marți, 28 februarie 2017

RUGĂCIUNI LA POSTUL MARE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!





                Dumnezeu si Maica Domnului să te binecuvanteze in toată ziua si tot lucrul tău. 

Să nu uiti că in timpul postului, ISPITELE SUNT MAI MULTE SI MAI MARI DECAT IN AFARA POSTULUI. Un Sfant Părinte spunea ucenicului său: "Incearcă să te apropii de Dumnezeu (prin Post, Rugăciune si Fapte bune), si-i vei vedea pe draci!", adică, cu cat nevointa este mai mare, cu atat si ispitele sunt mai mari. Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, "Cel viu si Nemincinos" ne-a promis că va fi cu noi pană la sfarsitul veacurilor (Matei 28:19) si stim că El nu ingăduie peste noi ispite mai mari decat am putea duce, asadar să cântam cu totii: "Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si vă plecati, căci cu noi este Dumnezeu!". 
      Cu rugăciunea vamesului in inimă, cu pocăinta fiului risipitor in suflet si cu suspinul lui Adam in minte, să urcăm treptele Postului Mare, incet, veseli, fără frică, tari in credintă, plini de nădejde, indemnandu-ne unii pe altii la bună nevointă! Deci:
Posteste, Rabdă-i pe toti, Taci, Smereste-te, Iartă-i pe toti si chiar si pe vrăjmasii tăi si iubeste-i, cand treci pe langă o Biserică, intră si spune cateva rugăciuni, miluieste-i pe "Lazării lumii" după putere si din toată inima, fiindcă nu contează CAT DAI, ci, CUM DAI, fiindcă milostenia spală MULTIME DE PĂCATE si MILA BIRUIESTE JUDECATA! Amin.


                                                                                                                                            Preot Ioan.

sâmbătă, 25 februarie 2017

Duminica izgonirii lui Adam din rai, lăsatului sec de branză...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".






                                     MANTUIREA   LUMII

"Primul om a cazut prin trei lucruri: femeia (Eva), lemnul (pomul cunostiintei binelui si raului) si neascultarea (calcarea poruncii lui Dumnezeu de a nu manca din acel pom). Si tot prin trei lucruri va fi mantuit: tot prin femeie (Maica Domnului, care L-a nascut pe Iisus Hristos, Mantuitorul lumii), tot prin lemn (lemnul Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Dumnezeul nostru Iisus Hristos) si ascultarea (este vorba de ascultarea pe care a facut-o Iisus Hristos fata de Dumnezeu Tatal)" (Sfantul Ioan Gura de Aur). Cine l-a scos pe Adam din Rai? Veti zice: Dumnezeu! Nuuu! Atunci, cine l-a izgonit, daca nu Dumnezeu?

 ADAM INSUSI S-A IZGONIT!

Pe Adam l-au izgonit 3 mari pacate, rod al folosirii neintelepte a libertatii daruite de Dumnezeu: Mandria, Neascultarea si Lacomia. Lasandu-se amagit de diavolul in chip de sarpe, Adam s-a mandrit crezand ca va fi asemenea lui Dumnezeu si fara ascultare si de aceea s-a lacomit sa accepte repede oferta mincinoasa.
                        Preot Ioan.         

luni, 20 februarie 2017

Pildă de SMERENIE si RĂBDARE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                               SFANTUL  SALAMAN  SIHASTRU
 
                             

