Mărturia lui Diodor, Patriarhul Ierusalimului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

După ce se sting luminile, mă plec și întru în prima încăpere a Sfântului Mormânt al Mântuitorului. De acolo merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere a Sfântului Mormânt, unde a fost așezat Trupul Domnului nostru Iisus Hristos.
Acolo îngenunchez, cu frică sfântă și rostesc rugăciunile rânduite, care ni s-au transmis cu mare strictețe, de-a lungul veacurilor, după care aștept…
Uneori se întâmplă să aștept câteva minute, dar de obicei, Marea Minune se săvârșește îndată ce rostesc rugăciunile.
Din miezul pietrei pe care a stat Trupul Domnului nostru Iisus Hristos, o lumină nedefinită iese afară. De obicei are o culoare care se arată albastru deschis, dar culoarea se poate schimba și capătă mai multe nuanțe diferite. Nu se pot zugrăvi în cuvinte omenești aceste momente unice!
Lumina iese din piatră ca și cum ar ieși dintr-un lac. Piatra Sfântului Mormânt arată ca și cum ar fi acoperită de un nor umed, dar este lumină pură.
Această Lumină se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă numai placa de pe Sfântul Mormânt, în timp ce alteori umple de Lumină tot baldachinul, încât oamenii care stau afară și privesc înăuntru văd cum toate sunt pline de Lumină.
Această Lumină nu arde! Niciodată nu mi-a ars barba în cei 16 ani de când sunt Patriarh în Ierusalim și am primit Sfânta Lumină.
Lumina are o structură foarte diferită de cea a unei lumini obișnuite, care arde într-o candelă. Într-un anume loc, Lumina se ridică și alcătuiește un stâlp, a cărui flacără are o natură diferită, astfel încât îmi este cu putință să-mi aprind lumânările de la ea.
După aceasta ies și împart Sfânta Lumină tuturor celor care se află în Biserică. Trăim foarte multe minuni în Bisericile noastre și minunile nu sunt ceva străin pentru noi, creștinii ortodocși, însă niciuna din aceste minuni nu are puterea și simbolul Sfintei Lumini.
Minunea este cu adevărat o Taină Dumnezeiască.
Preschimbă Învierea lui Hristos în ceva atât de viu și de frumos pentru noi, ca și cum s-ar fi petrecut doar cu câțiva ani în urmă...
Mă aflu la Ierusalim din 1939 și am venit aici la vârsta de 15 ani. Am urmărit Slujba de Pogorâre a Sfintei Lumini în toți acești ani, așa că sunt un martor ocular al minunii. Mai exact, am asistat la acest Sfânt fenomen de 61 de ori.
Pentru mine nu se pune problema dacă cred sau nu în această mare minune Dumnezeiască. Eu știu că este o realitate! Este adevărată!
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

Mărturia lui Diodor, Patriarhul Ierusalimului

Un om i-a spus unui părinte :

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

- Cred in Dumnezeu,dar nu prea merg la Biserică. Si nici nu mă spovedesc.
-Fiule ,i-a spus părintele ,ai o cămașă foarte frumoasă .
Spune - mi, porți toată ziua cămașa asta ?
-Da, răspunse omul .
- Dar două zile o porți ?
-S-ar putea.
- Dar o săptămână sau două o porți ?
-Nu părinte, bineînțeles că nu .
- De ce ,il mai întrebă părintele ?
- Fiindcă se murdărește si trebuie spălată . Abia după aceia o iau iarăși pe mine , când este curată si frumoasă !
- Păi , vezi fiule ! Așa cum se murdărește cămașa ta si trebuie spălată pentru a o purta iarăși ,la fel si sufletul se ,, murdărește " prin păcate .Si pentru ca el sa nu fie lepadat niciodată de Dumnezeu trebuie curățat .
-Cum?
-Prin spovedanie si participarea la slujbele Bisericii

Sfântul Epitaf

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".„

Timpul trece repede, este scump. A trecut o clipă, au trecut două, ai făcut paşi spre mormânt”. O vorbă de scris în minte și-n inimă spre veșnică aducere-aminte, rostită nu cu multă vreme în urmă de Părintele Constantin Sârbu, unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. Pe bună dreptate – trece timpul și ne apropiem de mormânt […]. Vinerea Sfintelor Pătimiri este ziua în care a fost răstignit şi a murit pe Cruce Domnul Iisus Hristos, jertfindu-se pentru mântuirea întregii omeniri.

O particularitate a Vinerii Mari este aceea că, în amintirea acestui moment, în Bisericile noastre este scos din Altar Sfântul Epitaf, pânza aceea frumos brodată care are pe ea scena îngropării Mântuitorului. Ce reprezintă Epitaful, de ce este important să trecem pe sub el cu prilejul slujbei de Prohod și care este istoricul său? Vă invităm să aflați răspunsurile în rândurile de mai jos!

Așa cum știm, conform rânduielii îndătinată de atâtea sute de ani în cadrul Bisericii noastre Ortodoxe, în Sfânta și Marea Vineri, după ce se citesc Paremiile, Apostolul și Evanghelia, urmează momentul scoaterii Sfântului Epitaf, obiect dreptunghiular sub forma unei pânze mari, bogat ornamentată, pe care se află brodată Icoana Înmormântării Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Termenul de „epitaf” provine din cuvintele grecești „epi” (pe, deasupra) + „taphos” (mormânt), adică „ceea ce este deasupra mormântului”, sintagma făcând referire la vechile inscripții și imagini funerare ale căror semnificație era să păstreze vie pentru totdeauna memoria celui trecut la Domnul.

De asemenea, cunoaștem faptul că, în cadrul oricărei slujbe a Bisericii noastre, fiecare gest are o anumită simbolistică liturgică sau dogmatică. Așa se întâmplă și în cazul Sfântului Epitaf. În unele părți ale țării noastre, credincioșii trec o singură dată pe sub masa pe care se află Sfântul Epitaf, imitând, oarecum, Jertfa Mântuitorului care a fost unică în istoria mântuirii noastre, iar alții trec de trei ori, în amintirea celor trei zile în care trupul Mântuitorului a șezut în mormânt. Este un gest profund, emoționant și cu adevărat cutremurător, dacă stăm să ne gândim la faptul că trecând pe sub Sfântul Epitaf în ziua îngropării Mântuitorului, ne asemănăm Lui întru totul și, la fel ca Dânsul, trecând prin moarte „cu moartea pe moarte călcând”, vom ajunge din nou la Viața cea adevărată și la comuniunea de iubire cu Dumnezeu pe care am pierdut-o prin căderea în păcat.

Cea dintâi atestare documentară în care este amintită ieșirea din Altar cu Sfântul Epitaf urcă în timp până în secolul al XIV-lea, fiind descoperită în paginile unui tipic athonit de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped. În cadrul vohodului, Evanghelia era purtată pe umăr, fiind învelită cu totul în Sfântul Epitaf, simbolizând Trupul Domnului care a fost înfășurat în giulgiu pentru îngropare.

Cele mai vechi Sfinte Epitafuri liturgice care se păstrează până azi în țara noastră provin tot din secolul al XIV-lea: Epitaful lui Nicodim de la Tismana, al aceluiaşi Nicodim, făcut la Cozia, din anul 1396, şi al lui Mircea cel Bătrân de la Cozia. Totodată, pentru compoziția artistică și cromatică, merită menționat Epitaful dăruit în 1490 de către Sfântul Domnitor Ștefan cel Mare Mănăstirii Putna, cel mai vechi epitaf care s-a păstrat din vremea marelui domn și una dintre cele mai impresionante și de referință broderii românești, dar și Epitafurile din 1494 și 1504, de la mănăstirile Moldovița și Dobrovăț (Iași) executate tot din porunca marelui voievod moldovean.

În Vinerea Mare, în timp ce strana dă glas cântărilor pe ton tânguitor, după practica înscrisă în unele tipice, credincioșii se închină, iar mulți dintre ei obișnuiesc să împodobească Epitaful, înconjurându-l cu jerbe de flori primăvăratice și cu luminări aprinse, dar și cu smirnă, tămâie și alte miresme. De altfel, inclusiv aceste obiceiuri au un fundament scripturistic, dacă ne gândim că Iosif şi Nicodim, luând Trupul Domnului de pe Cruce, l-au înfășurat într-un giulgiu, ungându-l cu smirnă şi aloe, după care l-au dus şi l-au înmormântat într-un mormânt nou.

Îndată după intonarea Prohodului Domnului, preotul iese afară alături de credincioși și înconjoară împreună Sfânta Biserică, după cum prevede rânduiala slujbei de prohodire a unui slujitor al Bisericii. Se fac patru opriri în total, iar la fiecare oprire preotul rosteste câte o ectenie. La finalul acestei procesiuni, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă, rămânând aici până la Vecernia Praznicului Înălţării Domnului, după care este dus în locul din Altar în care se păstrează în timpul anului. Pentru că Epitaful simbolizează Trupul mort al Domnului, ridicarea de pe Masă în ajunul Sfântului Praznic al Înălțării simbolizează tocmai Înălțarea la cer a Mântuitorului.

Sfântul Epitaf mai este numit şi „Sfântul Aer” deoarece el este purtat de patru diaconi sau patru bărbați deasupra, prin aer, în cadrul procesiunii din jurul Bisericii. Specialiștii în teologie liturgică menționează faptul că „aerul” era, la început, o pânză foarte subțite pusă deasura Sfintelor Daruri, numită deseori și „nor” datorită fineții sale. Tot „aer” se numea şi bucata de pânză cu care se învelea Sfânta Evanghelie (în jurul secolelor X-XIII), atunci când preotul sau diaconul ieşea la vohodul de la sfârşitul slujbei din Vinerea Patimilor. Locul acestui „aer” l-a luat, mai târziu, Epitaful pe care îl cunoaștem astăzi cu toții.

Așadar, din negura vremii și până astăzi, în secolul vitezei, strigătul plin de durere al Mântuitorului de pe Golgota ajunge în catedralele marelor orașe și în paraclisele uitate de lume din inima munților: „Săvârşitu-s-a!”. De la mic la mare, credincioșii văd pe Sfântul Epitaf cum Dumnezeiescul Trup stă „agățat” pe Cruce gol și fără suflare. Asemenea lui Iosif şi Nicodim, Îl gătim cu toții pe Hristos pentru îngropare în cadrul Prodohului, însă cântarea noastră, deși tristă, este „presărată” cu un soi de fericire, de optimism, căci știm că Mântuitorul nostru va Învia în cea de-a treia zi, așa cum a făcut-o, neîncetat, de atâtea și atâtea veacuri.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro

https://marturieathonita.ro/sfantul-epitaf-de-ce-trecem-pe-sub-el-in-vinerea-mare-si-care-este-istoricul-sau/?

Rugăciune pentru Săptămâna Patimilor Domnului (alcătuirea Sfântului Isaac Sirul)

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.

Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.

Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperiri­lor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

ÎN FAȚA CRUCII TALE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

de Preot Sorin Croitoru

 
Plâng de pocăință în fața Crucii Tale..
Am meritat eu, Doamne, paharul Tău băut
Cu-atâta umilință pe-a suferinței cale,
Am meritat eu chinul prin care ai trecut?..

Plâng de pocăință în fața Crucii Sfinte,
Tăcută mărturie a câte-ai pătimit..
Am meritat eu, Doamne, otrava din cuvinte
Pe care ai băut-o Tu, bietul osândit?..

Am meritat eu, oare, suspinele-înghițite
Și strigătul de groază când Te stingeai încet?..
Am meritat eu, Doamne, ocările-Ți primite,
Sau setea-Ți "potolită" cu-acel spurcat oțet?..

Răspunsul, știu prea bine, îmi este la-îndemână
Și-n fața Crucii Tale nu mă sfiesc să-l zic:
Din tot ce ne evocă această Săptămână
A Patimilor Tale.. n-am meritat nimic!

Deschid din nou Scriptura și regăsesc momentul
În care de pe Cruce îl ierți pe-acel tâlhar..
Am înțeles, Iisuse, e grăitor fragmentul:
"A noastră mântuire" ne este dată-n dar!

Tâlharului acela al cărui fir de ață
Îi ajunsese, Doamne, aproape de sfârșit
Ți-a fost de-ajuns o clipă să-i ierți întreaga viață,
Spunându-i cu blândețe: "Tu azi te-ai mântuit"!

În fața Crucii Tale, Te rog și eu, Hristoase
Cu multă umilință într-un moment de har:
În cerurile-Ți sfinte cu locuri preafrumoase
Primește-mă, Iisuse, ca pe acel tâlhar!

MIERCUREA MARE din SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".:

Ziua în care Iuda l-a trădat pe Iisus pe 30 de arginți. Ce să NU faci în această zi
În creștinism, Miercurea Mare este o zi din Săptămâna Mare / Săptămâna Patimilor, săptămâna înainte de Paști.
În această sfântă zi se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania.

Miercurea Mare – vinderea lui Iisus de către Iuda

Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post.
Astfel, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), Miercurea Mare este una din cele două zile ale săptămânii în care creştinii postesc pe tot parcursul anului, cu excepţiile zilelor marcate ca „harţi” în calendarul ortodox.

                                             Tradiții și obiceiuri în Miercurea Mare

Miercurea Săptămânii Patimilor este ultima zi din săptămână în care se mai pot face treburi casnice.
În această zi mai este permis doar să se spele rufe și să se calce, dar și treburile câmpenești.
Este bine să te împaci cu oamenii cu care nu ai avut o relație tocmai bună în ultima perioadă.
E indicat să spui rugăciuni în Miercurea Mare.
Nu este bine să te enervezi, să arunci vorbe necurate sau să te superi pe ceilalţi.
În anumite zone se obișnuiește, ca în Miercurea Mare, copiii să meargă cu colindul la asfințitul soarelui, la final primind ouă pentru a le înroși.
O altă tradiție spune că, bărbații trebuie să arunce cenușa din sobă peste ogor, pentru ca roadele pământului să fie cât mai bogate.
Femeile nu torc și nu cos, ci spală ferestrele pentru ca lumina să pătrundă în fiecare colțișor al casei, în zilele de Paște.
Muncile la câmp sunt permise doar până marți, în timp ce în alte zone până miercuri.
De joi, bărbaţii rămân pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile casnice.
Casele trebuie să strălucească de curăţenie, pentru a întâmpina Învierea Domnului aşa cum se cuvine.
Miercurea Mare – povestea femeii păcătoase ca simbol al pocăinței omului care greșește
În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului care greşeşte.
Conform scrierilor teologice, a făcut ceea ce doreau să facă femeile mironosițe după înmormântarea Mântuitorului.
A anticipat înmormântarea lui Hristos şi pregătirea Lui cu miresme, „aducând mir de mult preţ”.
A fost mistuită de dorinţa de a i se dezlega păcatele: „Dezleagă-mi păcatele mele, aşa cum eu mi-am dezlegat părul”.
„Pe când se afla Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir scump şi l-a turnat pe capul Lui, când şedea El la masă.
Şi văzând aceasta ucenicii Lui, le-a părut rău şi au zis:
«Pentru ce s-a făcut această pagubă? Căci acest mir se putea vinde pe un preţ mare şi se putea da săracilor».
Iisus, însă, înţelegând aceasta le-a zis:

«Pentru ce aduceţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea.
Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare.
Şi drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei»”. (Matei, 26:6-13).
Conspirația împotriva lui Iisus
Tot Miercurea este ziua în care cărturarii şi fariseii au făcut sfat pentru prinderea şi uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulţimilor.
„Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă.” (Matei, 26:4).
Şi tot acum, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiţi să îmi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?»
Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.
Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.” (Matei, 26, 15-16).
Evangheliile povestesc că Iisus a petrecut ziua de miercuri în Betania, în familia prietenilor săi, Lazăr, cel înviat din morţi, Marta şi Maria, şi în casa lui Simon Leprosul.

                                                 Trădarea lui Iisus pentru 30 de arginți!

                                                        Rugăciunea care se citește astăzi!

„Preaputernice și iubitul meu Doamne! Îmi aduc aminte că Te-ai născut om din Sfânta Fecioară în peșteră și că Te-ai vândut cu treizeci de arginți de ucenicul Tău cel viclean, pentru ca să ne răscumperi pe noi păcătoșii din mâinile celui rău.
Pentru acesta, Te rog să Te milostivești asupra mea păcătosul și să mă răscumperi pe mine vânzătorul și în toate zilele, ucigașul. Și aceasta să o faci, te rog, pentru ca să cinstesc Nașterea Ta cea Sfântă și să mă închin Dumnezeirii Tale;
Dă-mi Doamne iertare păcatelor mele cele multe și puterea să stau împotriva relelor trupului și ale sufletului meu. Primește această mică a mea rugăciune și smerita mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat și mă amărăsc, pentru că Te-am mâhnit peste măsură.
Încă mă aduc pe mine Ție, și de voia mea mă dau în mâinile Tale, pentru ca să mă pedepsești precum mi se cade și să mă tămăduiești cu ierburi amare ca un doctor bun precum vei vrea; pentru că altul nu poate să mă vindece, fără numai Tu, Dumnezeul meu și Ziditorul meu.
La Tine, drept aceea, am toată nădejdea mea crezând că, precum ai primit să te vinzi pentru mine, așa îmi vei dărui și acum mila Ta, să mă răscumperi din veșnica muncă și să mă așezi întru Împărăția Ta.
Nu te depărta de la mine, carele sunt mai rău vânzător decât Iuda; nu mă lăsa să am în inima mea cugetele cele deșarte ale păcatului; nu mă slobozi să Te îmbrățișez și să Te sărut cu sărutare vicleană și cu buze spurcate, nici să-Ți zic: «Bucură-Te, Învățătorule», cu gura mea cea spurcată, nici să Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele fărădelege, nici să te batjocoresc cu gândurile mele rele, precum făceau vrăjmașii Tăi, pe vremea patimilor Tale; Ci ca femeia cea păcătoasă, să Te spăl, nu cu mir, ci cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc să aud și eu din gura Ta cea dulce:
Iertate îți sunt păcatele”

Amin, Amin, Amin!

Marțea Mare

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".“O, Doamne, Dumnezeule al meu! astăzi stau osândit înaintea feței Tale celei Sfinte și-mi mărturisesc nevrednicia și neputința și nestarea și sărăcia mea; pentru acesta, o, Izvor dulce și Noianul mile! mă rog să deschizi stavilele cerului și să reverși peste mine, bunatățile milostivirii Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi să plâng și să spăl și să luminez sufletul meu de întinăciunea păcatelor cu pocăință tare și adevărată.

La aceasta, îți aduc mijlocitor pe Înainte Mergătorul Ioan să te roage să-mi dai darul acesta către carele zic: O, Învățătorule al pocăinței și făclie luminată a soarelui celui de taină, Hristos Dumnezeu! primește ticăloasa mea rugăciune; O, mărite proorocule, care ești mai mare decat toți proorocii, precum Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Evanghelie, tu cel ce ai dezlegat legăturile stârpiciunii părinților tăi, tu care ai arătat pe Stăpânul Hristos, poporului; tu care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se; tu care ai auzit glasul cel părintesc și ai văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se ca un porumbel peste Dânsul ascultă, te rog, cererea mea, aprinde făclia păcătosului meu suflet și mă luminează cu darul Tău, pentru că eu sunt spurcat cu gândurile mele cele rele și grozave, de vreme ce am risipit pământeasca mea moștenire și m-am făcut asemănător cu dobitoacele cele nepricepute și pasc împreună cu ele, ticălosul, la aceste pământești, fără de a gândi vreodată la cele cerești.
Adevărat, îngere pământesc al lui Dumnezeu și omule ceresc, eu am covârșit pe toți oamenii întru răutăți și întru lucrurile cele necuviincioase și pururea mă tăvălesc în tina păcatului și n-am rămas nici azi, nici ceas, nici clipă în voia lui Dumnezeu, ci am făcut numai voia mea, ca Samson cu cei străini de neam, și mort în groapa poftelor mele cele rele, ca odinioară Olofren, care era mai mult beat de pofta sa cea rea, decât de vinul ce i-a dat înțeleapta Iudița, care ca pe un nevrednic al vieții l-a omorât.
– Deci, te rog, înviază-mă cu mijlocirea Ta de acestă moarte, tu care stai în cer înaintea Celui fără de moarte și Veșnicului judecător, ducându-L să se milostivească asupra mea. Ca cela ce ai multă îndrăzneală la dragostea Lui, întinde mâna cu care L-ai botezat, și strică gândurile mele cele rele și mă întărește să săvârșesc viața mea pe calea cea bună a lui Dumnezeu.
Și precum în viață, învățai poporul cu limba ta, așa și acum învață-mă pe mine cu darul tău și luminează mintea mea în poruncile Domnului; îndepărtează de la mine toate împotrivirile sufletului, mântuiește-mă de veșnica muncă și mă învrednicește Împărăției lui Dumnezeu întru care te bucuri pentru care să laud și să preamăresc numele tău cel Sfânt.
O, proorocule și botezătorule! scrie cuvintele mele în inima ta și însemnează ale tale întru a mea, pentru ca să te țin minte și să te păzesc până voi sfârși viața mea. Să stai lângă mine în ceasul morții mele, pentru ca să mă păzești de tot păcatul și să mă duci înaintea Stăpânului meu Dumnezeu.
– Roagă-te încă și pentru toată lumea, să dea Dumnezeu creștinilor ajutor și celor vii și celor morți să-i odihnească de nevoile cele multe și ca un Preaputernic, să le dăruiască toate cele trebuincioase și să-i învrednicească împărăției Sale. Iar pentru cei necredincioși roagă-te să le lumineze Bunul Dumnezeu mințile și să vină pe calea cea dreaptă, pe calea Dumnezeului Adevărat și acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin”.

Marțea Mare – Este ultima zi în care bărbații mai muncesc în afara casei
Tradiția spune că în această zi se aspiră, se dă cu mătura, se spală geamuri, iar bărbații, după această zi trebuie să stea cât mai mult pe acasă și să-și ajute soțiile.

OSÂNDITUL

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Eliana Popa

Un Om purtând o cruce, la moarte osândit
Cu trup firav de înger, pășește istovit
Prin pulberea Golgotei si drept veșminte are,
Doar arșița durerii, doar sânge și sudoare.

Cu greu își poartă Crucea și merge înainte,
Mai face-un pas și cade în pulberea fierbinte,
Sleit de-atâta caznă, zdrobit de greaua Cruce
A trupului sudoare s-a prefăcut în sânge!

 
O, ce-au făcut Iisuse, din frumusetea Ta!
Doar cerul azi îți cântă... tăcută Osana,
Gol Te-au lăsat de straie, dar Preacurata Mamă
Ți-a învelit mijlocul cu alba sa năframă!

În setea cea mai mare, oțet Ți-au dat și fiere!
Doar hulă si dispreț, în loc de mângâiere,
Pe fruntea care-odată umbrea doi ochi senini,
Au așezat cu ură, cununa cea de spini!

În ochi mai poartă, încă, nestinsă a Sa iubire
Nu-i strop de ură-n ei, e doar compătimire,
Când abia rostește spre câteva femei
Ce îl boceau cu milă în gloata de iudei :

"- Nu plângeți pentru Mine, ci pentru-ai voștri fii!
Azi nici nu știți, voi, mame, ce zile vor veni,
Striga-veți către munți să cadă peste voi
Și dealului veți zice: ascunde-ne pe noi!"

 
E Împăratul Slavei străpuns de patru cuie
Veniti, voi, Magi s-aduceți iar smirnă și tămâie
Căci a primit, drept dar, o Cruce de purtat,
Doar spinii din coroană si-al lumii greu păcat!

SÂMBĂTA SFÂNTULUI ȘI DREPTULUI LAZĂR

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                                                           APOSTOLUL

Prochimen,

glasul al 3-lea (Psalm 26: 1, 2)

Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu; de cine mă voi teme?
Stih: Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa?

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:
(12: 28; 13: 1-8)
"Fraților, fiindcă primim o împărăție neclintită, să fim mulțumitori, și așa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu bună cucernicie și cu sfială. Rămâneți întru dragostea frățească. Primirea de oaspeți să n-o uitați, că prin aceasta unii, fără să știe, au primit în gazdă îngeri. Aduceți-vă aminte de cei închiși, ca și cum ați fi închiși cu ei; aduceți-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât și voi sunteți în trup. Cinstită să fie nunta întru toate și patul neîntinat. Iar pe desfrânați îi va judeca Dumnezeu. Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, pentru că Însuși Dumnezeu a zis: «Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi». Drept aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: «Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?». Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. Iisus Hristos, ieri și astăzi și în veci, este același."
Aliluia,
glasul al 5-lea (Psalm 92: 1, 2)
Stih 1: Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere și S-a încins.
Stih 2: Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.

SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE
DIN SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ IOAN, CITIRE:

(11: 1-45)
"În vremea aceea era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, iar fratele ei, Lazăr, era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Când a auzit, deci, că Lazăr este bolnav, Iisus a rămas două zile în locul în care era. Apoi a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, iar Tu iarăși Te duci acolo? A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; iar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el. A zis acestea, iar după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. Însă atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți, că n-am fost acolo. Deci, să mergem la el. Însă Toma, care se numește Geamănul, a zis celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El. Deci, venind, Iisus l-a găsit (pe Lazăr) pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă. Și a zis Marta către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta I-a zis: Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învățătorul este aici și te cheamă. Când a auzit aceea, s-a ridicat degrabă și a venit la El. Și Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă și îi spuneau cuvinte de mângâiere, văzând pe Maria că s-a ridicat degrabă și a ieșit din casă, au mers după ea, socotind că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine. Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. Și a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată, cât de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea oare Acesta, Care a deschis ochii orbului, să facă așa ca și acesta să nu moară? Deci, suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea. Iisus a zis: Ridicați piatra! Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, iar fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Deci, mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce a făcut Iisus, au crezut în El."

„Lazăre, vino afară”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXIX, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 21, p. 375

„Acum moartea nu mai este moarte; este numai un nume; dar, mai bine spus, chiar numele a pierit. Acum nu mai numim moarte moartea, ci adormire și somn. De aceea Însuși Hristos spunea: Lazăr, prietenul nostru, a adormit (Ioan 11, 11); iar Pavel, în Epistola către Tesaloniceni, spune: despre cei ce au adormit, nu vreau să nu știți voi, fraților (I Tesaloniceni 4, 13).”
Învierea lui Lazăr, trâmbiţă a învierii noastre
Biserica sărbătoreşte în Sâmbăta Floriilor minunea învierii lui Lazăr, care este văzută de tradiţia patristică drept o adeverire a învierii de obşte de la Parusie. Acest adevăr teologic este exprimat sintetic de tropar: „Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule”. Lucru întărit şi de concluzia sinaxarului Sâmbetei lui Lazăr: „Dacă el a înviat la cuvântul lui Hristos şi a trăit din nou, tot aşa și omul, deşi a murit, la trâmbiţa cea din urmă, va învia şi va trăi veşnic”.
Prin minunea învierii lui Lazăr, Domnul nostru Iisus Hristos ne arată învierea noastră de la sfârşitul veacurilor. Dacă El l-a înviat pe Lazăr cel mort de patru zile, la fel va învia şi trupurile noastre putrezite, la a doua Sa venire când va judeca toate neamurile. Realitate mărturisită şi prin cântările Utreniei din Sâmbăta Floriilor: „Pe Lazăr cel mort de patru zile l-ai înviat, Hristoase, din iad, mai înainte de moartea Ta, sfărâmând puterea morţii, şi printr-însul mai înainte vestind slobozirea tuturor oamenilor din stricăciune. Pentru aceasta, închinându-ne Stăpânirii Tale celei atotputernice, grăim: Bine eşti cuvântat, Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi”.

Învierea lui Lazăr ne este prezentată pe larg de Sfântul Evanghelist Ioan (11, 1-45). Datele aghiografice legate de Lazăr sunt din Sfânta Evanghelie, dar şi din Tradiţie. Toate aceste elemente le găsim sintetizate în sinaxarul zilei, în Triod. De aici aflăm că Lazăr, din localitatea Betania, era fratele Martei şi al Mariei. Ei erau copiii fariseului Simon, în casa căruia a poposit de mai multe ori Mântuitorul. Lazăr era prieten al Domnului nostru Iisus Hristos.
Despre boala şi moartea lui Lazăr ne vorbesc cântările din cursul săptămânii a şasea din Postul Mare. Încă de luni, imnurile din Triod au vorbit despre suferinţa lui Lazăr: „Astăzi, trecând Hristos dincolo de Iordan, I s-a arătat boala lui Lazăr şi, ca un mai înainte cunoscător, a zis: Boala aceasta nu este spre moarte”. Şi imediat anunţă minunea învierii lui Lazăr: „Găteşte-te, Betanie, împodobeşte-ţi dumnezeieşte intrările tale, măreşte-ţi încăperile, că iată vine Stăpânul cu Apostolii, ca să învieze pe cela ce l-ai crescut”. Tot imnologia de luni teologhiseşte despre sensurile şi înţelesurile învierii lui Lazăr: „Deschisu-s-au uşile cele dinaintea învierii lui Lazăr; că vine Hristos să ridice pe cel mort, ca din somn, şi să biruiască cu viaţa pe moarte”.

Hristos, în calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, este Domn al Vieţii şi vine în Betania să biruiască cu Viaţa moartea şi, înviind pe Lazăr, să prevestească Învierea Lui de Viaţă dătătoare neamului omenesc.
Miercuri, cântările Triodului ne-au vestit moartea lui Lazăr: „Astăzi şi-a dat sufletul Lazăr şi l-a plâns pe dânsul Betania, pe carele l-ai ridicat din morţi, Mântuitorul nostru, adeverind mai înainte prin prietenul Tău cele ce au urmat Învierii Tale celei înfricoşate: omorârea iadului şi viaţa lui Adam. Pentru aceasta Te lăudăm”.

Imnograful inspirat mărturiseşte despre rolul de prevestire a Învierii Domnului pe care-l are minunea învierii lui Lazăr, dar şi consecinţele în planul mântuirii ale Învierii lui Hristos, care sunt omorârea iadului şi dăruirea vieţii lui Adam (tuturor celor născuţi din Adam).
Despre mărturia liturgică a morţii lui Lazăr vorbeşte şi ieromonahul Makarios Simonopetrinul: „Lazăr moare miercuri (cu patru zile înainte de învierea sa) şi, aflând acest lucru de data asta nu de la mesageri umani, pentru a-Şi arăta pogorământul Său, ci în virtutea atotştiinţei Sale dumnezeieşti, Hristos Se îndreaptă spre Iudeea, începând astfel mersul Său spre Pătimirea cea de bunăvoie” (Triodul explicat, p. 371).

Mântuitorul ajunge în Betania după patru zile de la moartea lui Lazăr. Este întâmpinat de surorile lui Lazăr care Îi spun: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl înviezi, căci poţi!”

Sinaxarul din Triod continuă cu minunea învierii lui Lazăr: „Iisus a întrebat poporul: Unde l-aţi pus? Şi îndată toţi au pornit la mormânt. Când au ridicat piatra de pe mormânt, Maria a spus: Doamne, miroase, căci este de patru zile în groapă! La urmă, Iisus s-a rugat şi vărsând lacrimi a strigat cu voce mare: Lazăre, ieşi afară! Şi îndată a ieşit mortul; iar după ce a fost dezlegat, a plecat acasă”.
„Înviind pe Lazăr, Mântuitorul arată cu fapta, ceea ce spusese Martei, că El este Învierea şi Viaţa şi Stăpânul Atotputernic al vieţii şi al morţii. Minunea este totodată o anticipare a Învierii Sale şi o întărire a ucenicilor pentru vremea de încercare care îi aşteaptă”, ne spune părintele Petroniu Tănase.
Minunea învierii lui Lazăr este prezentată în Noul Testament doar de Sfântul Apostol Ioan, pentru că el fiind ultimul care şi-a redactat Evanghelia a dorit să arate că „Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, că a înviat şi că va fi învierea morţilor. Iar lucrul acesta se dovedeşte mai cu seamă prin învierea lui Lazăr” (Sinaxar Sâmbăta lui Lazăr).

Pentru învierea lui Lazăr poporul Îl primeşte triumfal pe Hristos în Ierusalim, eveniment pe care îl prăznuim în Duminica Stâlpărilor. Din Evanghelia după Ioan aflăm: „Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta” (Ioan 12, 17-18).
Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor sunt strâns unite. Lucru mărturisit şi de imnografia Triodului de la sărbătoarea Stâlpărilor: „În­sem­nându-ne nouă mai înainte cin­stită Învierea Ta, ai ridicat, Bunule, din mormânt, cu porunca Ta, pe prietenul Tău Lazăr, fiind mort fără suflare de patru zile şi mirosind greu. Pentru aceasta şi pe mânz încă­lecând, spre închipuire, Te-ai purtat ca într-o căruţă, pe păgâni arătând, Mântuitorule. Pentru aceea şi laudă aduce Ţie, Israelul cel iubit, din gu­rile celor ce sug şi ale pruncilor celor fără de răutate, care Te-au văzut pe Tine, Hristoase, intrând în Sfânta Cetate, mai înainte de Paşti cu şase zile”.

Din această stihire de la Vecernia Floriilor remarcăm mai multe în­ţe­lesuri teologice. Primul este că minunea făcută de Hristos prin învierea lui Lazăr cel mort de patru zile pre­ves­teşte Învierea Lui. Al doilea înţe­les este legat de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim ca urmare a învierii minunate a lui Lazăr.

Cinstind în Sâmbăta Stâlpărilor învierea lui Lazăr, vedem în această minune şi învierea noastră cea de obşte. De aceea, în Bisericile noastre, în această sâmbătă, încheiem şi pomenirile celor adormiţi în Domnul din Postul Mare. Pentru noi, cei trecuţi la Domnul sunt la fel ca Lazăr şi aşteptăm, la fel ca pe el, să-I învie şi pe ei Hristos, dar nu doar pentru lumea aceasta, ci pentru veşnica Împărăţie a lui Dumnezeu.

Pr. Ciprian Florin Apetrei
Sursa textului Evangheliei + foto: Ziarul Lumina - cotidianul oficial al Bisericii Ortodoxe Române

PILDĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

La sfatul unui apropiat, o femeie care avea un păcat greu, cumpără pentru o bisericuţă care era încă în construcţie, covoare de pus pe jos, care valorau o avere. Bucuroasă de această faptă pe care ea o considera suficientă pentru a i se şterge păcatul, se duse la o mânăstire cu gând să se împărtăşească. Un preot din mânăstire, care a spovedit-o înainte de a primi Sfânta Împărtăşanie, nu numai că a oprit-o de la a gusta din Sfintele Daruri, dar a şi certat-o, fiindcă a îndrăznit să creadă că poate cumpăra harul lui Dumnezeu cu câteva covoare.
Femeia s-a dus după aceea la poarta mânăstirii şi acolo începu să plângă pentru păcatele făcute, înţelegând ticăloşia sa, dar nu voia să plece la casa ei fără să se împărtăşească. Pe la poartă trecu un alt preot şi o întrebă de ce plânge. Femeia îi povesti, preotului, care era chiar stareţul acelei mânăstiri, ce se petrecuse mai devreme. Acesta o chemă în biserică şi acolo îi dădu Sfânta Împărtăşanie.
Apoi femeia mirată că acest preot nu a certat-o şi a primit-o cu atâta căldură şi blândeţe părintească a întrebat:
- Dar cum se face că sfinţia voastră mi-aţi dat voie să mă împărtăşesc, iar celălalt preot nu?
- După faptele şi păcatele spuse preotului aceluia, nu erai tocmai vrednică de împărtăşit, pentru că nu ai arătat înaintea lui părerea de rău pentru păcatele dumitale, dar acum, lacrima te-a izbăvit, căci pocăinţa cu lacrimi se face, şi nu cu bani sau covoare! Si mai e un lucru! Când un păcat este prea mare, noi, duhovnicii, lăsăm taina vindecării lui o treime în seama lui Dumnezeu, o treime pe seama duhovnicului şi o treime pe seama celui care şi-a spus păcatul cu lacrimi.
Sursa : www popasduhovnicesc.ro

Sfantul Maslu...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

DUMINICA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST(Evanghelia de la Marcu (X, 32-45))

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune:

 "Am păcătuit!".

                                                

In vremea aceea, luându-i cu El pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: „Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da pe mâna păgânilor şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia“. Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: „Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce-#i vom cere“. Iar El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?“ Iar ei I-au zis: „Dă-ne să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta“. Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?“ Iar ei I-au zis: „Putem“. Şi Iisus le-a zis: „Într'adevăr, paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s'a pregătit“. Şi auzind cei zece, au prins a se supăra pe Iacob şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: „Ştiţi că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mari ai lor le stăpânesc; dar între voi să nu fie aşa, ci cel ce va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru, şi cel ce va vrea să fie întâiul între voi, să le fie tuturor slugă; că nici Fiul Omului n'a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi“.

În aceiaşI zi se citeşte şI Evanghelia Cuvioasei Maria Egipteanca
de la Luca
(VII, 36-50)

În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă. Şi iată că era în cetate o femeie păcătoasă; şi aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a'nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir. Şi văzând fariseul care-L chemase, şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine este şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă...“. Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învăţătorule!“ „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“ Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat“. Şi întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi cu părul capului ei le-a şters. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n'a încetat să-Mi sărute picioarele. Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte“. Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păcatele!“ Şi cei ce şedeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care şi iartă păcate?“ Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“

DENIA CANONULUI CELUI MARE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

În săptămâna a cincea a Postului Sfintelor Paști, două denii le prevestesc pe cele din Săptămâna Patimilor: cea a Canonului Mare, reluat acum într-o singură seară (miercuri), şi cea a Acatistului Născătoarei de Dumnezeu (vineri).
Ce este deosebit la aceste slujbe ale Bisericii Ortodoxe? Prima observație, la îndemâna oricui, este faptul că ele se săvârşesc la vremea înserării. Deşi se săvârșesc seara, ele nu sunt slujbe de vecernie, ci utrenii – adică slujbe de dimineaţă. În fapt, timpul liturgic ia o altă semnificaţie, pentru a sublinia rugăciunea prelungită şi neîntreruptă unită cu privegherea sau trezvia inimii.
În seara aceasta „s-a rânduit să se cânte și să se citească Marele Canon și viața Cuvioasei Maria Egipteanca pentru următoarea pricină: pentru că Sfântul Post de patruzeci de zile se apropie de sfârşit şi pentru ca nu cumva oamenii, lenevindu-se, să se îngrijească mai puţin de nevoinţele cele duhovniceşti şi să se depărteze cu totul de a trăi în cumpătare, Marele Andrei, ca un adevărat învăţător, prin cântările Marelui Canon, în care istoriseşte virtuţile marilor bărbaţi, precum şi întoarcerea la credinţă a celor răi, pregăteşte pe cei care se nevoiesc cu postul să se poarte cu mai mult curaj şi să se îndrepte cu bărbăţie spre nevoinţele postului ce-l mai au în faţă. Sfântul Sofronie, prin minunata povestire despre viața Mariei Egipteanca, înduplecă pe oameni să ajungă din nou cumpătați, îi ridică spre Dumnezeu, îi sfătuiește să nu mai cadă și să nu se deznădăjduiască, chiar dacă au căzut înainte în unele păcate. Și, într-adevăr, povestirea vieții Mariei Egipteanca înfățișează cât este de mare iubirea și dragostea lui Dumnezeu față de cei ce doresc să se întoarcă de la păcatele lor, cele de mai înainte..." (din Sinaxarul Canonului Mare).
Sfântul Andrei Criteanul nu face decât să ne pună înainte modele de sfinți și exemple de pocăință, spre îndreptarea noastră, iar Sfântul Patriarh Sofronie nu face decât să ne întărească încrederea că orice păcat poate fi iertat și poate fi pus oricând început bun, spre îndreptarea noastră.

Psalmi care se citesc la diferite trebuințe sufletești și trupești

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Elisei Ieromonah

Rânduiala aceasta a citirii psalmilor o găsim într-o relatare a Sfântului Paisie Aghioritul, ucenic al Sfântului Arsenie Capadocianul. Iată ce spune Sfântul Paisie:

„Sfântul Arsenie, deoarece nu avea în Molitfelnic rugăciunile corespunzătoare pentru toate cazurile în care oamenii îi cereau ajutor, folosea și Psalmii. A scris într-un caiet împrejurarea pentru care folosea fiecare psalm. Când acest caiet a ajuns în mâinile mele, am început să citesc Psaltirea, făcând rugăciune pentru situația în care se citea fiecare psalm. Îmi spune gândul că în rugăciunea cu Psaltirea mult ajută și Sfântul Arsenie.”

Psalmul 1 - Atunci când un pom sau o vițã-de-vie este plantatã, ca sã poatã aduce roadã.

Psalmul 2 - Pentru ca Dumnezeu sã îi lumineze pe cei ce se duc la întâlniri și soboare.

Psalmul 3 - Pentru ca rãutatea sã iasã de la oameni, cã sã nu îsi mai chinuiascã cu nedreptate semenii.

Psalmul 4 - Pentru ca Dumnezeu sã tãmãduiascã pe oamenii cei simțitori (sensibili), ce se îmbolnãvesc de deprimare din pricina purtãrii oamenilor cu inima împietritã.

Psalmul 5 - Pentru ca Dumnezeu sã tãmãduiascã ochii cei rãniti, ce s-au mușcat de cãtre o persoanã rea.

Psalmul 6 - Pentru ca Dumnezeu să dezlege persoana ce se află sub o vrajă.

Psalmul 7 - Pentru cei ce s-au păgubit din pricina fricii, a groazei și a amenințării oamenilor celor rai.

Psalmul 8 - Pentru cei ce sunt răniți de diavoli sau de oameni stricați.

Psalmul 9 - Pentru ca diavolii sa înceteze a te chinui în somn, sau cu închipuiri în timpul zilei.

Psalmul 10 - Pentru perechile cu inima împietrită care se ceartă și divorțează (când bărbatul sau femeia împietrită la inimă își chinuiesc soția sau bărbatul simțitor).

Psalmul 11 - Pentru oamenii bolnavi cu mintea, care au răutate și îi vatămă pe alții.

Psalmul 12 - Pentru cei ce suferă din pricina ficatului.

Psalmul 13 - Pentru un diavol înfricoșător; repetat de trei ori pe zi, vreme de trei zile.

Psalmul 14 - Pentru ca tâlharii sau hoții să își schimbe cugetul și să plece nefăcând vreo vătămare, și pocăindu-se.

Psalmul 15 - Pentru ca cheia să se găsească, atunci când se pierde.

Psalmul 16 - Pentru o acuzație gravă și nedreaptă , de trei ori pe zi vreme de trei zile.

Psalmul 17 - Când se petrece un cutremur sau alt dezastru al naturii, sau ploaie torențială cu
fulgere.

Psalmul 18 - Pentru ca femeile să nască cu bine.

Palmul 19 - Pentru perechile ce din pricini medicale nu pot avea copii, ca Dumnezeu să îi
tămăduiască și ca să nu divorțeze.

Psalmul 20 - Pentru ca Dumnezeu să înmoaie inimile celor bogați și ei să facă milostenie către cei săraci.

Psalmul 21 - Pentru ca Dumnezeu sa oprească focul, ca să nu se petreacă vătămare mare.

Psalmul 22 - Pentru ca Dumnezeu să-i îmblânzească pe copii cei foarte neascultători, care aduc întristare părinților lor.

Psalmul 23 - Pentru ca să se deschidă ușa când s-a pierdut cheia.

Psalmul 24 - Pentru cei a căror ispită îi tulbură foarte și aduce astfel mereu necazuri în viețile lor, făcându-i să își piardă liniștea și să se plângă.

Psalmul 25 - Când cineva cere ceva bun de la Dumnezeu, ca El sã îl dãruiascã fãrã ca acela sã se vatăme.

Psalmul 26 - Pentru ca Dumnezeu sa îi ocrotească pe țărani de oștile vrăjmașe, ca ele sa nu vatăme oamenii sau câmpurile lor.

Psalmul 27 - Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cei ce suferă din pricina bolilor de obârșie nervoasă sau mintală.

Psalmul 28 - Pentru cei cărora marea le face rău și le este teamă de marea aspră.

Psalmul 29 - Pentru cei ce se află în primejdie departe, pe tărâmul oamenilor sălbatici și
necredincioși, ca Dumnezeu sa îi păzească și să îi lumineze pe oamenii de acolo să devina pașnici și să vină la cunoștința lui Dumnezeu.

Psalmul 30 - Pentru ca Dumnezeu sa dea grâne și roade îndeajuns, atunci când vremea nu este bună pentru agricultură.

Psalmul 31 - Pentru ca cei ce călătoresc să își găsească drumul atunci când s-au rătăcit și suferă din pricina aceasta.

Psalmul 32 - Pentru ca Dumnezeu să descopere adevărul celor ce sunt întemnițați pe nedrept, și ca să fie eliberați.

Psalmul 33 - Pentru cei pe patul de moarte, când sunt chinuiți de diavoli. Sau, pentru oastea Vrăjmașă când aduce primejdie și trece granițele cu scopuri rele.

Psalmul 34 - Pentru ca Dumnezeu să îi libereze pe oamenii buni din cursele oamenilor răi, care profită de norodul lui Dumnezeu.

Psalmul 35 - Pentru ca vrăjmășia să piară cu desăvârșire după certuri și neînțelegeri.

Psalmul 36 - Pentru oameni răniți grav de ucigași.

Psalmul 37 - Când fălcile dor din pricina dinților stricați.

Psalmul 38 - Pentru ca oamenii ce sunt părăsiți și abătuți să găsească de lucru, ca să înceteze a se mai necăji.

Psalmul 39 - Pentru ca dragostea între patron și lucrător să se întoarcă, atunci când s-au schimbat vorbe grele.

Psalmul 40 - Pentru ca femeile să nască cu bine, atunci când copilul vine înainte de vreme în lume.

Psalmul 41 - Pentru cei tineri atunci când se îmbolnăvesc din pricina dragostei, și unul este rănit și suferă.

Psalmul 42 - Pentru ca oamenii să se libereze din temnițele unui neam vrăjmaș.

Psalmul 43 - Pentru ca Dumnezeu să descopere adevărul perechilor, când s-a petrecut o neînțelegere, ca să vină iarăși la pace și dragoste unul față de altul.

Psalmul 44 - Pentru cei ce suferă din pricina inimii sau a rinichilor.

Psalmul 45 - Pentru tinerii ce sunt împiedicați de vrăjmaș din pricina pizmei să întemeieze o
familie (să se căsătoreasca).

Psalmul 46 - Pentru ca patronul sau lucrătorul sa găsească pace, când lucrătorul pleacă supărat pe patron, și ca lucrătorul să găsească de muncă.

Psalmul 47 - Când bande de tâlhari jefuiesc și se petrec mari nenorociri; să se citească repetat vreme de 40 de zile.

Psalmul 48 - Pentru cei ce au o slujbă primejdioasă.

Psalmul 49 - Pentru ca oamenii ce sunt departe de Dumnezeu să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să se mântuiască.

Psalmul 50 - Când, din pricina păcatelor noastre și spre a ne îndrepta, vine pedeapsă de la Dumnezeu (epidemie și moarte pentru oameni sau animale).

Psalmul 51- Pentru ca stăpânii cu inima împietrită să se pocăiască și să devina miloși și să nu chinuiască oamenii.

Psalmul 52 - Pentru ca Dumnezeu sa binecuvânteze plasele și să se umple de pește.

Psalmul 53 - Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe oamenii cei bogați care au cumpărat robi, ca sa îi elibereze.

Psalmul 54 - Pentru ca numele unei familii care a fost acuzată pe nedrept să se refacă.

Psalmul 55 - Pentru oamenii simțitori (sensibili), ale căror suflete s-au rănit de către semenii lor.

Psalmul 56 - Pentru acei oameni ce suferă dureri de cap din pricina unei mari supărări.

Psalmul 57 - Pentru ca lucrurile să se așeze pe o cale folositoare celor ce lucrează cu intenție

bună, ca Dumnezeu să împiedice orice acțiune îndărătnica a diavolilor sau a oamenilor necinstiți.

Psalmul 58 - Pentru cei ce nu pot grăi, ca Dumnezeu să le dăruiască putința de a grăi.

Psalmul 59 - Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevărul atunci când un întreg grup de oameni este acuzat pe nedrept.

Psalmul 60 - Pentru cei ce au necazuri în lucrarea lor, fie din pricina trândăviei ori din cea a fricii.

Psalmul 61 - Pentru ca Dumnezeu sa ușureze de necazuri pe cel ce este slab, ca să nu fie stăpânit de nevoia de a se plânge.

Psalmul 62 - Pentru ca pomii și câmpurile să dea roadă atunci când apa este puțină.

Psalmul 63 - Când cineva este mușcat de un câine sau un lup ce are turbare. (Sfântul Arsenie le dădea și să bea apă sfințită).

Psalmul 64 - Pentru ca neguțătorii să prospere, ca să nu vorbească prea mult și să profite de oamenii simpli.

Psalmul 65 - Pentru ca cel rău să nu pună piedici în cămine și să provoace întristare familiilor.

Psalmul 66 - Pentru ca locurile unde cresc cloștile să fie binecuvântate.

Psalmul 67 - Pentru ca femeile a căror sarcină s-a pierdut să izbutească să îndure și să fie sănătoase.

Psalmul 68 - Când este ploaie puternică și râurile se revărsa, luând cu ele oameni și case.

Psalmul 69 - Pentru oamenii simțitori care se întristează din pricina unor lucruri mărunte și
deznădăjduiesc, ca Dumnezeu să le dăruiască tărie.

Psalmul 70 - Pentru oamenii deșertați care au ajuns neinteresanți pentru ceilalți [lit. „plictisitori"] din pricina invidiei diavolului și au ajuns la deznădejde, ca să poată găsi milă și tămăduire de la Dumnezeu.

Psalmul 71 - Pentru ca Dumnezeu sa binecuvânteze strângerea noii roade a câmpului, pe care țăranii o aduc acasă.

Psalmul 72 - Pentru ca criminalii sa se pocăiască.

Psalmul 73 - Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe țăranii ce își lucrează câmpul, când vrăjmașul a împrejmuit satul.

Psalmul 74 - Pentru ca patronul cel sălbatic s devina pașnic și să nu-și chinui semenii oameni, lucrătorii.

Psalmul 75 - Pentru o mamă ce este speriată în vreme ce dă naștere, ca Dumnezeu să îi dea neînfricare și să o ocrotească.

Psalmul 76 - Când nu există înțelegere reciprocă între părinți și copii, ca Dumnezeu să-i lumineze, ca astfel copii să asculte de părinți și părinții să arate dragoste.

Psalmul 77 - Pentru ca Dumnezeu sa îi lumineze pe cei ce împrumută, ca sa nu îi apese pe semenii lor pentru datorie, și ca să fie milostivi.

Psalmul 78 - Pentru ca Dumnezeu să ocrotească satele de prădarea și furăciunea oștirii vrăjmașe.

Psalmul 79 - Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cel al cărui chip se umflă și îl doare tot capul.

Psalmul 80 - Pentru ca Dumnezeu să aibă grijă de cei săraci ce sunt în nevoie și necaz și sunt
abătuți din pricina sărăciei.

Psalmul 81 - Pentru ca oamenii să cumpere produsele țăranilor, ca țăranii să nu fie triști și abătuți.

Psalmul 82 - Pentru ca Dumnezeu să îi împiedice pe oamenii cei răi ce vor să ucidă.

Psalmul 83 - Pentru ca Dumnezeu să păstreze tot ce se ține în casă, și animalele, și produsele celor ce le produc.

Psalmul 84 - Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cei ce s-au rănit de către tâlhari și pe deasupra s-au vătămat sufletește din pricina groazei.

Psalmul 85 - Pentru ca Dumnezeu să izbăvească lumea când vine epidemia și oamenii mor.

Psalmul 86 - Pentru ca Dumnezeu să lungească viețile acelor membri ai familiei de care are încă mare trebuință restul familiei.

Psalmul 87 - Pentru ca Dumnezeu să ocrotească pe toți cei ce nu au un ocrotitor și suferă din pricina semenilor lor cu inima împietrită.

Psalmul 88 - Pentru ca Dumnezeu să dea tărie celor ce cad cu ușurință bolnavi și sunt slabi trupește, ca să poată lucra fără să obosească și să se deprime.

Psalmul 89 - Pentru ca Dumnezeu să aducă ploaie când este secetă, sau ca fântânile să dea iar apa daca au încetat să o facă.

Psalmul 90 - Pentru ca diavolul să piară, atunci când apare în fața unei persoane și o îngrozește.

Psalmul 91- Pentru ca Dumnezeu să dăruiască prudență oamenilor, ca să sporească duhovnicește.

Psalmul 92 - Pentru ca Dumnezeu să ocrotească corabia când se află în mare primejdie pe mare. (Sfântul Arsenie sfătuia și aruncarea de apă sfințită în cele patru colțuri ale corabiei).

Psalmul 93 - Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe oamenii turbulenți care pricinuiesc probleme neamului și aduc tulburare oamenilor, provocând necaz prin neorânduială și dezbinare.

Psalmul 94 - Pentru ca nicio vrajă să nu pricinuiască perechilor a începe să găsească motive de cearta și bătaie.

Psalmul 95 - Pentru ca Dumnezeu să dăruiască oamenilor fără de auz, putința de auzi.

Psalmul 96 - Pentru ca vrăjile să plece de la oameni.

Psalmul 97 - Pentru ca Dumnezeu să dăruiască alinare celor ce sunt în necaz, ca să înceteze a fi abătuți.

Psalmul 98 - Ca Dumnezeu să binecuvânteze și să dea har acelor tineri ce doresc să lase toate și să îi urmeze lui Dumnezeu. [în viața monahală]

Psalmul 99 - Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze și împlinească dorințele oamenilor, care sunt pe potriva voii Sale.

Psalmul 100 - Pentru ca Dumnezeu să dăruiască haruri și înzestrări oamenilor buni și simpli.

Psalmul 101 - Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze pe oamenii ce au funcții de putere, ca sa îi ajute pe oameni, cu bunătate și înțelegere.

Psalmul 102 - Pentru ca curgerea de sânge lunară să îi vină unei femei când este întârziată.

Psalmul 103 - Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze avuțiile oamenilor, ca să nu fie triști și abătuți, ci să Îl slăvească pe Dumnezeu.

Psalmul 104 - Pentru ca oamenii să se pocăiască și să-și mărturisească păcatele.

Psalmul 105 - Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe oameni ca să nu se îndepărteze de la calea mântuirii.

Psalmul 106 - Pentru ca Dumnezeu să îi dea femeii ce nu poate da naștere, putința să o facă.

Psalmul 107 - Pentru ca Dumnezeu să îi smerească pe vrăjmași, ca să își schimbe scopurile cele rele.

Psalmul 108 - Pentru ca Dumnezeu să-i tămăduiască pe cei suferinzi de epilepsie. Sau, pentru ca Dumnezeu să se milostivească de cei ce acuză pe nedrept și să se pocăiască.

Psalmul 109 - Pentru ca tinerii să îi cinstească pe cei bătrâni.

Psalmul 110 - Pentru ca judecătorii cei nedrepți să se pocăiască și să judece cu dreptate norodul lui Dumnezeu.

Psalmul 111 - Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe ostașii ce merg la luptă.

Psalmul 112 - Pentru ca Dumnezeu să o binecuvânteze pe văduva cea săracă, ca să își poată plăti datoriile și să se izbăvească de temnița.

Psalmul 113 - Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe copii cei înapoiați cu mintea.

Psalmul 114 - Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze și să aline pe copilașii cei săraci, ca să nu fie priviți de sus de copiii celor bogați și astfel să se deprime.

Psalmul 115 - Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască groaznica patimă a minciunii.

Psalmul 116 - Pentru ca familiile să fie unite și cu dragoste și să îl slăvească pe Dumnezeu.

Psalmul 117 - Pentru ca Dumnezeu să îi smerească pe barbari când împrejmuiesc satul și aduc teamă, și ca să întoarcă scopurile lor cele rele.

Psalmul 118 - Pentru ca Dumnezeu să îi zdrobească pe barbari și să smerească lucrul lor când ucid femei și copii nevinovați.

Psalmul 119 - Pentru ca Dumnezeu să dăruiască răbdare și stăpânire de sine celor ce trebuie să viețuiască cu oameni necinstiți și nedrepți.

Psalmul 120 - Pentru ca Dumnezeu să ocrotească pe cei robiți de mâinile vrăjmașului, ca să nu fie schilodiți înainte de a fi eliberați.

Psalmul 121 - Pentru ca Dumnezeu să îi tămăduiască pe cei ce suferă din pricina „ochiului celui rău".

Psalmul 122 - Pentru ca Dumnezeu să dăruiască vedere orbilor și să tămăduiască ochii ce sunt întru durere.

Psalmul 123 - Pentru ca Dumnezeu să ocrotească oamenii de șerpi, ca să nu muște.

Psalmul 124 - Pentru ca Dumnezeu să ocrotească câmpurile celor drepți de oamenii cei răi.

Psalmul 125 - Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe oamenii ce suferă din pricina unor dureri de cap fără de sfârșit.

Psalmul 126 - Pentru ca Dumnezeu să aducă pace unei familii când se petrec certuri.

Psalmul 127 - Pentru ca răutatea vrăjmașului să nu se apropie nicicând de cămine, și ca sa fie pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu în familie.

Psalmul 128 - Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască oamenii suferinzi de migrene, ori, pentru ca Dumnezeu să se milostivească de oamenii nesimțitori și indiscreți ce aduc întristare celor sensibili.

Psalmul 129 - Pentru ca Dumnezeu să dăruiască neînfricare și nădejde celor ce încep o slujbă nouă și nu o cunosc bine încă, ca sa nu afle mari greutăți în lucrul lor.

Psalmul 130 - Pentru ca Dumnezeu să dăruiască pocăința și să aline cu nădejde oamenii, ca să se mântuiască.

Psalmul 131 - Pentru ca Dumnezeu să arate mila lumii când din pricina păcatelor noastre au loc necontenit războaie.

Psalmul 132 - Pentru ca Dumnezeu să lumineze neamurile și să devină prietenoase și oamenii să afle pace.

Psalmul 133 - Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe oameni de orice primejdie.

Psalmul 134 - Pentru ca oamenii să se concentreze la vremea rugăciunii și cugetul lor să se unească cu Dumnezeu.

Psalmul 135 - Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe emigranți când își lasă căminele și pleacă, ca să fie izbăviți de sălbatici.

Psalmul 136 - Pentru ca Dumnezeu să aducă statornicie persoanei cu o fire nestatornică.

Psalmul 137 - Pentru ca Dumnezeu să lumineze pe stăpânii locului ca cererile oamenilor să fie tratate cu înțelegere.

Psalmul 138 - Pentru ca Dumnezeu să oprească ispitirea oamenilor simțitori cu gânduri de hula.

Psalmul 139 - Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe capul familiei care are o fire foarte dificilă și aduce suferință întregii familii.

Psalmul 140 - Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe stăpânul sălbatic al unui loc, ce își chinuie semenii.

Psalmul 141 - Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe răzvrătitul ce face rău; apoi, chiar dacă este kurd, devine un miel. [Sf. Arsenie viețuia în Asia Mica. Kurzii, ce erau adesea soldați, aveau o reputație printre alte grupuri etnice de a fi luptători violenți. - n. trad. gr.]

Psalmul 142 - Pentru ca Dumnezeu să ocrotească mama de-a lungul sarcinii, ca să nu piardă copilul.

Psalmul 143 - Pentru ca Dumnezeu să îi împace pe oameni când sunt neliniștiți, ca să nu se petreacă un război civil.

Psalmul 144 - Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze lucrul oamenilor, ca să fie bine primit de către Dansul.

Psalmul 145 - Pentru ca Dumnezeu să oprească curgerea sângelui, la oamenii ce suferă de ea.

Psalmul 146 - Pentru ca Dumnezeu să îi tămăduiască pe oamenii ce au fost muscați și răniți la fălci de oameni răi.

Psalmul 147 - Pentru ca Dumnezeu să aducă pace animalelor sălbatice, ca să nu vatăme oamenii sau roada câmpului.

Psalmul 148 - Pentru ca Dumnezeu s facă apa potrivită, ca oamenii să aibă din belșug și să Îi
dea slavă lui Dumnezeu. [Acestea au fost ale Sf. Arsenie.

Următoarele doua recomandări sunt ale cuviosului Paisie Aghioritul.

Psalmul 149 - Din recunoștință și mulțumire lui Dumnezeu pentru multele Sale bunătăți și pentru prea plinul dragostei Sale, ce nu cunoaște limita și îngăduința cu noi.

Psalmul 150 - Pentru ca Dumnezeu să dăruiască fericire și alinare celor întristați, frați și surori ale noastre, ce sunt în locuri depărtate, și acelora dintre frații și surorile noastre ce sunt adormiți și sunt și mai departe. Amin.


INDEX TEMATIC

AGRICULTURÃ: 1, 26, 30, 50, 52, 62, 66, 71, 83, 124, 147, 148

ANIMALE neprietenoase: 63, 123, 147

CALAMITÃTI: 17, 21, 30, 50, 62, 68, 85, 89

CÃLÃTORIE SI EMIGRATIE: 28, 29, 31, 92, 135, 150

COPII: 22, 76, 109, 113, 114

DUHOVNICEȘTI: 3, 9, 24, 25, 29, 49, 50, 57, 72, 91, 98, 99, 100, 104, 105, 108, 115, 119, 130, 134, 136, 149

LEGE ȘI GUVERNARE: 14, 16, 32, 36, 47, 51, 59, 72, 82, 84, 93, 101, 108, 110, 137, 140, 141, 143

LUCRU: 2, 38, 39, 46, 48, 51, 52, 57, 60, 64, 74, 81, 83, 100, 101, 103, 129, 137, 140,144

MOARTE: 33, 150

OCROTIRE: 9, 13, 34, 47, 48, 57, 90, 133

PACE (între prieteni si în familie): 10, 19, 22, 35, 41, 43, 45, 54, 65, 76, 86, 94, 109, 116, 126, 127, 139

PACE SI RÃZBOI: 26, 33, 42, 73, 78, 93, 107, 111, 117, 118, 120, 127, 131, 132, 135, 140, 141, 143

PREOCUPÃRI SOCIALE: 20, 32, 35, 38, 51, 53, 59, 77, 80, 81, 87, 93, 101, 110, 112, 113, 114, 119, 124, 137, 140

PROPRIETATE: 14, 15, 23, 47, 83, 103, 124

SÃNÃTATE - a femeilor: 18, 19, 40, 67, 75, 106, 145

SÃNÃTATE - sufleteascã/mintalã: 4, 7, 8, 9, 11, 24, 27, 41, 55, 56, 60, 61, 69, 70, 80, 81, 84, 97, 100, 103, 128, 136, 138

SÃNÃTATE - trupeascã: 5, 12, 28, 36, 37, 44, 56, 58, 63, 79, 86, 88, 95, 102, 108, 122, 125,
128, 145, 146

VRÃJI ȘI DIAVOLI: 5, 6, 8, 9, 13, 33, 57, 65, 90, 94, 96, 121

Împotriva vrãjmasilor, care te asupresc: Psalmii 3, 19, 30, 31, 58, 108, 142.

Când bântuie ciuma sau alte boli, la noi sau în altã parte: Psalmul 90.

Dupã ce ai cãzut în pãcat: Psalmii 50, 45, 46, 70 si 72.

Când mergi sã te judeci cu cineva: Psalmii 20 si 75.

Când te apucã frica: Psalmii 6, 66 si 76.

Când te supãrã necuratul: Psalmul 37.

În închisoare, în robie sau când cazi prizonier: Psalmul 69.

La dezlãnțuirea fulgerelor și trãznetelor, sau când bate grindina: Psalmul 84.

Când mergi la rãzboi: Psalmul 84.

Când începi sã faci pâine din recoltã nouã, sã gusti din vinul nou, sau sã mãnânci întâi din orice fel de poame: Psalmul 33


sursa
Elisei Ieromonah