duminică, 29 aprilie 2018

Taina Sfintei Spovedanii

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 de parintele CLEOPA


Taina Sfintei Spovedanii
O cunoastem din predanii,
Cat de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume.

Pentru ea, Mantuitorul
A vorbit la-ntreg poporul,
Ca nu este mantuire
Fara de marturisire.

Pentru ca Hristos ne-nvata,
Sfintii Apostoli dau povata
Sa ne spovedim mereu
Slugilor lui Dumnezeu.

Pentru taina pocaintei
Au grait, de-asemeni Sfintii
Ei canoane au fixat
Sa ne spovedim curat.

Si Biserica ne cheama,
Si ne-nvata ca o mama,
Si cu multa umilinta
Sa venim la pocainta.

Pocainta-i taina mare
Data pentru fiecare
Pentru drept si pacatos
Care crede in Hristos.

Pentru tanar si batran
Pentru sluga si stapan
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce sta pe tron.

Pentru turma si pastori,
Pentru cei din inchisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.

Si precum ne-nvata Crezul
Spovedania-i botezul
Care spala, care curma
Tot pacatul, fara urma.

De voiti mai mult sa stiti
In Scriptura sa cititi;
Veti gasi exemple multe
De-ar fi cine sa le-asculte.

Oare frate, n-ai vazut
Pe David cand a cazut,
Cum s-a spovedit curat
Lui Nathan ce l-a mustrat?

Chiar si Petru, ravnitorul,
Si-a tradat Mantuitorul,
Ba si-n public s-a jurat:
“Nu-L cunosc, cu-adevarat!”

Iar cand Domnul l-a privit
Petru, jalnic s-a cait
Si a plans in toata viata

Umezindu-si zilnic fata.

Apoi, Pavel, tot la fel
Nu a plans destul si el?
Cand pe multi crestini lega
Si la Templu-i aducea?

Si cati Sfinti si Cuviosi
N-au iesti din pacatosi?
Care-au plans si-au suspinat
Pentru orisice pacat.

Tot mereu parintii nostri
Si parintii dragi ai vostri,
Post de post se spovedeau
Si mereu se-mpartaseau.

Ei nu amanau cu anii
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci faceau cu pregatire
Sfanta lor marturisire.

Si n-aveau atunci ca noi
Viata buna, ci nevoi,
N-aveau carti de rugaciune,
Nici biserici mari si bune.

N-aveau preoti multi in sate,
Dar vezi, nici asa pacate,
Nu cantau ca noi frumos,
Ci traiau dupa Hristos.

Nu spuneau din gura multe
Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorba, orice sfat
Le primeau cu-adevarat.

miercuri, 25 aprilie 2018

Biserica dintr-un lemn

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
 Doamne ajuta ! Dragii mei anul trecut pe timpul asta ne indreptam spre Manastirea Dintr-un Lemn ,credinciosii bisericii noastre am fost intr-un pelerinaj de trei zile ,pe la mai multe manastiri...lucrurile frumoase ni le amintim cu drag...Sfanta Sarbatoare a Taierii Capului Sfantului Ioan Botezătorul ,am sarbătorit-o aici ...

Pelerinaj 2013 ...Manastirea Dintr-un Lemn...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Ca să vedeti frumusetile de aici postez un filmulet luat de pe net...

http://www.youtube.com/watch?v=HX-n_xEPpDY

Am ajuns la Sfanta  Manastirea dintr-un lemn ,seara pe la ora 21...eram ingrijorati ca se intunecase si ne gandeam ca nu mai primim cazare. 
Dar Maicuta Domnului nu ne-a lasat ,ne-a ascultat rugaciunile si a venit o calugarita care ne-a impartit pe camere si am dormit linistiti...acum eram foarte obositi si dupa mancarea cea buna de la Folesti, numai paturile ne mai lipseau...
Va pot spune ca aici domneste curatenia , credinta si linistea .
Ne-am plimbat putin prin curtea Manastirii,ne-am spalat si la culcare... Ne-am culcat ,si dimineata ne-am trezit pentru Sfanta Liturghie.
Sf. Mânăstirea Dintr-un Lemn este un așezământ monahal din comuna Frâncești, județul Vâlcea, la aproximativ 25 de kilometri sud de municipiul Râmnicu Vâlcea și 10 km nord de orașul Băbeni, pe valea Otasaului...separata prin dealurile vecine de manastirile Surpatele si Govora,Vâlcea.
Ea poarta Hramul Nasterea Maicii Domnului si este ctitorita de Matei Basarab
Este declarată monument istoric , sub denumirea Mănăstirea "Dintr-un Lemn".
Datare: 1635

Denumirea vine de la o veche traditie locala conform careia aceasta manastire a fost edificata dintr-un singur stejar.

Manastirea este o oaza de liniste pentru cei ce poposesc pe aceste locuri minunate...