   Langa raul Eufrat este un sat numit Capersana. De aici a fost fericitul Salaman, care, iubind viata linistita, a aflat in satul de dincolo de rau o chilie mica, in care s-a inchis fara sa-i lase usa sa poata iesi si fereastră să aibă lumina. Numai o dată pe an, sapa pamantul pe dedesubt si iesea afara de-si strangea hrana pentru tot anul. Arhiereul locului afland de viata lui imbunatatita, s-a dus la el, vrand sa-i dea preotia. Si gaurind o parte a chiliei, a intrat inauntru si punandu-si mainile pe capul lui, a savarsit rugaciunea hirotoniei, i-a spus multe si l-a vestit ca i-a dat darul preotiei. Dar Sfantul n-a grait nimic. Iar Arhiereul s-a dus, poruncind sa se zideasca iarasi partea cea gaurita a chiliei. Alta data crestinii locuitori ai satului au trecut noaptea Eufratul, i-au stricat chilia, l-au luat si l-au dus in sat, fara ca el sa se impotriveasca, si fara sa-i intrebe de ce fac asa si l-au pus in alta chilie ce o aveau gata. Iar cuviosul statea linistit si acolo, fara sa vorbeasca cu cineva. Dupa putine zile, crestinii locuitori din alt sat de dincolo de rau s-au dus noaptea, i-au stricat chilia aceea, au ridicat pe Sfant şi l-au dus in satul lor, fara ca el sa se impotriveasca cu cuvantul si fara sa se duca de voia lui. Asa cu desavarsire s-a facut pe sine mort fericitul in viata aceasta. Pentru care si adeverind glasul Sfantului Apostolul Pavel, zicea de trei ori fericitul: „De aceea nu mai viez eu, ci viaza intru mine Hristos, iara cei ce acum vietuiesc in trup, vietuiesc intru credinta Fiului lui Dumnezeu, Celui ce m-a iubit pe mine si S-a dat pre Sine pentru mine” (Galateni 2:20). In astfel de chip nevoindu-se fericitul Salamon, si-a petrecut viata ca nimeni altul, pana s-a mutat catre Domnul, ca sa se veseleasca in veci.                    

                        .                                 OMUL MANIOS, NERVOS


Spune Sfantul Paisie Aghioritul: "Unui om care este nervos ii poti face fata prin rabdare. Cand celalalt este manios, orice i-ai spune, nu poti face nimic. Este mai bine ca in clipa aceea sa taci si sa te rogi. Prin rugaciune, acela se va calma, se va linisti si dupa aceea te vei putea intelege cu el. Uita-te si la pescari! Ei nu merg la pescuit daca marea nu este linistita, ci au rabdare pana ce va indrepta vremea. Dumnezeu a legat mantuirea oamenilor de rabdare. "Cel care va rabda pana in sfarsit acela se va mantui" (Matei 10:22), spune Sfanta Evanghelia. De aceea Dumnezeu ingaduie greutati si diferite incercari pentru ca oamenii sa exerseze in rabdare. Rabdarea porneste de la dragoste. Ca sa-l rabzi pe celalalt, trebuie sa te doara pentru el. Si vad ca numai prin rabdare se mentine familia. Am vazut fiare care au devenit mielusei. Prin incredere in Dumnezeu lucrurile evolueaza duhovniceste cu multa usurinta". Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti macar o picatura din rabdarea Sfantului si Dreptului Iov si a Sfantului Andrei Criteanul. Amin.
                                                                                                                                       

                                                                   S M E R E N I A


Un frate l-a intrebat pe avva Matoes: "Spune-mi un cuvant de invatatura". El i-a zis: "Mergi si roaga-te lui Dumnezeu, ca sa-ti dea plans si smerenie in inima ta. Fii mereu atent la pacatele tale si nu-i judeca pe altii, ci socoteste-te mai prejos decat toti. Nu te imprieteni cu vreun eretic, rupe indrazneala din tine, stapaneste-ti limba si pantecele si gusta doar putin vin. Daca cineva iti vorbeste despre vreun lucru oarecare, nu te lua la harta cu el, ci, daca vorbeste bine, spune-i: «Da», iar de vorbeste rau, spune-i: «Tu stii ce vorbesti». Nu te certa cu el despre cele spuse. Aceasta e smerenia". Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau si sa-ti dea:

SMERENIE, BLANDETE, RABDARE, INTELEPCIUNE,IUBIRE PENTRU DUMNEZEU, IUBIRE PENTRU APROAPELE, IUBIRE PENTRU VRAJMASI si BUCURIE IN SUFLET

                                                                                                                                    Preot Ioan.

vineri, 17 februarie 2017

Moșii de iarnă

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
                                                                                   Moșii de iarnă
În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne se face pomenirea morților, pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoșata Judecată și A doua venire a lui Iisus Hristos.
Moșii de iarnă sau Pomenirea Morților este o rânduială a Bisericii Ortodoxe Române în care se face pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Aceasta sâmbătă mai este cunoscută în popor și sub denumirea "Moșii de iarnă".
Rânduiala sau ritualul bisericii prevede ca în fiecare biserică să se oficieze Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiți.
Cine poate fi pomenit?
Se pot pomeni toți cei care au murit nedespărțiți de Biserică. Nu pot fi pomeniți cei care au murit în dispreț cunoscut față de Dumnezeu. Precizăm că orice slujbă a Bisericii se săvârșește numai pentru cei care sunt membri ai ei. De aceea nu pot fi pomeniți nici copii morți nebotezați, pentru că ei nu sunt membri ai Bisericii.





Ce înseamnă : " Veșnica pomenire " ?
- Prin aceasta ne rugăm lui Dumnezeu ca , pe de o parte , El sa-Si aducă pururea aminte de cel răposat , cum s a rugat tâlharul de pe Cruce : " Pomenește mă , Doamne intru împărăția Ta " , iar pe de alta , noi cei vii , să păstrăm o neîntreruptă aducere aminte de cei răposați , să nu i lăsăm în uitare , ci să i pomenim totdeauna , rugându ne pentru dânșii .

COLIVA

de Preot Sorin Croitoru
Multe fapte poți să faci
De ai viață milostivă,
Dar să nu uiți niciodată
Să mai faci câte-o colivă!
Să o pui spre pomenire
În pronaos, pe o masă,
Așteptându-l pe Părinte,
Ca de la Altar să iasă.
Vezi ca nu cumva să uiți
Să faci pe coliva ta
Și o Cruce trilobată
Din cacao sau cafea!
Iar în mijloc, lumânare
Să-i înfingi, te rog frumos,
Căci lumina amintește
Slava Domnului Hristos!
Pentru slujba Panihidei,
Un pomelnic tu să scrii:
Trece-acolo cu răbdare,
Pe toți morții care-i știi.
Minunată faptă bună
Faci tu, astfel, pentru morți,
De îi scrii pe-al tău pomelnic
Și în inimă ii porți!
Căci când listele de nume
De Părinte s-or citi,
Îndurările divine,
Cei numiți le vor primi!
Ești și tu creștin ca mine,
Ai și tu pe morții tăi.
Să te-'ntrebi cu-'ngrijorare:
"Dacă îi muncesc cei răi"?..
Se vor bucura, săracii,
Orișiunde s-or afla,
Și vor ști atunci că Harul
A venit prin mila ta!
Iar în coșul de pe masă
Și-un bănuț mereu să pui,
Cum ne-'nvață Cartea Sfântă:
Jertfa slujitorului.
Căci a noastră rugăciune
Nu își împlinește rostul
Dacă nu-i vom pune aripi:
MILOSTENIA și POSTUL!
Să mai faci câte-o colivă,
Că e mare semn de milă..
Deci s-o faci cu bucurie
Și cu pace, nu în silă!
Mare taină-ascunde-'n el
Dulcele făcut din bob:
El din iad eliberează
Pe acel ce este rob!
Mare taină-ascunde-'n el
Dulcele făcut din grâu:
Când se leagănă cu jale,
Lacrimile curg pârâu!
Prin coliva cea smerită,
Nu-i uităm pe cei ce mor:
Fiecare bob de grâu,
E o lacrimă de dor!
Ce este coliva noastră?
Oare nu e o scrisoare
Către sufletele dragi,
Ce s-au dus în depărtare?..
Am văzut soții plângând
Soți iubiți ce nu mai sînt..
Am văzut copii plângând
Pe-al părinților mormânt..
Am văzut părinți vărsând
Lacrimi.. să aduni un râu:
Toți aveau în mâini coliva,
Dulcele smerit din grâu!
Da, această farfurie,
De iubiții morți ne leagă!
Da, o mână de colivă,
De păcate îi dezleagă!
Deci iubitul meu creștin,
De ai viață milostivă,
Nu uita din când în când
Să mai faci câte-o colivă...
amin

aici găsiti multe invătături crestine

Sorin Croitoru

sâmbătă, 11 februarie 2017

Duminica 34-dupa-rusalii-intoarcerii- fiului risipitor

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...




vineri, 10 februarie 2017

PREOTUL DUHOVNIC

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


In fiecare parohie există un om care e al tuturor, care e chemat ca martor, ca sfătuitor si sfintitor, in cele mai soleme momente ale vietii omenesti. Un om fără de care, nici nu ne nastem, nici nu murim, un om care te primeste de la sanul mamei si nu te părăseste decat la groapă.

Un om pe care necunoscutii il numesc părinte, un om inaintea căruia crestinii isi duc mărturisirile lor cele mai grele, lacrimile cele mai secrete, un om care prin rostul lui e mangaietorul tuturor durerilor omenesti, care vede bătand la usa sa pe sărac si pe bogat, cel bogat ca să-si lase pe ascuns milostenia, cel sărac să-si primească painea fără să fie umilit; un om care nefiind de nici un rang social, tine deopotriva de toate clasele.

De clasele nevoiase, prin viata lui modestă si prin umilinta nasterii, de cele inalte, prin educatia si stiinta lui; in sfarsit, un om care stie toate, care are dreptul să spună tot, si al cărui cuvant cade de sus asupra mintii si inimii omului, prin autoritatea dumnezeiestii lui misiuni.
                                           
ACEST OM ESTE, PREOTUL!


                                  ..RUGĂCIUNE PENTRU DUHOVNIC..

Mă rog sa aveti doar zile senine,
Si Harul cel dat vă fie-nmultit,
S-ăveti biruinta in vremea ce vine,
Si-n fata furtunii sa stati neclintit.

Cer Dragostea Sfantă ce lumea mai tine,
S-o verse si astăzi,Iisus pe pămant,
Cu bine sa treceti si azi ca si maine,
Ispita si răul ce arde mocnit!

O Oaste cerească vă fie drept gardă,
Si aripi de ingeri vă fie drept scut,
Să-nvingeti ca David, a iadului hoarda,
Ce trece hotarul din iad spre pămant!

Cununi impletit-au, fecioarele-n ceruri,
Ce-asteapt-a fi puse pe frunti de martiri,
Răsplata vă fie, răsplata de-a pururi,
Trai-ve-ti in Slava Eternei Iubiri!

Iar Maica cea Sfantă va rupe zapisul,
Greselilor voastre, de om, pe pămant,
Veti tese din jertfa si sange - Antimisul
Pe care va sta Potirul cel Sfant.

.                                                     BINECUVANTAREA PREOTULUI

Dragii mei, atunci cand un crestin ortodox se intalneste cu un preot ar trebui sa spuna, plecand putin capul: "In numele Domnului, binecuvantati-ma parinte!"
Iar preotul, facand semnul Sfintei Cruci pe capul lui ar trebui sa zica: "Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!"
Credinciosul ar trebui sa spuna: "Amin!" (adica, Asa sa fie!). Si iata acum temeiul biblic pentru aceasta binecuvantare. Si a grait Domnul cu Moise si i-a zis: "Spune-i lui Aaron (preot al lui Dumnezeu) si fiilor lui (si ei fiind preoti) si le zi: Asa sa binecuvantati pe fii lui Israel si sa ziceti catre ei: Sa te binecuvanteze Domnul si sa te pazeasca! Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela si sa te miluiasca! Sa-si intoarca Domnul fata catre tine si sa-ti daruiasca pace! (Numeri 6:22-27). "Apoi au intrat Moise si Aaron in Cortul Adunarii si cand au iesit, au binecuvantat poporul; atunci s-a aratat Slava Domnului peste tot poporul" (Levitic 9:28).
                                                               CINE ARE MINTE, SA IA AMINTE! 

                                                                                                                                                 Preot Ioan.

luni, 6 februarie 2017

DESPRE TATUAJE SI PIERCING

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 Iubiti credinciosi, ca preot crestin ortodox, vreau sa va marturisesc un crez al meu. Un om, ca sa fie OM, trebuie sa aiba PĂRINTI TRUPESTI (tata si mama), dar si PĂRINTE SPIRITUAL (adica un preot duhovnic). Altfel, el nu este INTEGRU si se aseamana cu o pasare care are doar o singura aripa. Fiinca, precum pasarea cu o singura aripa, nu va zbura niciodata, tot asa nici sufletul celui ce n-are preot duhovnic nu va "zbura" in Imparatia lui Dumnezeu, ci in osanda vesnica.
Parintii trupesti fac tot posibilul SĂ NU DUCĂ LIPSĂ DE NIMIC, iar preotul duhovnic face tot posibilul SĂ NU FIE LIPSIT DE MANTUIREA SUFLETULUI. Amin si Aliluia!

                                                                       DESPRE TATUAJE

Tatuajele au devenit o "moda", se tatueaza nu doar barbatii ci si femeile. Primii tatuati in Romania au fost puscariasii care, cu un ac obisnuit introduceau pasta de pix sub piele. Potrivit cercetatorului Steve Gilbert: "Cel mai vechi tatuaj cunoscut, il reprezinta Bes, in mitologia egipteana acesta fiind zeul desfranarii si al petrecerilor". Este clar ca tatuajele sunt paganisme si inchinare falsa: "In trupul vostru sa nu faceti taieturi pentru sufletele mortilor, NICI SA SCRIETI PE VOI CU IMPUNSATURI DE AC (tatuaje) (Levitic 19:28). Tatuajele, ca si cerceii in urechi la barbati, sunt semne de extravaganta si nonconformism. Cei "tatuati" se justifica scurt: "Asa este moda!" Insa Dumnezeu nu ne-a dat cele 10 mode, ci cele 10 Porunci. 
Tatuajele arata clar de partea cui ne este sufletul. Daca cineva s-a tatuat deja, macar sa mearga sa se spovedeasca ca sa-i fie iertat pacatul. Dumnezeu ii va pedepsi si pe cei care executa tatuaje (temporare sau definitive). 
                                                                                                                                                



Sfantul Parinte Arsenie Boca spune: "Omul nu se trage din maimuta, dar va ajunge ca o maimuta". Si este foarte adevarat fiindca SMINTEALA MARE, face acest om. Multi din cei care-l vad, neavand pe Dumnezeu in sufletele lor vor urma exemplul lui diavolesc (priviti ca si-a facut si coarne in cap, iar pe fata i se vede MANDRIA LUCIFERICA). Priviti-l inca odata: eu cred ca ar fi bun de speriat ciorile!


Ia priviti-l pe acest nebun: Si-a pus coarne in cap, si-a taiat urechile, s-a ras in cap, si-a vopsit barba, s-a tatuat si pe fata, si-a bagat sarme in nas ca la tauri si ii mai lipseste sa scrie pe fruntea lui: INDRACIT! 


 In rasfat de-ti cresti copilul si-l lasi zilnic fara frau, 
Tu ai semanat neghina, socotind ca semeni grau...,
 Caci, precum iti cresti copiii, vor fi oameni sau neoameni: 
DIN OGOR NICICAND NU IESE, DECAT CEEA CE-N EL SEMENI!
                                                                                         Vasile Militaru.


                                                                                                                                                     Preot Ioan.

duminică, 5 februarie 2017

VAMESUL SI FARISEUL

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".




“Doi oameni s-au suit la templu sa se roage: unul era fariseu, iar celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga intru sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana si dau zeciuiala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nu vroia nici ochii sa­-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosul. Adevarat va spun voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta”. (Lc. 18, 10-14)

Doi oameni: unul fariseu, iar celalalt vames.

        Ar trebui sa cunoastem cu totii ca fariseii erau oameni din clasa cea mai inalta a societatii iudaice in vremea aceea, foarte buni cunoscatori si foarte atenti observatori ai Legii. De aceea si erau considerati la evrei oameni foarte drepti.
Vamesii nu erau functionari de vama, ca astazi, ci erau perceptorii care strangeau taxele si darile catre conducerea regatului si catre stapanitorii romani. Ei treceau, in concep­tia contemporanilor, drept cei mai pacatosi, pentru ca adeseori, in munca de a strange impozitele, ei nedreptateau, incasand mai mult decat le era randuit. Cel putin asa se credea despre ei!…
Asadar, un fariseu drept si cinstit de toti si un vames pacatos, nedrept si hulit de catre societate au venit la templu. Şi unul si celalalt s-au rugat. Se intampla insa ca fariseul „drept” s-a intors la casa lui „pacatos” si sanctionat de cuvantul aspru al Mantuitorului Hristos, in timp ce „pacatosul” de vames „s-a intors mai indreptat la casa sa”. Ce s-a intamplat? Unde a pierdut dreptul fariseu si unde a castigat pacatosul de vames si ce anume a rasturnat ierarhia valorilor atat de bine implementata in constiinta evreilor din vremea aceea, conform careia fariseul era un „sfant”, iar vamesul era un „ticalos”? Ce s-a intamplat la templu, dragii mei?

Haideti sa vedem ce a facut fariseul!

Fariseul a intrat in templu cu multa indrazneala, adica foarte sigur pe sine si, venind in fata, a „multumit” lui Dumnezeu, laudandu-se cu niste cuvinte ca acestea: „Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana si dau zeciuiala din toate cate castig“…

Ce a facut vamesul?

         Vamesul, intrand si el, s-a oprit undeva in spate. Nu si-a luat indrazneala de a privi cu mandrie, ca fariseul care si-a contabilizat faptele sale cele bune prin comparatie cu cele rele ale altora ci, lovindu-si pieptul cu mainile, a cautat la propriile sale pacate, zicand: „Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosul“!
Va intreb: a fost justa sentinta Mantuitorului Hristos, Care a indreptatit pe „pacatosul” de vames si a respins pe „dreptul” fariseu?

Unde a gresit fariseul?

           Ei bine, fariseul a rostit o rugaciune cu totul neinspi­rata, pentru ca el aparent multumeste, dar multumirea lui se transforma in judecata aspra la adresa semenilor sai. De aceea, de fapt, el nu multumeste cu nimic lui Dumnezeu, ci doar se compara cu ceilalti oameni si chiar cu vamesul de alaturi,dispretuindu-l pe acesta si evidentiindu-si cu nerusinare „virtutile” sale. Ce mai face, inca? Isi etaleaza faptele sale cele bune, si nu minte deloc!… Fariseii chiar savarseau aceste fapte bune: posteau de doua ori pe saptamana cu mare atentie, ca nu cumva ceva necurat sa le intineze postul, si renuntau la a zecea parte din castigul lor…
      Toate aceste fapte bune insa — si aici greseste crunt fariseul — se transforma in mandrie, judecata aspra a aproapelui si laudarosenie, in „rugaciunea” sa. Iata de ce spun ca rugaciunea fariseului este neinspirata! „Multumirea” lui se transforma in judecata critica, iar faptele lui bune se prefac in mandrie si laudarosenie. Poate fi rugaciunea judecata nemiloasa la adresa celorlalti oameni? Nu! Dar laudarosenia, poate fi rugaciune? Nicidecum! Fariseul, asadar, nu s-a rugat, de fapt, nicio clipa.

Ce a facut vamesul?

  Vamesul a constientizat cu toata fiinta lui „unde” se afla si, mai ales, ce trebuie sa „spuna” intr-un loc ca acesta. A inteles ca „aici” trebuie sa se arate mai degraba constient de slabiciunile, decat de virtutile sale. Nici gand sa-si evidentieze calitatile, caci, va fi avut si el, poate, ceva bun in fiinta lui… Insa, nu venim la rugaciune pentru acestea! Nu venim la biserica sa ne laudam, sa ne comparam si sa-i judecam pe ceilalti, ci venim fiecare pentru slabiciunile, problemele, neputintele si pacatele noastre. Iata de ce Dumnezeu nu a primit decat rugaciunea vamesului: “Adevarat va spun voua ca acesta s-a intors mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta“. Astfel a inaltat Hristos pe vamesul dispretuit, hot si pacatos, mai mult decat pe fariseul care adunase atatea fapte bune…

Ce invatam din toate acestea?

Invatam ca, atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu, sa nu ne comparam cu ceilalti oameni! Sa nu indraznim a fi mandri ori laudarosi, ca sa nu devina rugaciunea noastra judecata, iar faptele noastre cele bune, si asa foarte putine, sa se prefaca in laude, caci aceasta nu e rugaciune! Nu face „doi bani” o astfel de rugaciune in fata lui Dumnezeu!

sursa

https://www.facebook.com/pios.marian?fref=ts



vineri, 3 februarie 2017

Despre cele şapte cuvinte ale lui Hristos de pe Cruce

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Crucea - semnul iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

Crucea este, în înţeles material, lemnul pe care S-a răstignit Mântuitorul Hristos. În sens spiritual, crucea presupune un mod de existenţă, din a cărui înţelegere derivă foarte multe adevăruri mântuitoare. Înţelegerea acestor adevăruri şi proiectarea realităţii în perspectiva Crucii îl pot ajuta pe creştinul de astăzi să-şi reorienteze cursul vieţii pământeşti spre viaţa veşnică şi să trăiască bucuria Învierii încă din această lume. Despre sensurile Sfintei Cruci în spiritualitatea ortodoxă şi folosul cinstirii ei ne-a vorbit părintele Gheorghe Holbea, conferenţiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti. 


Părinte profesor, însemnarea cu semnul Sfintei Cruci este un act foarte frecvent atât în cadrul cultului, cât şi în diferitele momente din viaţa creştinului de zi cu zi. Umanismul secular acuză acest gest ca fiind un simplu automatism specific creştinismului, iar unele curente esoterice îl văd ca pe un semn magic. Care sunt semnificaţiile acestui gest în spiritualitatea ortodoxă?
     Gestul însemnării cu Sfânta Cruce îl arată pe creştin ca pe un om a cărui mântuire vine numai din moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos, la care el a fost chemat în mod tainic prin Sfântul Botez. "A purta semnul înseamnă a purta moartea încă de pe când eşti în viaţă, lepădându-te de toate, pentru că nu este deopotrivă dragostea celui ce a însămânţat trupul cu dragostea celui ce a creat sufletul spre cunoştinţă", spune Clement Alexandrinul, în "Stromata".

joi, 2 februarie 2017

Intampinarea Domnului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".








Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul Lui Dumnezeu, Te-ai născut cu trupul din Sfânta Fecioară Maria şi în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, Te-ai arătat ca Prunc purtat în braţele Dreptului Simeon, pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Pe cei ce prăznuim Dumnezeiasca Ta Întâmpinare, învredniceşte-ne ca împreună cu fecioarele înţelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, să privim cu ochii credinţei Dumnezeiasca Ta Faţă, să Te purtăm în inimi în toate zilele vieţii noastre, să ne fii nouă Dumnezeu şi noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita şi înfricoşata zi a venirii Tale, când toţi Sfinţii vor ieşi în văzduh pentru Marea Ta Întâmpinare, învredniceşte-ne şi pe noi să Te vedem şi astfel să fim pururea cu Tine! Slavă milostivirii Tale şi purtării Tale de grijă, Iubitorule de oameni, slavă Ţie! Amin!


