusesera gasite Sfintele Moaste. Momentul, imortalizat pe o fotografie, a fost considerat de multa lume o minune dumnezeiasca.«Lumina care a aparut este Lumina Cereasca in cinstea Sfintilor Mucenici»

(Tanase Petroniu)

Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasis si Filip de la Niculitel (jud.Tulcea) fac parte din grupul de 36 de mucenici care au patimit pe pamantul tarii noastre, in vechiul Noviodunum, Isaccea de astazi, in perioada 319-324, cand domnea imparatul Liciniu.

Potrivit altor cercetatori, Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasis si Filip de la Niculitel au patimit fie in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), fie in jurul anilor 370-372, pe vremea domniei regelui got Athanaric.

Trupurile acestor mucenici au fost depuse intr-o cripta din Niculitel. Peste aceasta cripta s-a zidit in timp o biserica din piatra. Din cauza razboaielor, biserica a fost distrusa, iar cripta a fost acoperita de moloz.

In vara anului 1971, cu ocazia unor surpari de teren datorate unor ploi abundente, s-a descoperit cripta martirilor. In interiorul criptei s-a gasit un sicriu cu osemintele a patru barbati. Deasupra sicriului, pe pereti, s-au descoperit doua inscriptii grecesti.

Prima a fost tradusa prin: "Martirii lui Hristos“, iar a doua "Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos“.

Pe 17 ianuarie 1973, arhiepiscopul Dunarii de Jos, Antim Nica, a dat binecuvantare ca aceste moaste sa fie duse la Manastirea Cocos, spre a fi venerate de credinciosi. Ele au fost duse de arhiereul Gherasim Constanteanul pe atunci, actualmente Arhiepiscopul Ramnicului, si preotul consilier Dumitru Capaciurea din Macin.

Moastele celor patru sfinti mucenici sunt prezente si astazi in biserica manastirii Cocosu, din jud. Tulcea.

Din pacate vizitand Manastirea Cocos am constatat ca au loc refaceri picturale la nivel interior.Astfel vor fi acoperite fresce vechi de o rara frumusete.Acest tip de refacere a picturii in detrimentul celei vechi l-am intalnit in mai multe bisericii din tara,preotii nefiind deloc pregatiti,spunand ca nu are valoare duhovniceasca picturile ci faptele.Si asa,orice terminator de Teologie are dreptul de a distruge fresce celebre,netinand cont de nicio sugestie.

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

miercuri, 21 noiembrie 2018

Rugăciunile diminetii


Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat.
Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului.
Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău.
Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.
Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi.
Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Grozavă va fi noaptea Judecăţii Domnului !

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Atunci cand bogatul celui care i-a rodit tarina nu se gandea la cei care nu aveau ce sa puna pe masa si se gandea doar la el si la cum sa-si conserve pentru el belsugul pe care l-a dobandit, „Dumnezeu i-a zis: Nebunule! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Şi cele ce ai pregatit ale cui vor fi?” (cf. Luca 12, 16-20). Ceea ce spune Dumnezeu, ca in acea noapte avea sa se ceara de la el sufletul lui. Noi stim ca noaptea inseamna intuneric si ca intunericul este simbolul pacatului, astfel putem spune in cazul acestui pacat, ca diavolii vor cere sufletul bogatului. Diavolii asteapta ca omul sa pacatuiasca, iar atunci cand aceasta se intampla, ei sunt cei care il parasc pe om la Dumnezeu, si in acelasi timp ii cer sufletul. De aceea este bine ca atunci cand cadem in pacat, sa nu amanam pocainta, caci nu se stie daca ziua urmatoare vom mai fi vii pe acest pamant.

Fraților, ce trebuia sa faca acest bogat zgarcit, nemilostiv, ca sa nu ajunga in iad ci sa-I urmeze lui Hristos? Stiti ce trebuia sa faca? Ceea ce n-a facut: milostenia. Cel care nu are – ce sa-i mai ceri, saracul? El face bine cu un cuvant: ca indeamna pe un vecin, pe o sora, pe o crestina: “Soro, eu sarac, tu saraca, dar sa mergem la Biserica”. Ii dai un sfat de suflet. Daca ai mai mult si material, ii dai si o bucata de paine, hainute si ceva, din toata inima ta si ai facut milostenie.
 Daca bogatul facea milostenie nu-i spunea Hristos: Nebunule! si nu-l trimitea in iad sa-l dea in mainile demonilor; or, nu a facut-o! A uitat cea mai mare fapta buna care, dupa sfanta rugaciune si dupa credinta ortodoxa curata, este milostenia. Asa spun toti Sfintii Parinti: cel mai usor se mantuiesc crestinii milostivi. Nu filozofi, crestinii care stiu toata teologia (multi o mai stiu, si pe de rost, si scriu la carti de rup pamantul), dar ce te faci, cu ce te ajuta daca tu nu ai milostenie? Cel mai usor se mantuiesc crestinii milostivi! 
Crestinii ortodocsi care iubesc Biserica, smerita spovedanie, care se apropie cu lacrimi de Sfanta Impartasanie si care, din prea-putinul lor, dau saracului, lipsitului, vaduvei, omului care zace si-i mancat de viermi, de boala, de necaz si de deznadejde. Milostenie nu numai materiala (sa nu-ntelegeti numai “bani, bani..”) ci-i si milostenie sufleteasca. E mai mare milostenia sufleteasca decat cea trupeasca, sau materiala, pentru ca e mai scump sufletul decat trupul.
 De aceea noi indemnam, ca o concluzie a Evangheliei de astazi, iubiti frati, sa va iubiti unii pe altii!
Romania va trai atat timp cat romanii s-or tine de biserici, de manastiri, de munca cinstita si n-or umbla dupa averi. Cei din apusuri, care au nu stiu cate averi credeti ca sunt mai fericiti ca noi? Nicidecum! Sa nu aveti fericirea celor din occident! Noi mai stim, si-am mai vazut. Cea mai mare fericire o are mama mea saraca, daca mai traieste, si bunica, daca mai este inca astazi, care se roaga 2-3-4 ore seara, noaptea, in miez de noapte la Dumnezeu, si are si ea o bucatica de paine acolo, un pesmet, o bucata de mamaliga cu o ceapa, cu un cutare, si asta e averea ei.
Dar averea mare a poporului nostru nu este bogatia materiala – desi ne-a dat Dumnezeul nostru o tara extraordinar de frumoasa, nu se gaseste o alta tara mai bogata – dar bogatia romanului nu sunt muntii si averile materiale, bogatia crestinilor nostri ortodocsi este credinta curata in Dumnezeu, sunt faptele cele bune, este sfanta smerenie, este neadormita rugaciune pe care trebuie sa o facem, este grija de aproapele, si grija pentru cei morti (ei n-au ce sa mai faca, nu se mai pot ajuta). 
Asa incat, cam acestea ar fi cateva din darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu si cu care noi ne putem imbogati. Nu averi multe, nu masini multe, nu case cu etaje, toate acestea sunt nimicuri, sunt minciuna. Casuta ta saraca, dar inauntru plina de lumina, de o icoana, o candela daca este si ai untdelemn si pentru ea, o lumanarica aprinsa, doua lacrimi la rugaciune, smerenia mamei, cumintenia tatei, blandetea copiilor, fecioria fetelor, binecuvantarea lui Dumnezeu, dragostea de Biserica si de manastiri, si smerita cugetare intru toate, iata averea noastra! Iata bogatia noastra!
 Nu ne trebuie bogatia nebunilor – adica a acelor ca cel din Evanghelie – nu ne trebuie bogatia care e furata de ici si de colo! Nu ne trebuie casele lor, nici banii lor, nici averile lor! Bogatia noastra, averea noastra, tezaurul sufletului nostru este dreapta credinta ortodoxa pe care o ataca – n-ati vazut? – in toate ziarele aproape, o ataca cei care nu sunt ortodocsi. Nu ortodocsii, sa nu credeti! Toti cei care vorbesc impotriva Bisericii ortodoxe sunt aceia care nu sunt ortodocsi, cei care cred in bani. Iar pentru ca sa injure Biserica ortodoxa iau mii de dolari. Dar sa stiti, cu mana pe Biblie va spun, ca acesti bani nici pentru coliva nu o sa le ajunga! Pentru ca nu cu noi se lupta, se lupta cu Hristos, se lupta cu Sfanta Cruce, se lupta cu Maica Domnului!
Noi avem credinta aceasta de 2.000 de ani si, pentru smerenia noastra, ne va pomeni pe noi Domnul! Iar cand ne-om mandri si ne-om ingamfa, si ne-om lauda, si-om alerga dupa averi – vai de capul nostru! – pierim si noi si tara asta! Deci, Romania atata dainuieste: cat romanii din ea, mame si tati, preoti si calugari, tineri si batrani se vor tine de Hristos, de Biserica, vor trai in dragoste si in iubire, nu in carteala si in ura si dusmanie, se vor ajuta unul pe altul si vor face milostenie!
Sa facem milostenie, ca sa nu ne spuna Dumnezeu: Nebunule de om, de ce n-ai facut milostenie? Nu stii ca “milostenia iarta multime de pacate”, cum spune la Evanghelie? De ce n-ai cercetat un bolnav? N-ai bani; dar nu poti sa mergi la vaduva de peste drum sa vezi daca nu moare de frig, sa-i faci oleaca de foc, sa-i duci un mar, o para, ceva? Vezi? De ce n-ai dat un cuvant bun sau o carte la un vecin pe care – uite! – l-au vanat sectantii? De ce stai numai la carciumi, si numai la cleveteala, si la vorbarie la portita? Nu mai e vremea de stat la portita, frati romani si frati crestini! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat si noi trebuie sa iesim din aceasta nebunie a materiei si a banilor si a politicii si a tuturor, si sa ne legam de bogatia lui Hristos! Iar averea lui Hristos este – am spus – dreapta credinta, este rugaciunea catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu care salveaza lumea, este puterea Sfintei Cruci, este Sfanta Liturghie care se face zilnic la manastiri si la sarbatori in cele 10.000 de biserici din Romania. Bogatia noastra este smerenia, milostenia, trairea in dragoste, in frica de Dumnezeu si celelalte daruri.
Sfintii Parinti ne spun sa ne uitam in hornul (cosul) intunecat al sobei, si apoi sa privim la soare, sa facem astfel deosebirea intre intuneric si lumina, si sa fugim de lucrurile intunericului. Urat este pacatul, si urat se face si omul care il savarseste. Sufletul omului pacatos se face tot mai intunecat, de pe fata lui va disparea lumina, iar frica il va insoti oriunde va merge. Ii va fi frica, deoarece necrezand in Dumnezeu, nici nu stie pentru ce traieste, si ii este frica de moarte, deoarece iesirea din acest trup este infricosatoare pentru cei pacatosi. Cei care pacatuiesc dar cred in Dumnezeu, vor trai si ei cu frica, si pana nu se vor spovedi, si pana nu se vor intoarce, nu vor avea liniste. Fericiti sunt cei ce biruiesc pacatul.
Oferte pentru a pacatui avem in fiecare zi, insa stim cat este de scurta aceasta viata, si nu merita sa pierdem vesnicia pentru cateva clipe de nebunie. Orice refuz de a urma pacatul este o bucurie, care se imprima in sufletul nostru si ne face mai frumosi, insa este si un ajutor pentru noi, caci pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu, trebuie sa-I facem loc in sufletul nostru, or pentru aceasta, avem nevoie sa ne curatim de pacate“. Nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? “. “Vezi că Hristos pretutindeni vorbeşte de acelaşi lucru, de neştiinţa zilei şi a ceasului aceluia? Ne arată că ne este de folos această neştiinţă, că ne face să fim totdeauna pregătiţi. Aceasta caută Domnul, ca noi să priveghem totdeauna. Şi pentru că totdeauna păcătuim când trăim în huzur, iar în necazuri ne cuminţim, de aceea Hristos, cu orice prilej, spune că atunci vin relele peste noi cînd sîntem tihniţi şi fără de griji. Şi după cum a arătat asta mai înainte prin pilda celor de pe timpul lui Noe, tot aşa spune şi acum: Cînd sluga aceea se îmbată, cînd bate, atunci vine şi pedeapsa cumplită. Să nu ne uităm însă numai la pedeapsa gătită aceluia, ci să căutăm să nu facem şi noi, fără să ne dăm seama, aceleaşi fapte.
Si Dumnezeu cel iubitor de oameni nu l-a osandit de la inceput pentru purtarea lui lipsita de recunostinta, ci mereu ii adauga alta bogatie la bogatia de mai inainte, doar-doar il va satura odata si-i va indupleca sufletul sa fie darnic si milostiv. „Unui bogat“, spune Evanghelia, „i-a rodit tarina; si cugeta intru sine, zicand: „Ce voi face? Strica-voi jitnitele mele si mai mari le voi zidi“.”
“Carui om nu i-ar fi mila de un suflet atat de chinuit? Nefericit, din pricina belsugurilor tarinilor sale; nefericit, din pricina bogatiilor pe care le avea; si mai nefericit, din pricina celor asteptate. Pamantul nu-i produce roade, ci-i odrasleste suspine; nu-i aduna belsug de roade, ci griji, necazuri si incurcatura groaznica. Se plange la fel cu cei saraci. Oare cel stramtorat de saracie nu da drumul aceluiasi strigat: „Ce voi face? De unde hrana? De unde haine?” Aceleasi cuvinte le rosteste si bogatul: „Ce voi face?” Se tanguie, macinandu-ise inima de griji. Ceea ce bucura pe altii, aceea il mistuie pe lacom.” „De-ar curge in valuri bogatia“, spune Scriptura, “nu va lipiti inima de ea“. Tu, insa, bogatule, pui stavila bogatiei care se revarsa, astupi gaurile prin care poate sa iasa. Ce-ti face insa bogatia stavilita si inchisa? Pentru ca-i inchisa cu sila inauntru si-i prea multa, rupe stavilarele, darama hambarele bogatului si darama jitnitele lui intocmai ca navala dusmanilor. Bogatul, insa, nu se da batut; zideste alte hambare mai mari, si nu-i sigur de nu le va lasa tot stricate mostenitorului sau.” Mi se pare ca boala sufletului lacomului se aseamana cu patima mancaciosilor care voiesc mai bine sa crape de prea multa mancare decat sa dea celor lipsiti ceea ce ramane. Gandeste-te, omule, la Cel care ti-a dat bogatia! Adu-ti aminte de tine instuti, cine esti, ce administrezi, de la Cine ai luat bogatiile tale si pentru ce ai fost preferat multor oameni! Esti slujitorul bunului Dumnezeu, iconomul semenilor tai.
“De unde este, dar bogatia ta? De spui ca o ai datorita intamplarii, atunci esti un necredincios, ca nu cunosti pe Creatorul tau si nu multumesti Celui ce ti-a dat bogatia. De marturisesti ca o ai de la Dumnezeu, spune-mi motivul pentru care ai primit-o de la El. Nu este oare nedrept Dumnezeu ca a facut intre oameni o repartitie neegala a bunurilor? Pentru ce tu esti bogat si acela sarac? Negresit, pentru ca tu sa-ti primesti rasplata bunatatii tale si a administrarii credincioase a bogatiei, iar acela sa fie cinstit cu marile recompense ale rabdarii. Tu, care bagi totul in sanurile nesaturate ale zgarceniei, cum poti socoti ca nu nedreptatesti pe nimeni cand lipsesti de cele de trai pe atatia nevoiasi? Cine-i lacom? Acela care nu se multumeste cu cele ce are! Cine-i hot? Acela care ia cele ce sunt ale fiecaruia dintre noi! Oare nu esti lacom, nu esti hot cand iti insusesti cele ce ti-au fost date in administrarea ta? Cel care dezbraca pe cel imbracat se numeste borfas. Merita oare alt nume cel care nu imbraca pe cel gol, o data ce poate face asta? Painea, pe care tu o tii, este a celui flamand; haina, pe care o pastrezi in lazile tale, este a celui dezbracat; incaltamintea, care se strica in casele tale, este a celui descult; argintul, pe care-l tii ingropat, este al celui nevoias. Deci, pe atatia oameni nedreptatesti cator ai putea sa le dai din avutiile tale.” “Iubirea de avutii povatuieste spre pierzare, iar neagoniseala spre mantuire. Pentru ca mantuirea omului se primejduieste sa se prapadeasca de iubirea de averi. Aceasta aduce saracia in lume, si prapadeste imbelsugarea; aceasta pricinuieste neintelegeri in lume si a intrat si intre monahi in ziua de astazi, la aschitei si la pustnici si mai vartos in toata lumea. Iubirea de argint este scaun al lui antihrist.
