POCAINTA si OSTENEALA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



 Bucuria mea, o istorioara ne spune ca o tanara, a pornit spre manastire cu hotararea nestramutata de a petrece restul vietii in pocainta si osteneala. Dar in poarta manastirii, a cazut jos si a murit. Infricosatoare nenorocire este caderea in pacat. Si ar fi fost cu adevarat de neindreptat daca nu ar fi venit Insusi Dumnezeu pe pamant si nu s-ar fi facut om si nu ar fi savarsit jertfa Sa slobozitoare. Un sihastru cu viata sfanta a povestit ca in vremea veche se afla in cetatea Tesalonic o manastire de fecioare. Din lucrarea diavolului, una dintre ele a fost luptata de diavoli, ca sa iasa din manastire. Si iesind, a cazut in pacatul curviei. Zabovind ea o bucata de vreme in necuratia aceasta, la urma si-a venit in simtire prin darul Preabunului si Iubitorului de oameni Dumnezeu si s-a cait de pacatul ei. Deci s-a pornit spre manastire cu hotarare nestramutata de a petrece restul vietii in pocainta si osteneala. 

Dar in poarta manastirii, cand voia sa intre inauntru, a cazut jos si a murit. In vremea aceea, Dumnezeu a descoperit unui episcop Sfant despre sfarsitul ei. Si anume, a vazut episcopul cum au venit ingerii sa-i ia sufletul calugaritei, iar demonii sedeau imprejur certandu-se si zicand: ,,- Pentru ce ne faceti nedreptate si o luati pe aceasta?! Ea este a noastra, ca ne-a slujit noua atata vreme prin patima curviei". Iar ingerii ii ziceau: ,,- Aceasta s-a lepadat de voi si a alergat la pocainta". Atunci demonii au grait iarasi: “- Dar ea n-a intrat inca in manastire, deci cum ziceti ca s-a pocait?!"

 Ingerii insa au raspuns:   

“- Sa stiti ca chiar din clipa in care Dumnezeu a vazut pornirea ei cea buna si hotararea ce avea de a se marturisi, precum si sarguinta cu care a alergat la manastire I-a daruit iertare. Pentru aceasta s-a mantuit. Caci intoarcerea de la rau la pocainta sunt la voia omului. Iar viata si moartea sunt la voia lui Dumnezeu". Auzind acestea, demonii s-au departat rusinati. Deci sa cunoastem si noi bunatatea cea nemarginita a lui Dumnezeu si sa alergam la pocainta si la marturisire pentru a ne invrednici de asemenea iertare. 

                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

NIMIC NU-I MAI APROAPE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

de Preot Sorin Croitoru

 
Nimic nu-i mai aproape
Ca Bunul Dumnezeu
De lacrima căinței
Și de suspinul meu.

Atunci când cer iertare,
Știind că I-am greșit,
Iubirea Lui de mine
E fără de sfârșit.

Nimic nu-i mai departe
Ca Bunul Creator
De cei ce nu se pleacă
În îngâmfarea lor,

Ci merg pe calea largă,
Greșind la infinit
Și nespunând o dată
Banalul “am greșit”.

E bun Mântuitorul,
E iertător și blând,
Dar fără de căință
Nu a iertat nicicând.

De ne smerim în inimi,
Aproape e de noi,
Dar de iubim trufia,
E gata de război.

Nu mi-L doresc departe
Pe Dumnezeul meu,
Ci vreau să-mi fie-n viață
Alăturea mereu,

De-aceea-I cer iertare
De câte ori greșesc
Și-n starea mea căzută
Cu lacrimi mă căiesc.