În săptămâna a cincea a Postului Sfintelor Paști, două denii le prevestesc pe cele din Săptămâna Patimilor: cea a Canonului Mare, reluat acum într-o singură seară (miercuri), şi cea a Acatistului Născătoarei de Dumnezeu (vineri).
Ce este deosebit la aceste slujbe ale Bisericii Ortodoxe? Prima observație, la îndemâna oricui, este faptul că ele se săvârşesc la vremea înserării. Deşi se săvârșesc seara, ele nu sunt slujbe de vecernie, ci utrenii – adică slujbe de dimineaţă. În fapt, timpul liturgic ia o altă semnificaţie, pentru a sublinia rugăciunea prelungită şi neîntreruptă unită cu privegherea sau trezvia inimii.
În seara aceasta „s-a rânduit să se cânte și să se citească Marele Canon și viața Cuvioasei Maria Egipteanca pentru următoarea pricină: pentru că Sfântul Post de patruzeci de zile se apropie de sfârşit şi pentru ca nu cumva oamenii, lenevindu-se, să se îngrijească mai puţin de nevoinţele cele duhovniceşti şi să se depărteze cu totul de a trăi în cumpătare, Marele Andrei, ca un adevărat învăţător, prin cântările Marelui Canon, în care istoriseşte virtuţile marilor bărbaţi, precum şi întoarcerea la credinţă a celor răi, pregăteşte pe cei care se nevoiesc cu postul să se poarte cu mai mult curaj şi să se îndrepte cu bărbăţie spre nevoinţele postului ce-l mai au în faţă. Sfântul Sofronie, prin minunata povestire despre viața Mariei Egipteanca, înduplecă pe oameni să ajungă din nou cumpătați, îi ridică spre Dumnezeu, îi sfătuiește să nu mai cadă și să nu se deznădăjduiască, chiar dacă au căzut înainte în unele păcate. Și, într-adevăr, povestirea vieții Mariei Egipteanca înfățișează cât este de mare iubirea și dragostea lui Dumnezeu față de cei ce doresc să se întoarcă de la păcatele lor, cele de mai înainte..." (din Sinaxarul Canonului Mare).
Sfântul Andrei Criteanul nu face decât să ne pună înainte modele de sfinți și exemple de pocăință, spre îndreptarea noastră, iar Sfântul Patriarh Sofronie nu face decât să ne întărească încrederea că orice păcat poate fi iertat și poate fi pus oricând început bun, spre îndreptarea noastră.
Ce este deosebit la aceste slujbe ale Bisericii Ortodoxe? Prima observație, la îndemâna oricui, este faptul că ele se săvârşesc la vremea înserării. Deşi se săvârșesc seara, ele nu sunt slujbe de vecernie, ci utrenii – adică slujbe de dimineaţă. În fapt, timpul liturgic ia o altă semnificaţie, pentru a sublinia rugăciunea prelungită şi neîntreruptă unită cu privegherea sau trezvia inimii.
În seara aceasta „s-a rânduit să se cânte și să se citească Marele Canon și viața Cuvioasei Maria Egipteanca pentru următoarea pricină: pentru că Sfântul Post de patruzeci de zile se apropie de sfârşit şi pentru ca nu cumva oamenii, lenevindu-se, să se îngrijească mai puţin de nevoinţele cele duhovniceşti şi să se depărteze cu totul de a trăi în cumpătare, Marele Andrei, ca un adevărat învăţător, prin cântările Marelui Canon, în care istoriseşte virtuţile marilor bărbaţi, precum şi întoarcerea la credinţă a celor răi, pregăteşte pe cei care se nevoiesc cu postul să se poarte cu mai mult curaj şi să se îndrepte cu bărbăţie spre nevoinţele postului ce-l mai au în faţă. Sfântul Sofronie, prin minunata povestire despre viața Mariei Egipteanca, înduplecă pe oameni să ajungă din nou cumpătați, îi ridică spre Dumnezeu, îi sfătuiește să nu mai cadă și să nu se deznădăjduiască, chiar dacă au căzut înainte în unele păcate. Și, într-adevăr, povestirea vieții Mariei Egipteanca înfățișează cât este de mare iubirea și dragostea lui Dumnezeu față de cei ce doresc să se întoarcă de la păcatele lor, cele de mai înainte..." (din Sinaxarul Canonului Mare).
Sfântul Andrei Criteanul nu face decât să ne pună înainte modele de sfinți și exemple de pocăință, spre îndreptarea noastră, iar Sfântul Patriarh Sofronie nu face decât să ne întărească încrederea că orice păcat poate fi iertat și poate fi pus oricând început bun, spre îndreptarea noastră.