Precum Prorocii au prorocit venirea Domnului Hristos, asa si aceasta, iubirea de avutii, a adus minciuna in lumesi preamulta ingrijire a pierzarii si a faradelegii; si momindu-se cu minciuna, oamenii fac faradelege, nedreptatesc, rapesc, fiindca adevarul l-au pierdut, iar minciuna imparateste. Adevarul este intruparea Mantuitorului Hristos si propovaduirea Evangheliei, iar minciuna este aratarea lui antihrist si imparatia lui, care va sa aduca lipsa si pierzarea in lume. Multa grija il intuneca pe om pe om si el se face nesimtitor si se face gatire spre pierzare la antihrist.
Iar lucrarea acestuia este multa grija a celor desarte, materia lucrurilor lumii si castigarea metalurilor pamantului. Aceasta este capul rautatilor, povatuirea pierzarii si stricarea mantuirii. Fiindca se prapadeste mantuirea cand stapaneste pierzarea. Oamenii s-au obisnuit cu cele ale pierzarii si s-au imprumutat de datorie grea a mantuirii lor.
Ca antihrist este si ganditor si simtitor. Simtitor va veni la vremea cea randuita sa savarseasca necredinta si faradelegile lumii; precum Domnul a plinit toata dreptatea si a ridicat pacatul lumii. Ganditor, antihrist se afla si acum in lume si dintru inceput; de cand a cazut din starea lui, si lucreaza rautatea lui. A amagit pe oameni cu multa grija a celor desarte si i-a facut nesimtitori; fac desfranare, preadesfranare, pacatul sodomiei savarsesc, s-au dat la negutatoriile cele trupesti, mancand si band si au uitat pe Dumnezeu”.
Dacă revedem cu ochii minţii Evangheliile şi Epistolele care se citesc în Biserică la slujbele din decursul unui an liturgic, vom vedea că adeseori problema bogaţilor şi a bogăţiei revine adesea în învăţătura lui Iisus. În Evanghelie avem pilda despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, avem întâlnirea lui Iisus cu tânărul bogat, iar în Epistola Sfântului Iacov găsim o adevărată izbucnire împotriva celor bogaţi, nemilostivi şi snobi. Oare de ce atâta preocupare pentru cei avuţi şi averile lor? De ce, de atâtea ori, Mântuitorul se întristează că cei bogaţi nu vor intra în împărăţia cerurilor şi de cebogăţia este o piedică în calea mântuirii? Dumnezeu a făcut lumea şi a binecuvântat-o. Nimic din creaţie nu a fost rău înainte de căderea omului în păcat. După fiecare zi de creaţie, Sfânta Scriptură spune: „Şi Dumnezeu a văzut că este bine“. Aşadar, toate lucrurile lumii acesteia sunt binecuvântate şi toate ar trebui să contribuie la bucuria şi mântuirea omului, căci toate i-au fost dăruite lui. Ar trebui ca un om, cu cât posedă mai multe lucruri, cu atât să fie mai aproape de Dumnezeu. Însă după căderea protopărinţilor noştri în păcat, toată firea a decăzut şi de atunci întreaga creaţie suspină după mântuire: „Căci ştim că întreaga fire suspină până acum în durere, aşteptând mântuirea” (Rom. 8,22).
Cum prin blestem divin omul trebuie să-şi agonisească pâinea cu sudoarea frunţii, mulţi caută să adune bogăţii pentru a scăpa de grija zilei de mâine. Din nefericire, bogatul uită că tot ce are îi este dat pentru scurtă vreme în vederea unei drepte administrări şi nu spre desfătarea josnică a trupului în detrimentul sufletului. El crede că toate sunt ale lui pentru veşnicie, nu-i pasă de cel sărac şi flămând şi uită că fiecare clipă îl apropie de moarte, care nu caută nici pe bogat, nici pe sărac, nici pe tânăr, nici pe bătrân. El socoteşte că toate i se cuvin, că le-a creat el şi nu că Dumnezeu este singurul Creator.
În parabola de astăzi este vorba de un astfel de bogat. Proprietar al unor terenuri întinse, el constată cu bucurie că a fost un an îmbelşugat, că ploile au făcut să rodească ţarina lui mai mult decât în alţi ani. Ciudat, el uită de unde vin vântul şi ploaia şi seceta şi se opreşte exact la partea vizibilă a lucrurilor, nu caută cauza adevărată, nici urmarea acestei situaţii în planul spiritual. Grija lui unică e cum să-şi păstreze recolta cât mai bine. Dacă ar fi privit în jurul lui, ar fi văzut oameni săraci care aveau nevoie de mâncare şi care s-ar fi rugat lui Dumnezeu pentru el dacă le-o dădea. Dacă s-ar fi gândit puţin la viaţa aceasta trecătoare, ar fi înţeles că bucuriile materiei sunt scurte şi şi-ar fi amintit de suflet. Dacă ar fi privit la anii anteriori, ar fi înţeles că belşugul de acum vine de la Dumnezeu şi nu de la priceperea lui şi ar fi folosit averea spre slava lui Dumnezeu şi propria lui mântuire.
Bogatul însă, orbit de bucuria averii, de belşugul de grâne, uită toate acestea şi-şi spune, cuprins de frigurile avuţiei: “Aceasta voi face: voi strica jitniţele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te” (Luca 12, 18-19).nAstfel, planul lui se întindea pe ani înainte şi uita că toate sunt în mâna lui Dumnezeu, aşa cum spune Sfântul Apostol Iacov, că bogatul va fi doborât şi va trece ca floarea ierbii: “Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale” (Iacov 1,11).
