“Pe vremea când Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, era Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, la o Liturghie împărtășea credincioșii, dar mai înainte de împărtășanie întreba pe fiecare dacă au dezlegare de la duhovnic.
A venit la un moment dat o femeie foarte evlavioasă
iar Mitropolitul a întrebat-o și pe ea :
- V-ați spovedit ?!?
Iar ea a răspuns :
- Nu am nevoie de spovedanie, eu sunt o sfântă, pentru că am o viață sfântă !!
Mitropolitul i-a spus :
- Atunci mergeți și luați doar anaforă, că anafora e pentru sfinți, pentru că Trupul și Sângele lui Hristos e doar pentru oamenii păcătoși care au nevoie de iertarea păcatelor !!!
De aceea, cine se crede sfânt nu mai are nevoie de cele sfinte, iar cine se crede fără de păcate nu mai are nevoie de iertarea păcatelor.
Doar mândria l-a făcut demon întunecat pe un înger luminat, iar smerenia cea mai de pe urmă a dus în Rai chiar și pe tâlhar.
Mai bine un păcătos smerit, decât un drept mândru.
Împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu este coroniță pentru oamenii cuminți, ci este medicament cu har dumnezeiesc și de iertarea păcatelor pentru cei ce se smeresc și vin cu pocăință și iubire la Hristos.” (Text preluat)