Cea mai veche mărturie despre apariția mănăstirii într-un ținut de un farmec deosebit, la margine de pădure seculară cu stejari asemeni, a fost consemnata in scris de diaconul  Paul de Alep. Din însemnările călătorului pe meleagurile țărilor Române, diaconul arab creștin Paul de Alep. Acesta pe la 1653-1658, însoțind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, scrie  că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular.,,Dorinta mea este ca tu sa zidesti ,aici, pentru mine o manastire din acest copac:
Urmand sfatul din vis, pustnicul a ridicat in acel loc o bisericuta folosind doar lemnul acelui copac 


O altă mărturie scrisă existentă de la 29 iulie 1745 a Mitropolitul Neofit Cretanul,cercetand manastirea scria  că "Un cioban cu numele de Radu, în timpul domniei lui Alexandru Vodă (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care aminteste Paul de Alep si tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a făcut din lemnul ei o bisericuță, numită din această pricină "Manastirea Dintr-un Lemn".
tot acelasi lucru il afirma in 1842 si poetul Grigore Alexandrescu.

Existenta stejarilor seculari ,precum si a Icoanei Maicii Domnului de la Manastirea Dintr-un Lemn ,se constitue probe de necontestat pentru adevarurile spuse in legenda.
Construita chiar pe locul stejarului purtator de icoana pe la mijlocul sec. al xvi-lea bisericuta de lemn este lucrata din barne groase incheiate in coada de randunica.
Are o forma dreptunghiulara, cu absida a\ltarului decrosata cu o lungime de 13 m ,pe o latime de 5,5 m si inalta de 4 m , cu un pridvor deschis fara turla...
Aceasta micuta biserica este ca o bijuterie care te indeamna sa mergi sa o vizitezi doar cand ii auzi numele ,,Dintr-un Lemn; 
Am vazut calugarite foarte harnice, aveau gradini frumoase, multe pasari...


si foarte multe flori...ba chiar am intalnit o batranica foarte simpatica , care intrase in vorba cu noi si a dorit sa facem si poze impreuna...ne-a dat si adresa sa-i trimitem si ei o poza...
Una dintre maicute ne-a invitat in bisericuta de lemn si ne-a povestit despre Sfanta Manastire, despre Sfanta icoana si minunile ei...
Unii istorici spun că icoana Maicii Domnului ar fi fot ascunsă acolo, într-o scorbură, de către Ancuța, nepoata lui Petru Rareș. Adevăr sau doar legendă izvorâtă din imaginația bogată a locanicilor? Nici nu mai contează. Aceste locuri binecuvântate sunt foarte căutate de turiști, pentru frumusețea lor, culoarea și liniștea răcoroasă care le învăluie. Mii de pelerini ajung aici din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii și se închină la icoana Preacuratei, cea descoperită de pustnicul în inima bătrânului stejar. Călugării o mai numesc „Maica Domnului care îți arată drumul”. Este din lemn și nu se cunoaște originea ei. S-ar putea să provină din Grecia. Unii preoți sunt convinși că este făcută după un model realizat de însuși Apostolul Luca, făcătorul de icoane, cel care a pictat-o prima dată pe Sfânta Fecioară Maria.
Icoana cu două fete
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn are 1,50 metri înălțime și 1,10 metri lățime. Profesorul I. D. Ștefănescu spunea că ea ar fi fost pictată pe la jumătatea secolului al XVI-lea. Însă A.M. Muzicescu crede că icoana ar fi lucrată înainte de anul 1453, la Bizanț sau la Muntele Athos, dar modul în care aceasta a ajuns la noi rămâne, mai departe, necunoscut. Mare surpriză a fost pe fețele bisericelti când au scos ferecătura de argint atașată icoanei. Pe spate, mai era pictată o icoană: Judecata de Apoi. Specialiștii cred că autorul ei se numește „Damaschin”. Icoana are o greutate de aproximativ opt kilograme.
Icoana e de o frumusete rara...pacat ca nu am putut face poze, era interzis...

Noi nu putem vedea a doua fata , aceea se vede doar din altar...O maicuta ne-a povestit despre manastire, despre Sfanta icoana si toti ne miram cum de a putut o icoana asa mare sa fie intr-un lemn...Dar puterea lui Dumnezeu e foarte mare...
                                                                     Biserica de piatra 
Pisania bisericii de zid , aflata deasupra intrarii principale , care dateaza din anul 1715,scrisa la porunca lui Stefan Cantacuzino ,confirma cele aratate in documentul din 1640si anume ca biserica de zid a fost construita de Matei Basarab si restaurata de Stefan Cantacuzino in 1715. 
Pomelnicul mănăstirii din 1804 făcut după cel din 1715, confirmă că documentul din 1640 a lui Matei Basarab este real si că biserica de zid este construită de acesta.
Dar însemnările lui Paul de Alep care a vizitat mănăstirea la 20 de ani după inaugurare, spun cu totul alceva. El afirmă că ctitor al asezământului este un boier contemporan cu Matei Basarab si văr cu acesta, Preda Brâncoveanu, fost mare spătar, mare culcer, mare vornic, viitor ban. Adevărul ar putea fi undeva la mijloc. Faptul că cei doi sunt rude apropiate, ar fi putut contribui împreună la construc?ia bisericii, lucru cofirmat de tabloul ctitorilor din pronausul bisericii din zid. Chiar si linia construcției este tipică epocii în care a trăit Matei Basarab.
După o restaurare importantă făcută de către Ministerul Aerului și Marinei, restaurare făcută între anii 1938 - 1940, sfântul locaș devine simbolic loc de închinăciune și rugă pentru aviatori și marinari.







Poarta mănăstirii



                                                             Aici sant chliile si sala de mese















Pridvorul Bisericii dintr-un lemn

Din punct de vedere al picturii, icoana Maicii Domnului nu este realizată de același artist care a desenat „Judecata de Apoi”. Aceasta din urmă a fost făcută prima și pare a aparține de cultura sârbească. Cealaltă față a icoanei, pe care este pictată Maica Domnului, corespunde tehnicii de execuție bizantină, și a fost realizată de un pictor care a folosit un model cu o particularitate iconografică pe care o găsim la Constantinopol. Este vorba despre scrisul în limba greacă de pe veșmântul Preacuratei, un fragment din Psalmul 44.

Stejar secular frate cu cel din care a fost construita Bisericuta dintr-un lemn




In interiorul copacului se afla iconita care a fost pusa de maicute cu peste 70 de ani in urma cand copacul era micut...si crescand , icoana a ramas inauntru...si care se vede foarte bine...



Am sa va spun o povestioara frumoasa care ne da de gandit si ne invata cum sa fim tot timpul cu gandul la Dumnezeu...
La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: "Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc". Părintele a întrebat-o: "Şi nu te rogi?", la care ea a grăit: "Mă rog, cum să nu mă rog". "Şi cum te rogi?". "Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: "Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă". Atunci când spăl rufe spun din nou: "Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată". Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte". Femeia l-a întrebat în final: "Părinte, o fi bună rugăciunea asta?", iar părintele Paisie i-a spus asa: "Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!".

Doamne fii cu noi si nu ne parasi...vreau sa va spun ca peste tot am lasat pomelnice pentru vii si morti, ne-am rugat pentru familie, prieteni cunoscuti si necunoscuti...multe cunostiinte mi-au spus sa ma rog si pentru ei...
„Dacă cineva îţi cere să te rogi pentru el, apoi, deşi nu ţi-ai agonisit darul de rugăciune, nu te lepăda. Căci adesea credinţa celui ce-ţi cere rugăciunea va mântui pe acela ce se roagă pentru el, cu înfrângerea inimii“ (28; 36).
"Am greşit mult până să mă îndrept, dar cu fiecare căzătură am devenit mai înţelept..."

                                       Dragostea tatălui pentru copil 

- "Nu înţeleg cum S-a jertfit Mântuitorul pentru noi", zicea într-o zi un om către altul. 
CestălaIt, fiind mai zidit în învăţătura Domnului, i-a povestit aşa: 
- "Într-o ţară depărtată, în vremea unei revoluţii, un tânăr a fost condamnat la moarte. Tatăl său ca să-l scape, s-a furişat în temniţă şi dându-se drept fiul său, de vreme ce avea întocmai acelaşi nume cu el, l-a liberat pe fiu şi a doua zi a mers el la moarte. Atâta dragoste a avut tatăl pentru fiul său, încât, ca să-l scape cu viaţă, a primit el moartea în locul fiului. Asemenea este şi cu jertfa Mântuitorului nostru. Ca să ne dea viaţă bună şi curată, S-a jertfit El pentru noi, cu atâta condiţie: să-i urmăm învăţătura?" 
Omul cel slab în credinţă a înţeles, şi de atunci s-a întemeiat şi el mai cu putere în învăţătura Mântuitorului nostru.

Sfântul Ignatie Briancianinov:

"Pentru ca rugăciunea să fie fără greşeală, trebuie ca ea să fie adusă dintr-o inimă plină de sărăcie cu duhul, din inimă înfrântă şi smerită. "


"Iertarea tuturor greşelilor aproapelui – a tuturor, până la una, chiar şi a celor mai grele – este condiţia de neînlăturat a reuşitei la rugăciune. "


"Plinirea poruncilor evanghelice pleacă mintea şi inima spre rugăciunea curată, plină de străpungere, iar rugăciunea curată îndreaptă cugetul ca să cugete, să simtă şi să lucreze după poruncile Evangheliei."


(Experienţe ascetice, Despre rugăciune)


Am vizitat  Manastirea ,am primit masa de pranz ,dupa care am plecat spre alte meleaguri...spre Manastirea Bistrita

Nu judeca - de Preot Ioan




Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

CRONICA ÎNVIERII DIN 2018

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Mare entuziasm.. Până se aprinde lumânarea preotului.. "Veniți de luați lumină"! Și lumea ia lumină.. Atmosferă unică, de alt secol, de altă lume.. Se citește Sfânta Evanghelie, femeile mironosițe care privesc spre mormântul în care L-au pus pe Învățătorul, ca să știe unde să vină cu mir pentru a îndeplini riturile funerare care se cuvin în Țara lui Israel celor morți..
Primul "Hristos a înviat!", cântat dulce de preot.. Apoi strana și toți credincioșii cântă același imn triumfător cu atât entuziasm, încât mi se triplează pulsul de emoție.. Bucuria extremă nu e întotdeauna prietena sănătății inimii! De aceea la proscomidie nu-i pomenim doar pe cei morți de întristare, ci și pe care au murit de.. bucurie.
Preotul (în cazul parohiei noastre.. eu) reintră în Sfântul Altar. Se aprind luminile și se continuă cântările Învierii. "Paștile Domnului, Paștile".. A trecut puțin mai bine de o oră de la miezul nopții, când s-a dat "lumina". Se mai cădește, se mai strigă "Hristos a înviat!", dar intensitatea răspunsului tradițional, "Adevărat a înviat!", scade dramatic! Nici măcar două ore de bucurie cu Hristos Cel înviat din morți..
Ies cu Sfânta Evanghelie din Altar și o dau spre sărutare.. E aproape unu jumătate noaptea. Pe fiecare credincios îl salut cu bucurie, amintindu-i motivul pentru care noi suntem adunați în sfânta biserică la o oră târzie, stricând liniștea unui cartier de italieni catolici. Adică suntem acolo pentru că pentru noi, ortodocșii, Hristos a înviat! Îmi răspund leșinați, fără vlagă.. Parcă n-au dormit de o lună, parcă nu mănâncă de o săptămână.. Cum oare eu pot să simt atâta aer în piept, atâta vigoare, atâta bucurie?.. Eu n-am dormit nici măcar o secundă în Sâmbăta Mare! Aș fi vrut, dar spovedește-i pe cei ce au amânat împăcarea cu Dumnezeu pe ultima zi, caută o femeie bolnavă de cancer prin spital, spovedește-o și împărtășește-o, apoi du-te la camera mortuară ca să citești "stâlpii" la bătrâna care a murit în Vinerea Patimilor.. De unde timp pentru somn?.. Văzând că nu am dormit deloc și știind că "trupul este nevolnic", adică slab, m-am încredințat cu totul Domnului Hristos: "În Tine, Doamne, mi-am pus nădejdea; ajută-mă, ca să nu Te fac de râs"! Așa I-am spus Domnului și m-a ajutat.. A luat controlul trupului și al minții mele atât de frumos, încât aveam senzația că sunt un simplu spectator la ceea ce Domnul meu lucra prin mine.. Totul perfect, fără greșeală, fără ca eu să calculez o clipă ceea ce trebuie să fac sau să zic în următoarea secundă.. Mi s-a mai întâmplat de trei ori de când slujesc Sfântului Altar al Domnului Hristos. De fiecare dată mă aruncasem în brațele Domnului, renunțând la propriile mele capacități. Și El nu m-a trădat niciodată..
Lumea somnoroasă săruta Sfânta Evanghelie, răspunzând cu voci leșinate la salutul meu: "Adevărat a înviat"! Săracii.. Unii munciseră în fabrică, gospodinele se luptaseră cu ouăle roșii care refuzau să prindă culoarea aceea roșie tipică.. Gallus-ul era de vină..
După închinarea la tripletul Cruce-Icoană-Evanghelie, trimit paraclisierul să ofere paștele sfințit celor care vor pleca acasă. Se înjumătățește numărul celor care rămân pentru Sfânta Liturghie. Puțini, dar buni! Sfânta Liturghie din Noaptea Învierii are o altă lumină față de cele din timpul anului.. Pentru mine este ceva de vis.. Zboară, pur și simplu! Încep să-mi dau seama cu regret că în curând se va termina..
Gata, asta este.. Liturghia s-a terminat. Sfințesc imediat cărnurile, ouăle roșii și păștile după rugăciunea amvonului, apoi urmează aminul final. Îi miruiesc, salutându-i pe toți cu triumfătorul "Hristos a înviat!".. De data aceasta, credincioșii îmi răspund mai vioi: "Adevărat a înviat"!
Aceasta a fost sinteza Învierii din anul Domnului 2018, văzută prin ochii preotului paroh de la Mantova.. O să tânjesc un an întreg după cea din 2019.. Îmi place ce fac. Sau, mai bine zis.. îmi place ce face Domnul cu mine și prin mine..
Amin
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

sâmbătă, 21 aprilie 2018

Golgota,

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


La intrarea în Biserica Sfântului Mormânt se găseşte locul răstignirii Mântuitorului, ce se numeşte în aramaică Golgota, adică Craniu sau Căpăţână (Matei 27, 33; Marcu 15, 22; Luca 23, 33).
Foto: Alwynloh

În ceea ce priveşte originea numelui de Golgota, se presupune că vine de la craniile celor răstigniţi aici, fiind vorba de locul unde se petreceau execuţiile publice, sau de la craniul lui Adam înmormântat aici, sau de la forma terenului care amintea de căpăţână unui om.

Golgota nu are astăzi mai mult de 5 metri înălţime de la nivelul pardoselii bazilicii. Ultimele săpături arheologice făcute în perimetrul bazilicii Sfântului Mormânt între 1960-1970, au dus la concluzia că zona a fost o imensă carieră de piatră exploatată timp de mai multe secole atunci când la Ierusalim se construiau noi cartiere.

După ridicarea Bisericii Sfântului Mormânt de către Sfânta Împărăteasă Elena, pe Golgota s-au construit un altar şi o cruce în care s-a încastrat un fragment din crucea adevărată, dăruit de împăratul Teodosie al II-lea în anul 428.

După aproape 100 de ani, nobila matroană romană, Melania cea Tânără, a ctitorit o mică biserică deasupra Golgotei.

Astăzi, paraclisul Răstignirii Domnului se află la intrarea în Biserica Sfântului Mormânt, în dreapta. Un disc de argint aflat sub altar indică locul unde a fost înfiptă Crucea Mântuitorului. Un număr impresionant de candele şi icoane străjuiesc acest loc sfânt.

vineri, 20 aprilie 2018

Te astept duminica la Biserică





                 ----- DOAMNE IARTĂ PĂCATELE MELE, SI ALE NEAMULUI MEU !----

duminică, 15 aprilie 2018

Predică la duminica a II-a după Paşti (a Sfântului Apostol Toma)

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



         Hristos a înviat! şi ştiu că aţi răspuns fiecare dintre frăţiile voastre că „Adevărat a înviat!”
Iată-ne ajunşi împreună în această a II-a Duminică după Paşti, numită şi Duminica Tomei. La Liturghie avem Evanghelia după Ioan 20, 19-31 şi mi-e drag să o citesc pentru că se referă şi se adresează fiecăruia dintre noi în parte. Iată ce zice Evanghelia:
„Şi, fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii, şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: «Pace vouă!» Şi, zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit şi Eu pe voi».
Şi, zicând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: «Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute».
Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: «Am văzut pe Domnul!» Dar el le-a zis: «Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede».
Şi, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: «Pace vouă!» Apoi a zis lui Toma: «Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios».
A răspuns Toma şi I-a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!»
Iisus i-a zis: «Pentru că M-ai văzut, ai crezut? Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!»
Deci şi alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui”.
Iată, aşadar, pilda aceasta a unui om pe care poporul s-a obişnuit să-l numească Toma necredinciosul, ne aduce înaintea ochilor o întâmplare minunată, care se leagă, de fapt, cu seara Învierii. Pentru cei care aţi participat în acea seară, în Duminica Învierii, la Vecernie, sau aşa numita „a doua Înviere”, ţineţi minte că se citise numai prima parte a acestei Evanghelii, şi anume aceea cu intrarea Domnului prin uşile încuiate.
Vă daţi seama ce putea să fie în sufletele ucenicilor care, după ce trecuseră prin groaza aceea a singurătăţii, a rămânerii fără Avvă, constatau a doua zi că mormântul este gol, ba mai mult, nişte femei să le dea vestea că a înviat Iisus; ba, mai mult, nişte ucenici, nişte fraţi de-ai lor, împreună ucenici de-ai Domnului, să le spună nu numai că L au văzut pe Domnul, ba că au călătorit cu El chiar cam 60 de stadii, ba chiar au stat la masă cu El, ba chiar s-au înfruptat din Trupul şi din Sângele Său, aşa cum lăsase Hristos în Joia cea Mare. Bucuriilor acestora se adaugă această bucurie imensă: anume aceea a intrării Mântuitorului în foişor, acolo unde ucenicii erau strânşi şi unde se făcuse obişnuinţa ca ei să se afle adunaţi laolaltă. Era Biserica creştină în nuce, să-i spunem, sau strânsă la începuturile ei. Domnul vine, binecuvântează pe Apostoli şi le spune un cuvânt care, iată, ne tulbură până în zilele noastre.
În prima parte a Evangheliei avem răspunsuri la două teme mari: răspunsul la pururea fecioria Maicii Domnului şi răspunsul la Taina Spovedaniei. Ia-tă: ne spun mulţi că nu se poate ca Fecioara Maria să fi fost fecioară înainte de naştere şi, culmea, să mai fi rămas fecioară şi după naştere. Că ei spun şi zic că măcar fizic s-ar fi stricat în ea ceva. Dar iată că acest „Pace vouă!” dat după ce Mântuitorul intră prin uşile încuiate, ne arată că acolo unde Domnul voieşte, biruieşte rânduiala firii şi că nimic materialnic nu poate sta înaintea intrării şi ieşirii Domnului din Biserica Sa. Ori Biserica slavei lui Dumnezeu şi-a aflat mai întâi sălaş în Maica Domnului.
Cea de-a doua taină este aceea a Spovedaniei. Iată ce spune Mântuitorul: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: «Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute»”. Iată că avem aici de-a face cu răspunsul la această taină a primirii de la apostoli, prin episcopi, de către preoţi, până în zilele noastre, a acestei puteri de a lega şi dezlega păcatele. Nu este o putere dată preotului de vreo diplomă univer-sitară, nu este o putere dată de vreo armă ascunsă sau de vreo putere politică, ci este dată de Hristos Domnul Care zice: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit şi Eu pe voi”. Rămâne însă ca preoţimea noastră să se pătrundă de credinţa că Tatăl a trimis-o şi nu din interese obscure, să se pătrundă de bucuria ca-n numele lui Hristos să vestească Evanghelia, şi nu în numele vreunei dorinţe de moment sau în numele vreunui câştig pentru câteva clipe.
Ce-a de-a doua parte a Evangheliei arată şi ne descoperă înaintea ochilor noştri alte câteva taine legate de biserică. Iată! Toma se întoarce de acolo de unde va fi fost plecat şi răspunde strigătului de bucurie al ucenicilor adunaţi tot în foişor: „Am văzut pe Domnul”, astfel: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”.
Până şi Domnul îi zice Toma necredinciosul, dar poporul chiar exagerează spunând aceasta, pentru că în cele din urmă vom vedea că este modelul credinţei noi în Iisus Hristos. Pe Iisus Hristos sau credinţa în Iisus Hristos nu o înghiţi ca pe o pastilă, pe nemestecate. Este minunat lucru atunci când, cuprins de taină şi conştient de taina cea mare a Bisericii lui Hristos, şi bucuros din cale-afară de faptul că mai descoperi ceva în Hristos, deci cuprins de toate acestea, strigi ca Toma deodată: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Prea des ne lăsăm furaţi să credem că a crede înseamnă a nu cerceta. Chiar spuneau unii că Bisericii îi aparţine acel dicton celebru: „Crede şi nu cerceta.” Poate altor adunări, dar Bisericii Ortodoxe, în nici un caz. Dar acest „crede!” cere întotdeauna să cercetezi ceea ce crezi, să ai un fel de foarte bună atenţie îndreptată spre diferenţierea duhurilor care se îndreaptă către tine.
Iată! Într-o astfel de societate modernă ca a noastră, în care vin fel de fel de guru şi evanghelişti moderni să ne adreseze câte un cuvânt de învăţătură sau o învăţătură nouă, noi aşa trebuie să zicem, ca Toma: „Nu credem până când nu vom vedea că într-adevăr acolo, în mijlocul vostru şi-n mijlocul cuvintelor voastre, se află Hristos cel Înviat.”
După opt zile, ne spune Evanghelia, deci în ziua de astăzi, Duminica, ucenicii Lui erau înăuntru, în casă, şi Toma era împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!”
Poate că este imaginea cea mai frumoasă a Mântuitorului în mijlocul ucenicilor Săi, la egală distanţă de toţi, nepunându-l pe Petru mai aproape de El, neaşezând pe nici unul mai mare peste ceilalţi, ci, iată, atât: stând în mijloc şi dăruind pace. Hristos în mijlocul ucenicilor. Aşa stă până la sfârşitul veacurilor; chiar înălţat de-a dreapta Tatălui, El în chip văzut stă în mijlocul nostru şi pe măsură ce ne apropiem de El, Cel din mijlocul horei acesteia imense, care este Biserica, ne apropiem şi unii de ceilalţi; iar pe măsură ce ne depărtăm de centru, care este Hristos, ne depărtăm în aceeaşi măsură şi unii de ceilalţi.
Iată! Domnul se adresează mai apoi lui Toma: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios”. A răspuns Toma şi I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Nu ni se spune că Toma a pus degetul în coasta Mântuitorului, nici că ar fi ridicat privirea în sus. Toma avea altceva după care recunoaşte pe Domnul: nu mlădierea glasului, ci acel „Pace vouă” dăruit. Recunoaşte în Iisus Hristos pe Atotştiutorul. Domnul nu fusese de faţă când Toma vorbise cu ucenicii şi spusese că nu va crede decât pipăindu-L, cu alte cuvinte, pe Hristos. Iată că El ştia acest lucru şi vine tocmai ca să-l întărească pe Toma, semn că nimeni, nici unul dintre noi, nu suntem puţin înaintea lui Dumnezeu, ci fiecare dintre noi suntem mult înaintea lui Dumnezeu. „Domnul meu şi Dumnezeul meu.” E ca un bobârnac dat peste nasul tuturor acelora care nu cred că Iisus Hristos este şi Dumnezeu, ci este fie numai o fire, una dintre creaturile lui Dumnezeu, fie este un mare guru, fie este un învăţat, fie mai ştiu eu ce altceva, un lider politic. Strigătul lui Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu” ne trimite cu gândul la minunata strigare de pe Muntele Sionului, a lui Moise, căruia, întrebându-L cine este acela ce i se adresează lui, îi spune: „Eu sunt Cel ce este”, sau „Eu sunt Cel ce sunt”; pentru că aşa este Iisus Hristos. Domnul Însuşi ne spune astfel: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”; cu alte cuvinte: Iahve Calea; Iahve Adevărul; Iahve Viaţa. Nu o cale, un adevăr, o viaţă, cu alte cuvinte: o cale din multe alte căi, un adevăr din multe alte adevăruri şi o viaţă printre alte multe vieţi, ci Calea, Adevărul şi Viaţa, altfel spus: „Domnul meu şi Dumnezeul meu”.
Iisus îi spune însă mai departe lui Toma astfel: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut? Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”
Iată-ne, aşadar, mai fericiţi decât Toma. Suntem în cohorta fericiţilor de după Învierea lui Hristos, care, deşi nu-L vedem, credem. Deşi nu vine să-I punem degetele noastre în coasta Lui, mărturisim că El este Domnul şi Dumnezeul nostru. Îl simţim şi-L gustăm în Taina Sfintei Spovedanii şi mai apoi în aceea a Sfintei Împărtăşanii. Îl vedem în taina icoanei, Îl cântăm în taina cântării liturgice, intrăm ÎntrÎnsul în taina Bisericii. Şi de aceea suntem mai fericiţi, pentru că-L vedem pe Dumnezeu totul în tot, nu ca o formă de panteism a unei energii împrăştiate undeva în lume, ci ca har al Său, lucrător în fiecare dintre noi. Mai fericiţi decât Toma, mai fericiţi pentru că nu vedem şi credem.
Finalul Evangheliei însă ne face să ne gândim, iată, dezlegând încă o taină din cele multe ale Bisericii, dacă Biserica greşeşte folosind şi scrierile Sfinţilor Părinţi sau scrierile Sfintei Tradiţii, pe lângă cele ale Sfintei Scripturi, tocmai pentru a interpreta Sfânta Scriptură. Iată finalul: „Deci şi alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui”.
Niciodată Dumnezeu nu va putea fi cuprins într o singură carte. Niciodată Dumnezeu nu va fi cuprins în vreo minte omenească la maximum. De aceea, îngăduit ne este nouă ca pe lângă Sfânta Scriptură să folosim Sfinţii Părinţi şi tot ceea ce Biserica învaţă, pentru a ne putea îndrepta spre strigătul acesta al lui Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Se spune că în tinereţea sa, Fericitul Augustin, unul dintre sfinţii Bisericii universale, să-i spunem, umbla pe ţărmul mării, încercând să scrie o carte despre ce este Dumnezeu. Şi exact aşa îşi începuse cartea: Ce este Dumnezeu? Şi, căutând să găsească o astfel de definiţie, ieşind într-o seară la plimbare pe ţărmul mării, întâlneşte un copil care cu un ciob căra apă din mare într-o groapă de nisip de pe ţărm. Şi Augustin începe să râdă de copil: „Ce faci, copile?” „Părinte, iată, car cu ciobul acesta de lut ma-rea din mare, din făgaşul ei, în făgaşul pe care eu l am făcut aici pe ţărm, în groapa aceasta de nisip.”
Fericitul Augustin a început să râdă, zicând: „Au doară va fi cuprinsă marea aceasta uriaşă în groapa ta de nisip de pe ţărm?”
Dar atunci şi-a venit în fire şi şi-a zis: „Dar oare eu, încercând să-L cuprind pe Dumnezeu în mintea mea şi-n scrisul meu, sunt altceva decât un copil care cu un ciob de lut ia din marea cea mare, încercând s-o ascundă în groapa de nisip a minţii sale?”
„Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Spusa lui Toma vine să dărâme toate îndoielile că Hristos n-ar fi înviat. Nu se poate: un om de raţiunea fermă a lui Toma, care refuză în prima fază tocmai această apariţie a Domnului, că dacă nu va vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu va pune degetul său în semnul cuielor şi dacă nu va pune mâna sa în coasta Lui şi dacă nu va vedea, nu va crede, deci un astfel de om raţional, să-i zicem, vine şi cade în genunchi şi zice: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.
Mai că îmi vine să spun: Ateilor, se aude? Filosofilor, se aude? Raţionaliştilor, se aude? Dacă tot vor să-L nege pe Dumnezeu, măcar să încerce să vadă dacă nu cumva e chiar sub nasul lor.
Dumnezeu să ne binecuvânteze să fim tot timpul pregătiţi, asemeni lui Toma, să ne bucurăm de Domnul. Şi să nu uitaţi nici o clipă că Hristos a Înviat şi că suntem fericiţi că, nevăzându-L, credem. Că noi credem şi mărturisim toţi acelaşi lucru:
„Hristos a Înviat din morţi
Cu moartea pe moarte călcând,
Şi celor din mormânturi
Viaţă dăruindu-le.” Amin
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

joi, 12 aprilie 2018

Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii,


Este un praznic inchinat Maicii Domnului, care are rol de a arata importanta Nascatoarei de Dumnezeu
Ortodocșii se duc la biserică pentru a participa la slujba de sfințire a apei, care poartă numele de Aghiasma Mică. După ce preotul sfințește apa, acesta îi stropește pe credincioși în timp ce se cântă troparul: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta. Biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivinic dăruiește și cu crucea Ta păzește pe poporul tău". Conform tradiției populare, agheasma alungă spiritele rele și necazurile.
.
...In icoana Izvorul Tamaduiri, Maica Domnului este reprezentata cu mainile inaltate in semn de rugaciune, iar Hristos binecuvinteaza cu ambele maini
...Agheazma Mica vindeca bolile si spala pacatele
...Iata, asadar, rugaciunea pe care o poti rosti in aceasta zi sfanta
...Apa izvorului tau covarseste toate apele, Fecioara curata, daruind, la vedere, izbavire de boli cumplite si sufletelor toata taria, ca una ce se varsa mai presus de fire.
..."Nascut-ai, Fecioara, pe ploaia cea mai presus de fire; izvor de viata curgator ai fost, izvorandu-ne noua nectarul nemuririi, apa care curge spre viata vesnica si izvoarele cele dulci curgatoare din fantana ta pururea, din care desfatandu-ne, strigam :Bucura-te, izvor de viata purtator! "
AMIN!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

marți, 10 aprilie 2018

Sfanta și Marea Vineri

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


În Sfanta și Marea Vineri,se prăznuiesc sfintele și mântuitoarele și infricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos:scuipările,lovirile peste față,palmele,insultele,batjocurile,haina de porfiră,trestia,buretele,oțetul,piroanele,sulița și înainte de toate,crucea și moartea ,pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi.
Se mai face pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător,care a fost răstignit împreună cu Iisus. 
În această lună în ziua șasea,pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Eutihie,patriarhul Constantinopolului:
Ca lumina, ca zorile, ca Soarele cel mare ai strălucit celor de pe pământ, cugetătorule de Dumne­zeu, Sfinte Părinte Eutihie. Şi mutându-te iarăşi de pe pământ către Dumnezeu şi primind vărsările din Lumina Lui, iarăşi trimiţi lumină tuturor, celor ce te laudă pe tine.
Fiind îmbrăcat cu Putere Dumne­zeiască, ai dezgolit puterea înşelătorului, făcând minuni alese, purtătorule de Dumnezeu şi fiind izgonit fără dreptate de la turma ta, iarăşi te-ai întors la dânsa mărit; părinte cuvioase, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Tot în această zi pomenirea Sfântului sfințitului mucenic Irineu,episcop de Sirmium,a sfinților 120 de mucenici din Persida,a preacuvioasei Platonida,a sfinților doi mucenici din Ascalon,a cuviosului părintelui nostru Grigore Sinaitul ,care a sihăstrit la 1310,a cuviosului Grigorie,care a sihăstrit în munții marii Lavre a Atonului la 1308.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, prin milostivirea Ta cea mai presus de fire,Hristoase Dumnezeule,miluiește-ne și ne mântuiește pe noi păcătoșii! Amin!



IMN AL INVIERII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
         


   Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n vesnicii,
 Fortificati Ortodoxia crestină,
Cu pietre vii zidite-n temelii.

   Să crească-n inimile voastre,
 Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplante,
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

   Un clopot tainic miezul noptii bate,
 Si Iisus coboară pe pămant;
 Din piepturile noastre-nsangerate,
 Răsună Imnul Invierii Sfant.

   Veniti crestini, luati lumină,
 Cu sufletul smerit, purificat,
Veniti flămanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Impărat.

 (Valeriu Gafencu - Sfantul inchisorilor).       

   Dragii mei, mă rog lui Dumnezeu, ca neincetat să gustăm din prea-plinul Sfintei Invieri si să ne dea si nouă măcar cate o picatură din: RĂBDAREA, BLANDETEA, BUNĂTATEA, CREDINTA NESTRĂMUTATĂ si JERTFA Sfantului inchisorilor, Valeriu Gafencu.
                                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

duminică, 8 aprilie 2018

Azi Hristos a inviat










 BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA