Versuri de preot Sandu Oliv
“Te-ncapatanezi Hristoase,
Sa Te nasti iarasi in noi,
Si sa lasi atata slava,
Pentr-o mana de noroi.
Vii si azi, ca-ntotdeauna-n,
Suflete murdare, reci,
Si infrigurat pe lespezi,
Mucede, Te cuibaresti.
Azi, nu mai ai Doamne Sfinte,
Ingeri ca sa-ti cante lin,
Si nici magii in vesminte,
Nici pastorii nu mai vin.
Te privesc la mine-n suflet,
Gangurind, in strai umil,
Si zambind ca niciodata,
Ma transform, devin copil.
Si-acum o-nteleg pe mama,
Care-n ziua de Craciun,
Dupa ce-aranja icoana,
Alegea ce e mai bun.
Si-n uimirea noastra mare,
Ea privea cu drag in sus,
Si sfios, punea la masa,
Inc-o farfurie-n plus.
Pe fundaluri de colinde,
Si din inima-nghetata,
Smulg acum o rugaminte:
Hai sa Te mai nasti o data.
Nu am aur nici tamaie,
Si cantarea mi-e saraca,
Lasa-ma macar sa suflu,
Sa Te incalzesc oleaca.
Stiu ca maine, prin pacate,
Iar din mine Te gonesc,
Insa, macar asta noapte,
Vreau ca eu sa Te-ngrijesc.”
🙏 Bucuria mea, Sfantul Parinte, Atanasie cel Mare spune asa: "Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa devina Dumnezeu (nu dupa fiinta ci prin Har)." Si atunci se cuvine se cuvine sa ne inchinam si sa zicem asa: “Slava întru Cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intru oameni bunavoire! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
