* Pentru a nu te tulbura si pentru a-ti pastra duhul rugaciunii, încearca sa eviti vizitele si discutiile. Mai presus de toate pune linistea, si sa cugeti adeseori la moarte.
Moartea este mult-dorita pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu, dar înfricosatoare pentru cei care nu sunt pregatiti.
* Nu nascoci siretlicuri în problema mântuirii tale. Nu cauta cai nefiresti. Nu te împovara pe tine însuti cu nevointe extraordinare, decât numai atunci când Domnul îti da puterea sa o faci. Sa te silesti permanent si fara mila pe tine însuti la orice lucru bun.
* Este foarte primejdios sa urmezi gândurilor si cugetelor tale în ceea ce priveste mântuirea ta. Mintea noastra - acest marginit ochi al omului trupesc - percepe si cerceteaza numai lucrurile lumii exterioare, materiale, însa problemele duhovnicesti înalte sa le încredintam lui Dumnezeu prin parintele nostru duhovnic, si sa urmam tuturor sugestiilor lui.
* Dispozitiile si intentiile noastre se schimba necontenit si se risipesc precum praful. De aceea trebuie sa murim voii noastre o data pentru totdeauna si sa ne predam voii povatuitorului nostru duhovnicesc.
* Nu este bine sa povestesti altora ispravile tale, chiar daca aceasta nu provine din iubirea de slava. Darurile lui Dumnezeu, când le descoperi, pleaca de la tine.
* Raul se transmite atât de usor, precum o boala contagioasa. Daca te întovarasesti cu oameni care vorbesc lucruri desarte, care clevetesc, care iubesc lucrurile lumesti, atunci si tu fara sa îti dai seama vei cadea în aceleasi patimi. Si dimpotriva, daca te întovarasesti cu oameni duhovnicesti si prieteni ai rugaciunii, atunci virtutile lor ti se vor transmite si tie.
* Pentru a dobândi desavârsita curatie, sa nu ai legaturi patimase, chiar si duhovnicesti, cu persoane sau lucruri. Iubeste pe fiecare cu nemarginita iubire ca pe tine însuti, dar nu îti lega inima de nimic. Nu îti dori sa vezi chipul vreunei persoane dragi tie sau sa te bucuri de prezenta ei, si nu îti îngadui a o avea în minte permanent.
* Nu îti urma niciodata degraba gândul, chiar si de ti se pare drept, încearca-1 cu trecerea timpului.
* Cinstea ce provine de la oameni trebuie sa fie dispretuita de sufletul care îsi cauta mântuirea si îsi cunoaste neputintele.
* Imparatia cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mâna pe ea (Mat. 11: 12). Sila aceasta nu se reduce la înfrânare de la mâncare si de la diferitele patimi, ci priveste toate activitatile noastre launtrice si exterioare. Sa lucrezi cu desavârsire împotriva a tot ceea ce îsi doreste trupul. Vrei sa te întinzi mai confortabil? Sileste-te pe tine însuti a face opusul. Vrei sa te asezi cu coatele rezemate? Nu ti le rezema… în toate sa te porti asa.
* Sileste-te pe tine însuti atunci când nu vrei sa te rogi si când nu ai dispozitie de a face binele.
* Nu ajunge sa ne pazim curatia trupului. Lucrul de capatâi este sa avem gânduri curate si neprihanite.
(sursa “Ne vorbeste Staretul Partenie de la Pecerska”)
Moartea este mult-dorita pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu, dar înfricosatoare pentru cei care nu sunt pregatiti.
* Nu nascoci siretlicuri în problema mântuirii tale. Nu cauta cai nefiresti. Nu te împovara pe tine însuti cu nevointe extraordinare, decât numai atunci când Domnul îti da puterea sa o faci. Sa te silesti permanent si fara mila pe tine însuti la orice lucru bun.
* Este foarte primejdios sa urmezi gândurilor si cugetelor tale în ceea ce priveste mântuirea ta. Mintea noastra - acest marginit ochi al omului trupesc - percepe si cerceteaza numai lucrurile lumii exterioare, materiale, însa problemele duhovnicesti înalte sa le încredintam lui Dumnezeu prin parintele nostru duhovnic, si sa urmam tuturor sugestiilor lui.
* Dispozitiile si intentiile noastre se schimba necontenit si se risipesc precum praful. De aceea trebuie sa murim voii noastre o data pentru totdeauna si sa ne predam voii povatuitorului nostru duhovnicesc.
* Nu este bine sa povestesti altora ispravile tale, chiar daca aceasta nu provine din iubirea de slava. Darurile lui Dumnezeu, când le descoperi, pleaca de la tine.
* Raul se transmite atât de usor, precum o boala contagioasa. Daca te întovarasesti cu oameni care vorbesc lucruri desarte, care clevetesc, care iubesc lucrurile lumesti, atunci si tu fara sa îti dai seama vei cadea în aceleasi patimi. Si dimpotriva, daca te întovarasesti cu oameni duhovnicesti si prieteni ai rugaciunii, atunci virtutile lor ti se vor transmite si tie.
* Pentru a dobândi desavârsita curatie, sa nu ai legaturi patimase, chiar si duhovnicesti, cu persoane sau lucruri. Iubeste pe fiecare cu nemarginita iubire ca pe tine însuti, dar nu îti lega inima de nimic. Nu îti dori sa vezi chipul vreunei persoane dragi tie sau sa te bucuri de prezenta ei, si nu îti îngadui a o avea în minte permanent.
* Nu îti urma niciodata degraba gândul, chiar si de ti se pare drept, încearca-1 cu trecerea timpului.
* Cinstea ce provine de la oameni trebuie sa fie dispretuita de sufletul care îsi cauta mântuirea si îsi cunoaste neputintele.
* Imparatia cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mâna pe ea (Mat. 11: 12). Sila aceasta nu se reduce la înfrânare de la mâncare si de la diferitele patimi, ci priveste toate activitatile noastre launtrice si exterioare. Sa lucrezi cu desavârsire împotriva a tot ceea ce îsi doreste trupul. Vrei sa te întinzi mai confortabil? Sileste-te pe tine însuti a face opusul. Vrei sa te asezi cu coatele rezemate? Nu ti le rezema… în toate sa te porti asa.
* Sileste-te pe tine însuti atunci când nu vrei sa te rogi si când nu ai dispozitie de a face binele.
* Nu ajunge sa ne pazim curatia trupului. Lucrul de capatâi este sa avem gânduri curate si neprihanite.
(sursa “Ne vorbeste Staretul Partenie de la Pecerska”)
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)