Mântuitorul spunea această parabolă a bogatului căruia i-a rodit ţarina în auzul mulţimii. Erau acolo săraci şi bogaţi. Iisus nu voia să jignească pe bogaţii care îl ascultau, ci dorea să-i facă să înţeleagă efemeritatea acestei vieţi şi a bogăţiei. Pe de altă parte, nu voia să-i exalte pe săraci, căci sărăcia în sine, fără slăvirea lui Dumnezeu, nu înseamnă nimic.El voia să-i facă să înţeleagă pe aceşti săraci că starea lor, dacă o încredinţau lui Dumnezeu, era o cale de mântuire mai uşoară decât a bogatului. Dacă ei se simţeau nefericiţi sau în nesiguranţă în ceea ce privea ziua de mâine, trebuiau să înţeleagă, din ceea ce Iisus le spunea, că nici bogaţii nu aveau un spaţiu de siguranţă mare – şi ei erau supuşi pierderii averii prin secetă sau eşec, şi ei erau pândiţi de moarte în fiecare clipă.
De aceea Mântuitorul Hristos îşi încheie parabola cu următoarele cuvinte către bogat: “Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? “ (Luca 12,20).
Cine dintre noi nu se regăseşte măcar parţial în bogatul căruia îi rodeşte ţarina? Cine nu-şi face planuri pentru o vreme nedefinită – şi bine facem, pentru că viaţa noastră şi firea omenească este una care se proiectează în viitor. Greşeala începe acolo unde uităm de neputinţele noastre şi de dependenţa noastră faţă de divinitate şi zicem: voi merge, voi face, voi vinde şi voi cumpăra, fără a spune: dacă va vrea Dumnezeu. De asemenea, greşeala începe când nu implicăm în planurile noastre de viitor şi milostenia faţă de aproapele nostru. Această absolutizare a vieţii prezente şi această trufie demonică aduc nenorocirea în lume, aduc stăpânirile tiranice, crimele, oprimările şi distrugerea popoarelor.
Ce nebunie! De-ai avea suflet de porc, n-ai putea sa fagaduiesti sufletului altceva! Atat de dobitoc esti, atat de neintelegator fata de bunatatile sufletesti, incat sa dai sufletului mancarurile destinate trupului si dai sufletului acelea pe care si stomacul le da afara! De ti-ar fi sufletul virtuos, de-ai fi plin de fapte bune, de-ai fi prieten cu Dumnezeu, da, atunci ai avea dreptul sa spui sufletului tau sa se bucure! Dar pentru ca te gandesti la cele pamantesti, pentru ca pantecele ti-e dumnezeu, pentru ca esti cu totul trupesc, robit patimilor, asculta-ti numele ce ti se potriveste, nume pe care nu ti l-au pus oamenii, ci insusi Domnul: „Nebune, in aceasta noapte, iti vor cere sufletul tau de la tine! Iar cele ce-ai gatit ale cui vor fi?“ Batjocura cuvenita nebuniei lui e mai mare ca osanda cea vesnica. Avea sa fie luat de pe pamant in putina vreme si totusi isi facea planuri de viitor, spunand: „Strica-voi jitnitele mele si mai mari le voi zidi!“ De le vei umple pe acestea, ce vei mai nascoci oare? Le vei strica din nou si iar le vei zidi? Poate fi oare o mai mare nebunie sa te chinui mereu sa zidesti cu zel si sa darami cu zel? De vrei, ai jitnite: casele saracilor! „Strangeti comoara in ceruri!” Comorile stranse acolo nu le mananca moliile, nu le strica putreziciunea, nu le fura hotii!”
Voi, daca vreti sa ma ascultati, deschideti toate usile hambarelor voastre, dati drumul bogatiei sa curga cu imbelsugare! Dupa cum apele unui rau mare cand strabat pamantul prin numeroase canale il fac roditor, tot asa si voi, dati drumul pe felurite cai bogatiei sa se reverse in casele saracilor! Daca fantanile sunt sleite din cand in cand, dau mai multa apa. Dar daca se lasa apa in fantana, aceea se strica. Tot asa si bogatia: daca sta pe loc este nefolositoare; dar daca se misca si-i data si altora, este si folositoare tuturor, si rodnica. Sa dea Dumnezeu sa nu patesti si tu ca acest bogat! Pentru aceasta s-a scris in Evanghelie pilda bogatului, ca sa fugim de asemanarea cu el. Imita, omule, pamantul! Fa roade ca el! Nu te arata mai rau decat pamantul cel neinsufletit! Pamantul nu da roade pentru propria lui desfatare, ci pentru ca roadele sale sa-ti slujeasca tie. Si tu, daca vei arata rod de binefacere, rodul acesta ti-l aduni pentru tine, ca multumirile pentru faptele bune se intorc la savarsitorii lor. Ai dat celui flamand; dar ce ai dat ramane tot al tau si ti se intoarce cu adaos. Dupa cum graul care cade in pamant da rod celui ce l-a aruncat, tot asa si painea data celui flamand aduce mult folos mai tarziu. Sa dea Dumnezeu ca sfarsitul lucrarii pamantului tau sa fie inceput al semintei ceresti!
Dacă ţara noastră este astăzi sub cea mai înspăimântătoare lipsa de perspectiva, panicată si dezinformată, dacă mor copii și batrânii în spitale de frig şi de foame, dacă bogațiile ne sunt furate s-au distruse, daca saracii sunt batjocoriți si umiliti şi bisericile sunt obiectul stigmatului atheismului, daca Hristos este socotit perimat si invechit, daca credincioșii sunt socotiți anormali, daca din scoli se scot iconele și invațatura lui Iisus Hristos est socotită obtionala sau nociva, este pentru că aproape toţi guvernanții, conducătorii tarii, bogații țarii, jefuitorii țarii, marii afaceriști, formatorii de opinie, cred că sunt eterni, că moartea nu stă lângă ei în fiecare clipă, ca ei sunt dumnezei. Ei cred că sunt în afara răspunderilor faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii lor, ei nu cred că sângele nevinovat pe care îl varsă strigă după răzbunare şi strigătul lor pătrunde în urechile Domnului.
Temeță-va ca vine si noaptea voastra cand va veni ingerul sa va strige „Nebune, în noaptea aceasta se va cere sufletul tău de la tine!”. Grozavă va fi noaptea Judecăţii Domnului, grozavă şi fără de ieşire. Amin (postat pe fb de ioan monahul)

vineri, 16 noiembrie 2018

CE ESTE POSTUL?


Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Iată, am intrat în Postul Nașterii Domnului.. Și iarăși se minunează preoții de încăpățânarea românilor de A NU ȚINE postul. Scuze, priviri răutăcioase.. "Să-mi dea pace cu postul lui"! Nu-mi spune nimeni în față cuvintele acestea, dar le citesc în priviri. De aceea mă văd nevoit să explic la fiecare început de post ce anume este postul și de ce am primit porunca de a posti.
Postul este mai întâi de toate o ATITUDINE. Perioadele de post presărate pe parcursul anului bisericesc amintesc foarte mult de cuvintele prin care Domnul nostru Și-a început propovăduirea:
"POCĂIȚI-VĂ, CĂCI S-A APROPIAT ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR"!
Cine are puțin spirit de observație percepe în acest îndemn al lui Hristos multă dragoste de oameni. Domnul a venit ca să ne dea vestea cea bună a deschiderii ușilor Raiului, dar ne-a învățat și calea prin care se dobândește dreptul de a intra prin uși: pocăința.
Așadar, orice post al nostru acest lucru urmărește, anume să ne smerească, să ne curățe, să ne pregătească pentru Rai. Dar atunci, dacă scopul este atât de nobil, pentru ce se revoltă împotriva posturilor cei care ar trebui să se bucure, împlinindu-le?.. Pentru că se revoltă patimile din oameni! Pentru că în om se încuibează, își face cuibar precum viespea diavolul. Oare nu se roagă preotul lui Dumnezeu, atunci când citește exorcismele de la Botez: "Depărtează de la el pe tot vicleanul și necuratul duh, CARE SE ASCUNDE ȘI SE ÎNCUIBEAZĂ ÎN INIMA LUI"?.. Da, la Sfântul Botez duhul cel necurat este izgonit de către Duhul Sfânt din inimile pruncilor, dar apoi se întoarce, cum zice Domnul Hristos, "ia alte șapte duhuri mai rele decât el și se fac cele de pe urmă ale omului mai rele decât cele dintâi"!
Neatenția creștinilor de azi, nepăsarea lor, îi transformă în victime ale demonilor. Ei nu înțeleg că orice atitudine neconformă cu sfințenia cerută de Hristos se datorează prezenței diavolului în adâncul inimilor lor.. De aceea se și revoltă împotriva posturilor, pentru că diavolul cunoaște eficiența postului, atunci când este unit cu rugăciunea și cu milostenia. Și atunci "stăpânul" stârnește reacții de revoltă în "slugă"! Vi se pare dură afirmația? Dar nu este a mea, este a lui Hristos: "Mergeți în focul cel veșnic gătit diavolului și SLUGILOR LUI"! "Cine face păcatul este ROB păcatului".
O, dragii mei, cei ce nu ascultă de Biserică, de Hristos nu ascultă, și tare rău mai fac, pentru că rămân dezarmați în fața oștilor dracești.. Dacă sfinții, cei care au postit și au privegheat mereu în rugăciuni cu lacrimi, au biruit atât de greu împotriva demonilor, oare cei care iau în râs Biserica lui Hristos, posturile, rugăciunile și celelalte reguli ale ei, cum se vor descurca?..
Să nu uităm avertismentul pe care l-a dat Domnul ucenicilor Săi: "Acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune ȘI CU POST".
Am intrat din nou în post.. Unii, ca de obicei vor asculta smeriți de calendarul ortodox, cel care pune în 15 noiembrie începutul acestui post, alții vor continua, tot ca de obicei, batjocura lor.. Timpul tace și trece. Dar noi, cei credincioși, credem ce a făgăduit Domnul nostru în ultima pagină a Sfintei Scripturi: "IATĂ, VIN CURÂND, IAR PLATA MEA ESTE CU MINE, CA SĂ DAU FIECĂRUIA DUPĂ CUM ESTE FAPTA LUI!", amin.
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

miercuri, 14 noiembrie 2018

SFATURI LA INCEPUT DE POST

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

1. Mancati fara sa va imbuibati, ca sa nu-l bucurați pe diavolul lacomiei pantecelui. Un pantece prea plin, poarta vina unui alt pantece, prea gol (al omului sarac).
2. Reteta de rugaciune este mai importanta decat retetele de zacusca, castraveti la borcan...
3. Semnele principale ale postului sa fie: Milostenia, Rabdarea, Iertarea, nu baticul si incruntarea, cleveteala, judecata, invidia, mania, ura...
4. Cititi rugaciunile din tot sufletul, nu din datorie si cu monotonie. Spuneti mereu, cat mai des posibil: "Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!".
5. Este mai important sa spalati sufletul cu lacrimi, decat vasele din bucatarie cu lesie. Spovedania, curata sufletul de pacate, iar lacrimile il albesc.
6. Primiti colindatorii fiindca primindu-i pe ei, il primiti pe Iisus Hristos in sufletele si in casa voastra.




7. Mergeti duminica la slujbele Sfintei Biserici Ortodoxe, spovediti-va si impartasiti-va, caci numai asa Iisus Hristos se va naste in sufletele dumneavoastra (in chip virtual)
8. Iubiti-va tara, Romania, fiindca ea, ca si celelalte toate tari exista din voia lui Dumnezeu ("Dumnezeu a pus cate un inger pazitor la fiecare hotar de tara" - Deuteronom 32:8).
9. Sa nu uitati, ba chiar sa le spuneti si altora asa: Craciunul trebuie sa fie in suflet (dupa ce ai postit, sa fii spovedit si impartasit), si nu doar in burta, in pantece (carne de porc, piftii, sarmale cu smantana, cozonaci, vin.... si un brad impodobit).
Va doresc post cu folos, in Numele Domnului Iisus Hristos. Amin si Aliluia!

                                                                         Preot Ioan.

joi, 8 noiembrie 2018

Biserica ortodoxă , Sfântul Arhanghel Gavril - Israel




Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Nazaret - Biserica Ortodoxă - Sf Arhanghel Gavril



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

miercuri, 7 noiembrie 2018

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril,

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



                                                                   Sinaxar 8 Noiembrie
În această lună, în ziua a opta, pomenirea Soborului mai-marilor Arhistrategi (arhangheli) Mihail şi Gavriil (şi Rafail), şi al tuturor cereştilor puteri celor fără de trup.
La adunarea celor 9 cete, Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stapâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii şi Îngerii.
Mihail, preaîncuviinţatul mai-marele peste cetele puterilor celor fără de trup, şi în Legea Veche şi în cea Nouă a arătat ce este harul Evangheliei, şi arată multe faceri de bine neamului omenesc. Că de vreme ce pizmaşul şi luptătorul mântuirii noastre, înălţându-se s-a mândrit împotriva Ziditorului său şi a zis: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor" şi lăudându-se că "voi fi asemenea cu Cel înalt", a căzut din cinstea de arhanghel, precum grăieşte Domnul ("Văzut-am, zice, pe satana, ca fulgerul din cer căzând"). Asemenea cu el şi ceata ce era sub el, înălţându-se, a căzut. Acest de-a-pururea lăudat, păzind ca o slugă credincioasă credinţa către Stăpânul şi arătând multă nevoinţă spre neamul nostru, a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu ca să fie mai mare peste cetele înţelegătoare. Că văzând că a căzut vicleanul, a strâns cetele îngereşti şi a zis: "Să luăm aminte: Lăudat-au cu glas pe Domnul tuturor", ca şi cum ar fi zis: Să luăm aminte noi cei ce suntem zidiţi ce au pătimit cei ce erau cu noi, care până acum au fost lumină, şi acum s-au făcut întuneric.Pentru aceasta o adunare ca aceasta s-a numit Soborul îngerilor, adică luarea aminte şi înţelegere şi unire. Acesta dar, marele folositor şi de bine-făcător mântuirii noastre, înmulţind şi întinzând spre mulţi multe faceri de bine mântuirii, s-a arătat la mulţi văzându-se. Că s-a arătat lui Avraam şi lui Lot la pustiirea şi pierderea Sodomei. Arătatu-s-a lui Iacov când fugea de fratele său. Mers-a înaintea taberei fiilor lui Israel, când se izbăveau şi au scăpat de robia şi de chinul egiptenilor. Arătatu-s-a lui Valaam, când mergea să blesteme pe Israel. Şi către Iosua al lui Navi a zis, când l-a întrebat: "Eu, Arhistrategul puterilor Domnului, acum am venit". Acesta a cufundat de tot şi râurile ce se revărsaseră de păgâni asupra aghesmei şi a locaşului de închinare. Se află şi altele multe ce se spun despre el în Sfânta Scriptură. Pentru aceasta şi noi, având pe acesta ajutor şi păzitor vieţii noastre, prăznuim astăzi preacinstitul lui praznic. Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail, prăznuim astăzi şi pe prea frumosul şi prea veselitorul Arhanghel Gavriil. Pentru că şi acesta multe faceri de bine a făcut neamului omenesc, atât în Legea Veche, cât şi în cea Nouă. Căci în proorocia lui Daniil se pomeneşte însuşi numele lui, când tâlcuieşte Daniil visul ce a văzut pentru împăraţii mezilor şi ai perşilor şi ai elinilor: "Gavriile, zice, fă-l pe acela (adică pe Daniil) să înţeleagă vedenia" (Daniil. 8, 16). Şi iarăşi acelaşi Gavriil a arătat aceluiaşi Daniil că după şaptezeci de săptămâni de ani, adică după patru sute nouăzeci şi şapte de ani, are să vină Hristos. "Şi iată, zice Gavriil, bărbatul pe care l-am fost văzut la începutul vedeniei zburând, s-a atins de mine ca în ceasul jertfei de seară. Şi m-a făcut să înţeleg şi celelalte" (Daniil 9, 21). Acesta este cel care a binevestit femeii lui Manoe că are să nască pe Samson. Acesta este cel care a binevestit lui Ioachim şi Annei că au să nască pe Doamna şi Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea.Iar în Legea Nouă, acesta a binevestit lui Zaharia, stând de-a dreapta altarului tămâierii, că va naşte pe marele Ioan înaintemergătorul. Acesta a hrănit şi pe pururea Fecioara Maria doisprezece ani înăuntru în Sfintele Sfintelor cu hrană cerească. Acesta însuşi, şi cine se îndoieşte? a binevestit Născătoarei de Dumnezeu că va naşte de la Duhul Sfânt pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta s-a arătat lui Iosif în vis, precum zic mulţi, şi i-a zis să nu se teamă, ci să ia pe Mariam, femeia sa, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Acesta s-a arătat şi pastorilor şi le-a binevestit, că S-a născut Hristos Mântuitorul lumii. Acesta şi în vis a zis lui Iosif să ia pruncul şi pe Mama lui şi să fugă în Egipt. Şi iarăşi acesta însuşi i-a zis să se întoarcă în pământul lui Israel. Mulţi însă din sfinţiţii învăţători şi din scriitorii de cântări socotesc că dumnezeiescul Gavriil a fost şi îngerul cel îmbrăcat în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului lui Iisus, Dătătorului de viaţă, şi a şezut deasupra ei. Şi el a fost cel care a binevestit mironosiţelor învierea Domnului. Şi ca să spunem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la iconomia tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu din început până în sfârşit.
Pentru aceasta şi Biserica lui Hristos îl prăznuieşte pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, şi cheamă harul şi ajutorul lui, rugându-i ca prin ajutorul şi rugăciunile lor, şi în veacul de acum să aflăm scăpare de rele, şi în cel ce va să fie să ne învrednicim de bucuria cerească şi de împărăţie. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

luni, 5 noiembrie 2018

Astăzi...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Astăzi,vărs lacrimi amare,
Doamne,iarăși am greșit!
Voi ajunge,cândva,oare,
Să-ți plătesc iubirea mare,
Să iubesc ,cum m-ai iubit?
Astăzi, vreau să-mi curăț gândul,
De ispita celui rău!
Vreau să îți urmez cuvântul
Și să strig în tot pământul:
Iartă-mă,că-s robul Tău!
Astăzi ,vin cu umilință,
Ca un fiu rătăcitor!
Lacrimi,n-am de pocăință ,
Însă-n suflet,am dorință
Și în Tine,ajutor!
Astăzi,strig la toată lumea:
Tu ești Domn și Dumnezeu,
Cel ce speli întinăciunea,
Cel ce mi-asculți rugăciunea,
Când suntem ,doar Tu și eu!
Astăzi,voi urî păcatul,
Început bun,vreau să pun!
Voi sluji pe Împăratul,
Domnul Slavei,din tot veacul,
Pe Iisus,Păstorul Bun!
Astăzi...spun în toată clipa,
Dar amân și timpul trece!
Căci sunt slab,iar ea,ispita,
Tare vrea,să-mi taie,aripa,
Ce spre ceruri ,mă va duce!
Astăzi,ieri și în vecie,
Doamne,mă-nsoțești mereu!
Mila Ta ,cu mine fie,
Să trăiesc ,în veșnicie,
Lângă Tine,Tatăl meu!
Amin!

https://web.facebook.com/mariana.oprea.505
sursa 

duminică, 4 noiembrie 2018

Raiul lui Lazăr

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Nevoitu-sa săracul la poarta celui bogat ,
Se uita cu ochii-n lacrimi ,dar nimic n-a căpătat !
Trupul i-a fost fără vlagă ,sufletul în întristare ,
Zile întregi petrecea,fără apă ,și mâncare !
Pe la mese îmbelșugate nimeni nu l-ar fi poftit ,
Și-a murit sărmanul Lazăr și flămănd și chinuit !
Dar de moarte cine scapă ?Rănd pe rând moare tot natul ,
Și-a venit si ceasu-'n care și-a găsit moartea ,bogatul !
Și-a ajuns in iad ,acolo , unde-ajung toți păcătoșii ,
Curvarii ,răufăcătorii,
unde plâng toți nemiloșii !
Și de-acolo privea raiul , faptelor mărețe,
Și il roagă pe Avraam să ne dea povețe !
L-a recunoscut pe Lazăr,prin grădinile cu flori ,
Pe acel ce n-avea hrană , ce trăia doar in strămtori .
Moise a venit să spună,a vorbit pe-'nțeles Noe ,
Însa omul păcatos face doar pe a sa voie !
Nu gândește la plecarea care vine ,negreșit ,
Milă nu are bogatul de sărman și oropsit !
Și se cască, din păcate, prăpăstii de netrecut ,
Mulți vor plange,ca bogatul ,ceasul raiului pierdut !
Nu trăi în nepăsare ,fi om bun ,curat ,milos ,
Dacă vrei să fi cu Lazăr,să te bucuri de Hristos !
Este vremea pocăintei !Nu mai trăi in huzur !
Moartea nu ne dă de stire ,se ivește ca un fur !

Autor
Ciabrun Marusia 


Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA