MAMA CRESTIN ORTODOXĂ ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".. 

   🙏Bucuria mea, marele nostru poet, Mihai Eminescu, spunea asa: <<Sfanta Biserica Ortodoxa este "mama" neamului nostru>>. Si de fapt la nevoie de stramtorare doua nume strigam in viata: "Doamne" si "mama", exact de unde ne tragem. Fiecare mama, respira cu putere de la Dumnezeu, prin copiii ei. Unii au numit femeia "fantana vietii". Iata ce zice poetul Vasile Militaru, referitor la cresterea si educarea copiilor: "Pe copil sa-l tii in fraie, De vrei om la toti sa placa, Nu-l lasa orice sa spuna, Nu-l lasa orice sa faca. Nu-l lasa dupa placere,              

 Unde vrea el sa se duca, DIN ACELASI LEMN SE SCOATE, Si ICOANA SI MACIUCA!" Misiunea mamei crestin ortodoxe incepe cu maternitatea naturala si trebuie sa continue in maternitatea supranaturala, pentru ca din fii sai, trebuie sa faca "fii lui Dumnezeu".  Pana la varsta de 7 ani copilul trebuie sa-l duca cat mai des sa fie impartasit. Dupa implinirea varstei de 7 ani, trebuie sa-L duca la spovedanie si impartasanie cel putin de patru ori pe an (in cele patru posturi mari), trebuie sa aiba grija sa posteasca, cel putin miercurea si vinerea, trebuie invatat si indemnat sa se roage dimineata, seara, cand se aseaza la masa si cand se scoala de la masa. Intreaga viata a unei mame este un "aposolat al iubirii". Nu este de ajuns ca fiul sau fiica sa ajunga ce-si doresc parintii. Viata mai are si altceva, o bogatie ascunsa, cel mai scump margaritar, CREDINTA ORTODOXA! 

                                                                                                           Amin si Aliluia! 

                                                                                                            Preot Ioan 🔔

SEAMANA DRAGOSTE si DRAGOSTE VEI SECERA. SEAMANA PACE si PACE VEI CULEGE ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".. 

                      

 Bucuria mea, mare adevar graieste Sfantul Parinte, Arsenie Boca, cand zice: "In veacurile de aur ale crestinismului, trairea in Hristos era mai puternica si mai intinsa intre crestini; aceasta le facea usoara lupta cu patimile; in veacul nostru, insa, cand Dumnezeu a ajuns de ras chiar intre crestini, a mai vorbi de lupta cu patimile insemneaza sa-ti aprinzi paie in cap." 

Sfantul Parinte, Siluan Athonitul, ne spune asa: "Ah, daca am sti cum iubeste Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, pe toti cei care pazesc poruncile lui Iisus Hristos si cat ii este de mila si se intristeaza pentru cei ce nu se indreapta." 

Sfantul Parinte, Ilie Cleopa, ne indeamna sa fugim de pacate: "O, fratii mei, cum v-am spus, Sfantul Dimitrie si toti Sfintii se roaga pentru noi. Insa de la o vreme, daca nu ne indreptam viata noastra, si Dumnezeu, si Sfintii Lui ne parasesc."

 Sfantul Parinte, Simeon Noul Teolog, ne spune asa: "Domnul a primit sa ia asupra Sa chipul fiecarui om lipsit si sa Se uneasca pe Sine cu fiecare, ca fiecare, vazand pe fratele sau ca pe Dumnezeu, sa-l primeasca si sa-l socoteasca ca pe Acela si sa deserte avutul sau spre slujirea lui, precum si Hristos Si-a varsat sangele Sau pentru mantuirea noastra." Unul din minunatele cuvinte de invatatura a Sfantului Parinte, Nicodim Aghioritul este acesta: "Dumnezeu, mi-a randuit Imparatia vesnica, iar eu trebuie sa ma pregatesc pentru ea in toata vremea vietii. Asa cum pruncul cand se naste si cauta cu multa ravna hrana si laptele, iar atunci cand este alaptat, dar n-are pofta de mancare, e semn ca e bolnav si e in primejdie de moarte, tot asa si noi se cade sa avem ravna spre a ne alapta cu Sfanta Impartasanie, hrana cea duhovniceasca, ca sa ne facem vii, iar daca nu vom face aceasta, vom fi in primejdie sa murim de moarte sufleteasca." Sfantul Parinte, Teofan Zavoratul, zice: "Intra in tine insuti si priveste chipul gandurilor tale.

 Cerceteaza-ti inclinarile si dispozitiile: sunt ele, oare, asa cum le cer de la tine Domnul si Sfanta Evanghelie?"

 De neuitat sunt cuvintele Sfantului Parinte, Marcu Ascetul: "Pacat spre moarte este tot pacatul nepocait. Chiar de s-ar ruga un Sfant pentru un asemenea pacat al altuia, nu e auzit de Dumnezeu." 

Despre rugaciune Sfantul Paisie Aghioritul, ne indeamna asa: "Nu cereti de la Dumnezeu lucruri care intaresc numai trupul, ci cereti, in primul rand, ceea ce este bun si folositor pentru suflet." Sa ne ramana in suflet si sfatul duhovnicesc al Sfantului Parinte, Tadei de la Manastirea Vitovnita: "Seamana dragoste, si dragoste vei secera. Seamana pace, si pace vei culege.”

                                                                                                                          Preot Ioan 🔔.

La Hristos nu se ajunge decat prin ortodoxie.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                         

"Sa stiti ca numai Hristos este salvarea. Si la Hristos nu se ajunge decat prin ortodoxie.

Nu va lasati amagiti de toate nebuniile lumii, care dau navala peste noi prin televizor, ziare, politicieni, si chiar prin unii slujitori ai altarului, care au ratacit drumul cel drept. Fiti cu mare bagare de seama, caci va primejduiti viata vesnica.
Diavolul trage cu plugul si grapa peste intreaga lume, s-o desteleneasca din firesc si s-o netezeasca, s-o uniformizeze, voind s-o amestece pana ce nu va mai exista credinta adevarata. Iar fara Adevar, ar iesi biruitor tatal minciunii, necuratul. Dar noi stim ca asta nu se va intampla, caci Biserica nu va fi daramata nici de portile iadului. Deci, vor cadea doar cei inselati, cei care cred ca ecumenismul este bun, cei care se leapada de credinta ortodoxa, de neamul lor, de Traditie… se smulg din radacinile lor dumnezeiesti si se arunca intr-un basm, intr-o nalucire.


Fiti atenti, caci nu numai preotul trebuie sa va poarte de grija. Si preotul se poate insela. Deosebiti duhurile, fratilor!"


Părintele Iustin Pârvu - Sfaturi duhovnicesti, FORMULA AS, nr. 800/2008

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul (cuvinte despre viața duhovnicească).

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Nu lăsați să se vadă lucrarea duhovnicească pe care o săvârşiţi în adâncul sufletului.

Lucrarea duhovnicească pe care o săvârşiţi în adâncul sufletului să fie tainică, să nu se facă simțită nu numai de ceilalți, dar nici de voi înşivă. Ceea ce împlineşte sinele vostru cel bun să nu ajungă la cunoştinţa celui rău. „Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta." ,,Stânga" este sinele nostru potrivnic care, atunci când prinde de veste, le va strica pe toate. Potrivnicul este sinele nostru cel rău - ca să o formulăm aşa mai elegant. Nou e sinele nostru cel în Hristos, iar celălalt [potrivnicul] e cel vechi.
E nevoie de meşteşug ca sinele nostru cel vechi să nu prindă de veste. E nevoie de artă şi cu precădere de harul lui Dumnezeu.

Există câteva secrete. Evanghelia şi lisus Hristos Însuşi ne sfătuiesc că trebuie să preîntâmpinăm anumite lucruri care ne vor crea greutăți în lupta noastră. De aceea spune: „Să nu știe stânga ta..." De pildă, vreți să aveți parte de bucurie de la Dumnezeu? Care e secretul aici? Chiar dacă sunteți încredinţat de ea şi o cereţi şi spuneți:,,Dumnezeu nu poate decât să mi-o dea", El nu v-o va da. Iar pricina sunteți voi înşivă.
Nu că Dumnezeu nu vrea să vă dea această bucurie; ci tot secretul constă în simplitatea şi în delicatețea noastră. Când lipseşte simplitatea şi spuneți:,,O să fac asta şi Dumnezeu o să-mi dea ceea ce cer, o să fac aia, o să fac ailaltă...", atunci nu e cu putință. Da, să fac asta, să fac aia, dar cu atâta discreție, cu atâta simplitate, atât de delicat, încât nici eu, care fac cererea, să nu prind de veste.

Să le faceți pe toate simplu, delicat. Să nu faceţi nimic mânaţi de interes.

Să nu spuneți: „Voi face asta ca să am parte de acest rezultat", ci o veți face delicat, fără să vă dați seama. Adică să vă rugaţi simplu și fără să vă gândiți la ce vă va dărui Dumnezeu în suflet. Nu vă faceți socoteli. Fireşte că ştiţi ce dăruieşte Dumnezeu în unirea cu El, dar e ca şi cum n-ați ști. Să nu vorbiți despre asta nici măcar cu voi înşivă. Aşadar, când spuneți rugăciunea,,Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!", să o spuneți delicat, simplu, şi să nu vă gândiți la nimic altceva decât la rugăciune. Acestea sunt lucruri foarte gingaşe şi e nevoie de lucrarea harului lui Dumnezeu.

Inima să vă fie simplă, nu prefăcută şi nesinceră; bună, nu vicleană şi interesată. Toți caută sufletul simplu şi bun, toți îşi află odihna în el, se apropie de el fără teamă, fără suspiciune. Acesta trăieşte pacea lăuntrică, este într-o relație bună cu toți oamenii şi cu toată zidirea.

Cel plin de bunătate, cu inimă bună, care nu are gânduri viclene, atrage harul lui Dumnezeu. Mai ales bunătatea şi simplitatea atrag harul lui Dumnezeu; acestea sunt condițiile venirii lui Dumnezeu, spre a-și „,afla lăcaş" în noi. Dar cel bun trebuie să cunoască şi vicleniile diavolului şi ale oamenilor, pentru că va avea multe de tras. Altfel, ar trebui să trăiască numai în tovărăşia îngerilor.

În Sfânta Scriptură cuvântul lui Dumnezeu ne vorbeşte limpede despre simplitate şi delicatețe: „Iubiţi dreptatea, judecători ai pământului; cugetați drept despre Domnul întru bunătate şi căutați-L în simplitatea inimii, căci El Se lasă găsit celor care nu-L ispitesc şi se arată celor care nu dau dovadă de necredință în El. Într-adevăr, cugetele viclene depărtează de Dumnezeu, şi puterea Lui, când Îl ispiteşti, mustră pe cei fără de minte. Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului."2

Simplitate şi bunătate. Pentru dobândirea harului dumnezeiesc nu e nevoie de altceva. Câte taine nu se află
în Sfânta Scriptură!,,Sufletul viclean" este cel schimonosit, rău alcătuit, cel ce meșteșugește răul. Înțelepciunea dumnezeiască nici nu intră şi, cu atât mai mult, nu se sălăşluieşte într-un asemenea suflet. Acolo unde există stricăciune, imoralitate şi vicleşug nu intră harul lui Dumnezeu.

MOARTEA TRUPULUI si MOARTEA SUFLETULUI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

    Bucuria mea, Sfantul Parinte, Grigorie Palama, ne spune foarte clar: "Despartirea sufletului de trup inseamna MOARTEA TRUPULUI, iar despartirea sufletului de Dumnezeu, inseamna MOARTEA SUFLETULUI“. Aceasta este adevarata moarte. Iar Sfantul Parinte, Chiril al Alexandriei, zice: "Nimeni si nimic nu poate sa ni-L scoata pe Hristos din inimile noastre; daca te-ai impartasit, El ramane acolo. Pentru ca Sfanta Paine, care s-a pogorat din Ceruri, adica, Iisus Hristos, daruieste viata celor ce se impartasesc si cine mananca din aceasta Paine, va trai in veci. Iar Sangele acesta cand este primit cu vrednicie, izgoneste pe draci si ii departeaza de la noi si cheama la noi pe ingeri si pe Stapanul ingerilor. Fiindca, atunci cand vad Sangele lui Dumnezeu, dracii fug, iar ingerii alearga si ne ajuta." Sfantul Parinte, Iosif Isihastul, ne lumineaza sufletele prin cuvintele sale: "Faptul ca ai cazut nu inseamna ca te-a parasit Dumnezeu. Ci, pentru ca ai multa mandrie lumeasca, multa slava desarta, te lasa Mantuitorul Hristos ca sa gresesti si sa cazi. Sa inveti din toate slabiciunile tale, sa le simti pe propria-ti piele si sa ai apoi ingaduinta si rabdare cu cei care cad." Iar un alt Sfant Parinte Iustin Popovici, spune asa: "Prin grozaviile vietii pacatoase in lume, numai prin rugaciune si lacrimi poate omul sa razbata pana la minunatul Chip al lui Hristos. Umple, Doamne, inima mea de Tine, dar mai înainte goleste-o de tot ce e lumesc si de toate celelalte dorinte!”.

 In scrierile Sfantului Parinte, Ioan de Kronstadt, am gasit un fragment in care ne spune ca: "Dumnezeu nu ne dezvaluie uraciunea sufletului nostru, daca nu vede in noi suficienta credinta si nadejde, pentru ca sa nu fim zdrobiti de vederea, propriilod noastre pacate."

                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                   Preot Ioan 🔔

ÎNGERUL ALTARULUI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                          

de Preot Sorin Croitoru

Pe o insulă grecească, ani în urmă s-a-ntâmplat
Ca un preot să-și termine slujbele bisericești,
Dar luându-se cu graba, când să plece a uitat
În biserică deschise Ușile Împărătești..

Când se puse să cineze, dintr-o dată-și aminti
De greșeala ce făcuse și sări ca ars în sus..
Fără multe explicații masa el o părăsi
Și fugind ca o furtună, la biserică s-a dus.

Străbătând în fugă satul printre bălți și gloduri moi,
El ajunse-n curtea largă a lăcașului cel sfânt.
Încălzit din cale-afară de la mersul prea vioi,
Se oprește în răcoarea adierilor de vânt,

Când de-odată, el observă prin fereastra din Altar
O lumină cam ciudată, de un ton cam albăstrui
Și în suflet îl cuprinde parcă un fior neclar,
Căci lumină ca aceasta nu văzuse-n viața lui!

Pentru-o clipă-i vine gândul c-au intrat niște străini,
Dar se liniștește singur: "Imposibil , spuse el,
De-ar fi hoți, gândi în minte, alte feluri de lumini
S-ar vedea prin geam afară, nu lumină de-acest fel"!

Liniștit la gândul ăsta, preotul atunci s-a dus,
Străbătând încet prin curte latura de miazăzi,
La pridvorul cu intrarea, ce-avea ușa la apus,
Și-n zăvorul ușii grele cheia el o învârti..

"Vezi, își zise, nu e nimeni.. Și zăvorul e-ncuiat,
Este clar că oboseala joacă feste uneori.."
Și atunci cu îndrăzneală în biserică-a intrat,
Dar intrând, îl apucară dintr-o dată reci fiori!

În lăcașul sfânt lumina e prezentă peste tot,
Iar fasciculul de raze parcă vine din Altar..
Ca să le descriu în versuri, eu mă tem că n-o să pot..
Fulgere strălucitoare proiectate de un far!

Vai, sărmanul de Părinte, groaza parcă l-a-mpietrit..
Părăsit complet de vlagă, el se lasă pe șezut,
Dar de-odată i se pare că aude-un glas șoptit:
"Eu am fost mereu cu tine, însă tu nu m-ai văzut"..

O, ce voce minunată, o, ce glas atât de blând..
Sufletu-i se liniștește, inundat de-un mare har,
Pacea pune stăpânire pe tot trupu-i și în gând
Își propune să privească înspre "omul" din Altar..

Încruntând puțin privirea, el privește curajos
Și în mijlocul luminii vede, parcă, un soldat
Care ține scut în mână și un paloș lung, tăios,
Bucle blonde-i cad pe umăr, iar la chip e minunat!..

Parcă n-are ochi ca omul, ci cărbuni aprinși în foc,
Iar din cauza aceasta pare înspăimântător,
Dar cucernicul Părinte nu se teme chiar deloc,
Fiindcă simte adierea unui har liniștitor..

"Sunt soldat din Legiunea Îngerilor Păzitori
Și-s trimis să fac de gardă zi și noapte în Altar.
Eu te întăresc la slujbe, când pe Duhul Îl cobori,
Eu acopăr Sfânta Masă cu dumnezeiescul har.

Nici o dată nu ești singur când slujești lui Dumnezeu:
Sunt mereu aici cu tine, dar când pleci te-aștept, să știi,
Chiar de pentru înger veacul e o clipă, totuși eu
Când te duci la tine-acasă, sunt nerăbdător să vii!

Chiar acum, în clipa asta, și Stăpânul e cu noi
În Dumnezeiasca Pâine așezată în chivot.
El cu dragoste nespusă ne privește pe-amândoi,
Dar fiind legat de simțuri, tu nu poți să-L vezi, eu pot!

Iată, Domnul îți deschise ochii cei duhovnicești
Ca să poți vedea un înger, dar pe El nu poți să-L vezi.
Despre cele azi văzute, tuturor să povestești,
Iar în cele nevăzute și mai mult de-acum să crezi"!

Preotul înclină capul ca în fața unui sfânt,
Cum făcuseră și Sfinții Daniel și cu Ioan,
Apoi, ridicându-și fruntea, vrea să spună un cuvânt,
Dar vorbirea dintr-o dată i se pare-a fi în van..

Dispăruse și lumina, și acel ce o năștea,
Rămăsese luminița candelei de pe Altar..
Pacea mai presus de minte, acum nu o mai simțea,
Deci își spuse întru sine: "O, Iisuse, dă-mi-o iar"!

Merse-apoi ca să închidă Ușile Împărătești,
Pe covorul cel din naos cu evlavie călcând..
Avusese sentimente și trăiri duhovnicești,
Dar o astfel de sfială, nu simțise el nicicând..

Când ajunse pe solee, puse fruntea în pământ,
Închinându-se cu lacrimi Domnului Iisus Hristos..
Încă-i răsuna în minte foarte clar orice cuvânt
Ce-l rostise despre Domnul îngerul cel luminos..

"El cu dragoste nespusă ne privește pe-amândoi"..
Ce e mai frumos ca asta, să te știi că ești privit
De Iisus Mântuitorul ce murise pentru noi,
De Iisus Mântuitorul să te simți mereu iubit?..

Apoi salută cu mâna și șopti încetișor:
"Noapte bună, drag prieten, ce erai aici mereu,
N-am știut că și Altarul are Înger păzitor..
Noapte bună, drag prieten, eu te las cu Dumnezeu"..

El apoi se-ntoarse-acasă și zicea la toți mereu
Că în Sfintele biserici, în Altare, în Chivot,
Se ascunde-n chipul Pâinii Însuși Domnul Dumnezeu,
Iar un Înger Îl păzește și-I slujește peste tot!

Am descoperit minunea într-o carte-ntâmplător
Și în versuri am transcris-o după cum m-am priceput..
Nu uitați vă rog, prieteni, de-acel Înger Păzitor
Despre care până astăzi cred că voi nu ați știut..

Sfârșit și lui Dumnezeu laudă în veci, amin!

.DUPA PLACERE, URMEAZA DURERE! ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

  Bucuria mea, sa stii ca dupa placere, urmeaza durere! Care desfatare este lipsita de intristare? In fiecare patima (lacomia pantecelui, betia, fumatul, desfranarea...), "rontaie" ca un soarece, moartea si intr-o zi ne vom trezi plini de suferinta. Omul care se desfata cu mancaruri multe si alese, se va imbolnavi de PANCREATITA. Cel stapanit de patima betiei, se va imbolnavi de CIROZA HEPATICA. Cel care mananca foarte multa carne (fara post) se imbolnaveste de GUTA. Pe fumatori ii asteapta: CANCERUL PULMONAR, ARTERITA, BOLI DE INIMA... Cel stapanit de patima desfranarii, va da toate placerile nelegiuite inapoi, prin boala, fiindca a calcat porunca lui Dumnezeu: "Fugiti de desfranare..." (1 Corinteni 6:20). Asadar, omul intelept stie ca intr-o anume zi, va primi fara indoiala "FACTURA PACATELOR", stie ca pacatele se iarta prin SPOVEDANIE, dar SE ISPASEASC PRIN SUFERINTA si mai stie ca, DUPA PLACERE, URMEAZA DURERE! Le face la tinerete, le plateste la batranete. Cand vine durerea, suferinta, crestinul ortodox care stie rostul ispitelor, fara de carteala si fara de indoiala zice, din tot sufletul: 

Doamne, iti mutumesc, ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE!

 Asadar iubitii mei, CINE ARE MINTE SA IA AMINTE! 

                                                                                                                  Preot Ioan 🔔