Este foarte ciudat faptul că unii preoți strigă cu Potirul în mână "apropiaț-vă", iar în privat se leapădă de aceste cuvinte, prin interziceri de genul: "Nu se poate, nu au trecut nici măcar 40 de zile de când v-ați împărtășit ultima dată". Păi cum vine asta?.. "Apropiați-vă", dar stați departe?! Ne hotărâm o dată ce vrem de la Sfânta Liturghie? Ce a devenit Sfânta Liturghie, un pretext pentru a aduna pomelnicele?.. Da, adunăm și pomelnicele, dar Sfânta Liturghie este Cina Domnului și ar trebui SĂ PLÂNGĂ INIMILE ÎN NOI atunci când în fața Sfântului Potir apar numai doi-trei copilași. Dumnezeu Tatăl este Împăratul Care oferă Cina; Hristos este Vițelul cel gras care se pune pe masă, "Vițelul cel mult", cum Îl numește Sfântul Ioan Gură de Aur, "Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii", cum Îl numește Sfântul Ioan Botezătorul. Iar eu, preotul, cine sunt? Sunt sluga trimisă de Tatăl ca să invite la cină! Păi cum să-i țin departe pe cei pe care trebuie să-i invit?.. Bineînțeles, am spus de la început, trebuie spovedanie, dar nu înaintea fiecărei Sfinte Liturghii, ci atunci când se adună murdărie mai mare în suflet. "Căci este și păcat care nu e de moarte", zice Sfântul Apostol Pavel. Căci o astfel de mărturisire continuă a credincioșilor nu este posibilă în bisericile de parohie. Care preot stă continuu să spovedească?.. Tocmai de aceea preoții, neputând să stea veșnic la mărturisit, nici nu mai împărtășesc. S-a creat așa, o tradiție comodă, celebra sintagmă "în cele patru posturi de peste an". Dar aceasta nu are nici o legătură cu Dogmatica Sfintei Biserici, ci cu comoditatea clerului și a poporului. Am mai îndemnat eu lume la mărturisit păcatele după două săptămâni de la spovedania anterioară și ce credeți că auzeam? "Ăăăă.. Nici nu știu ce să vă spun.. POATE am vorbit aiurea, POATE am privit aiurea. POATE am gândit aiurea". Și pentru acest POATE eu să-ți dau dezlegare? Și cum să o dau? " Se dezleagă robul - roaba lui Dumnezeu care POATE a păcătuit"? Dragii mei, eu în scaunul spovedaniei sunt om concret, mie trebuie să îmi vii cu lucruri clare. Deci văzând eu că după împărtășire oamenii se păstrează suficient de curați, fiind atenți cu moralitatea lor, i-am chemat se se cuminece mai des, după o spovedanie mai multe duminici la rând. Să se bucure de Dumnezeu, drăguțul de El, să râdă inimile în ei de la revărsarea Harului, să cineze cu Hristos Dumnezeu, să stea la taifas cu Mântuitorul lor. Efectul? Sfințirea și îndumnezeirea! Trezvia duhovnicească, întărirea puterilor sufletești, luminarea minții, îmblânzirea sufletului, îndulcirea inimii. Ehei, după opt ani de împărtășire continuă cu Dumnezeieștile Taine, nu mai sunt enoriașii mei cum erau când i-am cunoscut eu.. Au crescut foarte mult duhovnicește. Acum spuneți-mi dumneavoastră, este adevărat că după roade se cunoaște pomul? Și ce poate rodi prezența fizică a Dumnezeului nostru Iisus Hristos în noi, decât bunătate, blândețe și smerenie?..
Vă rog să nu mai faceți comentarii contrarii la postarea mea până nu veți pune în practică ceea ce vă spun. În Italia se spune "provare per credere", adică probează ca să te convingi. "Gustați și vedeți că bun este Domnul". Atât de bun..
