de Preot Sorin Croitoru
La început credeam că pot
Să fac eu singur tot..
Vroiam să vadă Dumnezeu
Puterea mea și zelul meu
Pe calea sfintelor porunci,
Dar eu mă înșelam pe-atunci..
Abia apoi, când am văzut
Că-'n multe rele am căzut,
Deși în inimă-mi doream
Să nu greșesc, dar tot cădeam..,
Abia atunci am priceput
Că eu greșesc pe undeva:
E-al meu să vreau să nu greșesc,
Puterea, însă, nu-i a mea!
Privind spre Crucea lui Iisus,
Văzându-I sângele șiroi,
Am plâns de milă pentru El,
Cel pus pe Cruce pentru noi..
Și-atunci un gând, așa-mi veni..
(Nu știu, dar cred că vocea Lui
În inimă îmi răsuna),
"PUTEREA TOATĂ E A MEA"!
Și-am început să Îl implor
Să mă ajute să nu cad,
Căci nu aș vrea cândva să mor,
Apoi murind, să merg în iad..
Atunci eu am simțit pe loc
O forță înăuntrul meu
Și am rămas înmărmurit,
Văzând cum luptă Dumnezeu!
Mi-a ars păcatul ca pe câlți
Și-'n suflet pace mi-a adus,
Deci iar am mers la Crucea Lui
Și-am plâns în fața lui Iisus..
De-atunci am învățat să vreau,
Dar vrând, putere Lui să-i cer,
Căci simt cum harul eu mi-l iau
Din trupul Său străpuns de fier..
Încet, încet, copiii mei,
Încet, încet mă mântuiesc
Și-'n orice clipă-'n viața mea
Spre Crucea Domnului privesc!
amin