O, Preacurată Fecioară, din Tine a strălucit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru! Te fericim şi Te proslăvim, că Tu eşti cortul Lui Dumnezeu Care prin Tine S-a sălăşluit între noi, să fim poporul Lui! Tu eşti uşă cerească prin care iar ni s-au deschis uşile Raiului. Tu eşti scară cerească prin care Dumnezeu S-a pogorât pe Pământ. Cu focul rugăciunilor Tale arde focul patimilor noastre, să ne izbăvim de focul cel veşnic al gheenei! Preacurată, dăruieşte-ne să-L purtăm în inimi pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru şi să fim vrednici a dobândi acea Întâmpinare în veşnicie, unde toţi Sfinţii Îl slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în vecii vecilor! Amin!



Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul Lui Dumnezeu, Te-ai născut cu trupul din Sfânta Fecioară Maria şi în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, Te-ai arătat ca Prunc purtat în braţele Dreptului Simeon, pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Pe cei ce prăznuim Dumnezeiasca Ta Întâmpinare, învredniceşte-ne ca împreună cu fecioarele înţelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, să privim cu ochii credinţei Dumnezeiasca Ta Faţă, să Te purtăm în inimi în toate zilele vieţii noastre, să ne fii nouă Dumnezeu şi noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita şi înfricoşata zi a venirii Tale, când toţi Sfinţii vor ieşi în văzduh pentru Marea Ta Întâmpinare, învredniceşte-ne şi pe noi să Te vedem şi astfel să fim pururea cu Tine! Slavă milostivirii Tale şi purtării Tale de grijă, Iubitorule de oameni, slavă Ţie! Amin!



O, Preacurată Fecioară, din Tine a strălucit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru! Te fericim şi Te proslăvim, că Tu eşti cortul Lui Dumnezeu Care prin Tine S-a sălăşluit între noi, să fim poporul Lui! Tu eşti uşă cerească prin care iar ni s-au deschis uşile Raiului. Tu eşti scară cerească prin care Dumnezeu S-a pogorât pe Pământ. Cu focul rugăciunilor Tale arde focul patimilor noastre, să ne izbăvim de focul cel veşnic al gheenei! Preacurată, dăruieşte-ne să-L purtăm în inimi pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru şi să fim vrednici a dobândi acea Întâmpinare în veşnicie, unde toţi Sfinţii Îl slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în vecii vecilor! Amin!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul Lui Dumnezeu, Te-ai născut cu trupul din Sfânta Fecioară Maria şi în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, Te-ai arătat ca Prunc purtat în braţele Dreptului Simeon, pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Pe cei ce prăznuim Dumnezeiasca Ta Întâmpinare, învredniceşte-ne ca împreună cu fecioarele înţelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, să privim cu ochii credinţei Dumnezeiasca Ta Faţă, să Te purtăm în inimi în toate zilele vieţii noastre, să ne fii nouă Dumnezeu şi noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita şi înfricoşata zi a venirii Tale, când toţi Sfinţii vor ieşi în văzduh pentru Marea Ta Întâmpinare, învredniceşte-ne şi pe noi să Te vedem şi astfel să fim pururea cu Tine! Slavă milostivirii Tale şi purtării Tale de grijă, Iubitorule de oameni, slavă Ţie! Amin!

O, Preacurată Fecioară, din Tine a strălucit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru! Te fericim şi Te proslăvim, că Tu eşti cortul Lui Dumnezeu Care prin Tine S-a sălăşluit între noi, să fim poporul Lui! Tu eşti uşă cerească prin care iar ni s-au deschis uşile Raiului. Tu eşti scară cerească prin care Dumnezeu S-a pogorât pe Pământ. Cu focul rugăciunilor Tale arde focul patimilor noastre, să ne izbăvim de focul cel veşnic al gheenei! Preacurată, dăruieşte-ne să-L purtăm în inimi pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru şi să fim vrednici a dobândi acea Întâmpinare în veşnicie, unde toţi Sfinţii Îl slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în vecii vecilor! Amin!
Sfârşitul conversaţiei

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA