de Preot Sorin Croitoru
Întunericul dispare
Când lumina se aprinde.
Se termină Postul Mare,
Haideți să cântăm colinde
Căci Lumina Se arată
Într-un staul pe-o câmpie
Când din nou Se naște, iată,
Fiul Cel din veșnicie!
Să asculte fiecare
Versul dulce plin de har
Despre Pruncul Sfânt, pe Care
Tatăl ni-L trimite-n dar!
Cugetând la Noaptea Sfântă,
Bucuria mă cuprinde,
Mintea-n inimă îmi cântă
Minunatele colinde.
Întru cei de sus mărire
Ziditorului a toate;
Pace și bunăvoire
Între oameni și dreptate!
Să îngâne fiecare
Câte-o strofă de colind
Despre sfinții îngeri, care
Se arată-n cer horind!
Taina cea din veci păzită
Și de îngeri neștiută
Într-o peșteră smerită
Se va face cunoscută.
Cel ce-i mai presus de lume
Și în ceruri nu încape
Azi primește chip și Nume
Și Se-nfașă în prosoape!
Nu există bucurie
Ca în seara de Crăciun,
Să-I cântăm cu veselie
Împăratului Cel bun!
De a Domnului iubire
Inima mi se aprinde
Și strig plin de fericire:
Haideți să cântăm colinde
Despre cum odinioară
Într-un staul pe-o câmpie
S-a născut dintr-o Fecioară
Cel născut din veșnicie
Și așa veni în lume
Însuși Dumnezeu din cer,
Slavă Sfântului Său Nume
Pe refren de leru-i ler!
