Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
Să ținem post Miercuri și Vineri tot timpul, cu excepția celor consemnate în calendar cu „Harți”.
Să ne spovedim cel puțin în cele patru posturi mari de peste an, deoarece spovedania este un „duș spiritual” care igienizează interiorul nostru.
Să mergem duminica și în sărbătorile religioase la biserică și să încercăm pe cât putem, încetul cu încetul, să fim foarte atenți la ceea ce se citește și să încercăm să înțelegem.
Unul din momentele foarte importante din viața noastra este participarea cu toată ființa și luarea aminte la Sf. Liturghie, împărtășindu-ne de harul Duhului Sfânt prin vizualizarea, ascultarea, și concentrarea maxima la slujba divină.
Să nu lucrăm prin casă, la câmp, sau în gospodărie duminica sau iî sărbătorile religioase, deoarece vom cădea sub blestemul lui Dumnezeu. Tot ceea ce credem că realizam lucrând în sărbători se va dărâma.
Dumnezeu ne va pedepsi cândva într-un fel sau altul.
Să facem milostenie cât putem de mult la săraci pe măsura posibilităților din puținul acela pe care îl avem, deoarece Dumnezeu ne va răsplăti când nu ne așteptăm.
În fiecare zi să ne facem pravila de rugăciune, adică să citim rugăciunile de dimineață, de seară și Paraclisul Maicii Domnului. În cazuri deosebite și alte rugăciuni.
Zilnic, fiecare om poate rosti „Rugăciunea lui Iisus”, „Rugăciunea minții”: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” de cel puțin o sută de ori indiferent ce face (merge, lucrează, stă) și oriunde este (pe drum, în autobuz, în tren, pe stradă, în parc, la serviciu, în casă, în bucătărie, pe câmp, etc).
În fiecare zi, orice creștin, de la cel mai mic până la cel mai în vârstă, cu excepția femeilor în zilele de necurăție, dimineața pe nemâncate să consume anafură (pâine sfințită), aghiasmă (apă sfințită) și să se ungă cu ulei sfințit de la Sf. Maslu, deoarece prin aceste elemente sfințite ne împărtășim de harul Duhului Sfânt întărindu-ne și luminându-ne.
Să facem sfeștanie (sfințirea casei) cel puțin o dată pe an, iar dacă observăm lucruri suspecte (farmece, vrăji) în casă să facem sfeștanie cu 2-3 preoți de mai multe ori pe an.
Să stropim cu aghiasmă (apă sfințită) casa, gospodăria, mașina, biroul, locul unde lucrăm, etc, în fiecare lună sau chiar săptămânal pentru a avea protecția Duhului Sfânt.
Să avem în fiecare cameră câte o icoană sau Sf. Cruce, deoarece odată sfințită icoana posedă o încărcătură energetică, deține mari puteri harice, este o protecție în casă.
Dimpotrivă, să aruncăm orice tablou nud sau pornografic pe care îl avem în casă, deoarece acea imagine deține o încărcătură malefică pe care de cele mai multe ori creștinul nu o conștientizează.
Fiecare casă trebuie să aibă un hram, un sfânt protector pe care trebuie să-l respecte, să i se roage toată viața și să-i aibă icoana sa ca o protecție și ca o prezență vie.
Să ne ferim a avea prietenie cu sectarii și ereticii mai ales când nu suntem stăpâni pe învățătura ortodoxă, deoarece putem fi foarte ușor influențați. Oricâte cunoștințe și cultură ai avea cu acești eretici nu o poți scoate la capăt, purtând discuții interminabile și paralele.
Responsabilitatea nașterii, creșterii, și educării copiilor este foarte, foarte mare. În primul rând nu trebuie să avortăm copiii, să ne opunem naturalului, firescului și în ultimul rând voii lui Dumnezeu. În al doilea rând, nu este suficient să avem un copil sănătos trupește, bine îngrijit, bine îmbrăcat, ci mai important este să-i dăm educație religioasă, să-l hrănim de mic cu cuvinte duhovnicești, să-l îmbrăcăm cu tainele Bisericii, să-l adăpăm cu apa dreptății care este Iisus Hristos.
Tinerii să nu se grăbească la căsătorie ci să se roage foarte mult, să se consulte cu duhovnicul și numai după un timp de cercetare să facă acest pas.
Oamenii căsătoriți să-și păstreze fidelitatea conjugală, să nu se înșele unul pe altul, deoarece din cauza aceasta vin majoritatea cazurilor de despărțire.
Să cinstim pe părinți și să-i ajutăm cât putem. Este un păcat cutremurător ca fiul să-și ridice mâna la tatăl sau mama sa. Acea mână nu-i va putrezi.
Părinții să nu-și blesteme copiii indiferent de greșeala pe care au făcut-o, deoarece odată blestemați de către părinți acei copii vor avea mari necazuri, greutăți și eșecuri în viață.
Să nu mergem niciodată la vrăjitori indiferent de necazul pe care îl avem, ci să alergăm la biserici și mănăstiri, deoarece acolo este prezența lui Dumnezeu. La vrăjitori este prezența diavolului, care ia masca cucernică și credincioasă. Să ne ferim a înjura, a pomeni numele satanei, deoarece atunci când pomenim numele diavolului, energia malefică, negativă, intră în noi, ne hrănim cu putoarea insuportabilă a energiei numelui, înmagazinăm în ființa noastră negativul prin excelență.
Este foarte bine să avem pomelnice cu numele tuturor membrilor familiei la cât mai multe mănăstiri și biserici mai ales acolo unde se face slujbă zilnic. Astfel vom avea un ajutor concret în lupta inevitabilă din această viață pământească
.
Să evităm lecturarea revistelor și ziarelor pornografice sau vizionarea filmelor pornografice, deoarece efectul psihologic negativ al acestora este maxim și poate avea urmări foarte grave asupra ființei noastre mai târziu. Acele imagini ne vor teroriza continuu și ne vor întuneca.
Niciodată să nu ne mândrim cu ceea ce avem mai bun în noi (inteligența, frumusețe, inițiativă, realizări, etc.) dimpotrivă tot timpul să spunem că nu noi suntem merituoșii, ci Bunul Dumnezeu care ajută să le înfăptuim. Păcatul mândriei este cel mai mare păcat. Iar virtutea smereniei este cea mai mare virtute.
Scopul vieții noastre este dobândirea mântuirii, de aceea trebuie să punem foarte mare accent pe partea spirituală a ființei noastre și nu pe cea materială. Deci, dominanta vieții noastre trebuie să fie spiritualul cu tot ceea ce implică el.
Acasă să ne retragem într-o cameră, să aprindem candela sau o lumânare și să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne lumineze și să ne arate calea pe care trebuie să mergem, deoarece de foarte multe ori în viață noi mergem pe căi greșite și întunecoase din cauza mândriei și a păcatelor noastre.
Niciodată să nu socotim că vom face fapte bune la bătrânețe pentru că ceea ce facem și ceea ce adunăm la tinerețe aceea avem la bătrânețe. La bătrânețe este mai greu și chiar imposibil ca omul să se mai modeleze să se mai îndrepte.
Orice lucru bun pe care îl începem, să îl începem cu binecuvântarea lui Dumnezeu, adică să ne rugăm lui înainte de a-l începe și după ce l-am terminat să-I mulțumim că ne-a ajutat.
Când este omul bolnav să cheme mai întâi preoții să-l spovedească, să-l împărtășească și să-i facă Sf. Maslu, după aceea să meargă la doctor. Fiecare boală trupească este urmarea unor boli sufletești: adică a unor păcate, de aceea să aplicăm mai întâi terapia spiritual, și după aceea terapia medicamentoasă.
Sf. Cruce să o facem tot timpul, să o purtăm la noi și să o avem în casele noastre, deoarece este cea
mai puternică armă împotriva diavolului.
Să nu urâm pe nimeni indiferent ce ne face, ci să-l compătimim și să ne rugăm pentru el.
În familie comportamentul părinților față de copii este cel mai influent. Adică degeaba spui copilului „să fii cuminte, să nu înjuri” când tu ca părinte înjuri. Sau îi spui copilului „îngenunchează în fața icoanei și te roagă” dacă tu ca părinte nu îngenunchezi cu el și nu te rogi, copilul te copiază practic prin ceea ce faci nu prin ceea ce spui, sau este de-a dreptul satanic când tu ca părinte îl înveți pe copil să fure, să mintă, să fumeze, să nu se roage, să nu meargă la biserică să înjure, să bea alcool, etc, mai bine nu l-ai fi născut pe acest pământ.
Să nu vorbim de rău pe nimeni, chiar dacă e adevărat sau chiar dacă nu e adevărat. Dacă putem să vorbim despre oameni de bine, dar în nici un caz de rău. Sf. Scriptură spune: „Vai de cel ce adapă pe aproapele cu apă tulbure” adică îl adapă cu informații negative, cu cuvinte rele. Dacă poți să-i dai aproapelui un pahar de apă limpede, dă-i, dar nu să-i dai apă tulbure, să-l îmbolnăvești. Adică dacă poți să vorbești de bine pe cineva, să-l vorbești; iar dacă nu poți de bine, în nici un caz de rău să nu-l vorbești. A vorbi de rău pe cineva nu produce nici un bine nici celui care-i spui, nici celui despre care spui.
Să nu dăm nume neortodoxe la copii, când îi botezăm, ci să ne uităm în calendar și să le găsim un nume de sfânt care ne place. Pentru că numele acelui sfânt din calendar este sfințit pe de o parte, iar pe de altă parte copilul îl are ocrotitor pe acel sfânt. De asemenea, să nu dăm două-trei nume la copil la botez, ci să-i dăm un singur nume, pentru că acest obicei cu două-trei nume nu-i creștin.
Copiii care se nasc din părinți necununați la biserică vor moșteni genetic, ei sau urmașii lor, acele păcate sau acele înclinații păcătoase.
Este mare greșeală ca doi tineri să se împreune înainte de cununia religioasă, deoarece numai după ce se cunună în biserică devin soț și soție. Cineva care nu este botezat sau cununat în biserică cu soția sa nu poate fi naș la alți tineri, chiar dacă sunt cununați la primărie. Numai după ce se cunună în biserică ei înșiși pot să cunune la rândul lor pe alții.
În biserică, atunci când mergem, să fim foarte atenți să nu deranjăm pe nimeni sau să smintim pe cineva prin portul indecent sau prin comportamentul necuviincios.
Este mare păcat când femeia se îmbracă indecent, când își arată mădularele sau forma trupului său. Un bărbat poate nu vrea să gândească la păcat, dar când vede o femeie îmbrăcată necuviincios i se transmite duhul desfrânării și păcătuiește în mintea și inima sa cu ea. Acea femeie face zilnic multe păcate și va avea repercusiuni asupra sa mai târziu când nu se așteaptă.
Părinții față de copii și copiii față de părinți trebuie să se poarte cuviincios, atât în comportament cât și în îmbrăcăminte. Adică o mamă nu este cuviincios să se îmbrace indecent având un băiat mare și iarăși un tată nu poate să se îmbrace indecent în fața fiicei sale care este matură. Aceste lucruri care par la suprafață minore în realitate sunt foarte grave. Din cauza acestor scăpări vin păcate mari mai târziu.
Copiii sub șapte ani se pot împărtăși în fiecare lună sau chiar în fiecare duminică pentru că până la acea vârstă nu au păcate personale Sfânta împărtășanie îi ajută foarte mult, le dă sănătate, îi ferește de rele, îi luminează și îi protejează.
Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfaturi duhovnicești , Repere morale pentru o viață practică creștin – ortodoxă, Sfânta Mănăstire Lainici 2004
-40-de-sfaturi-ca-sa-traiesti-crestineste/
.jpg)
