Sfânta Liturghie se deosebește de celelalte slujbe ale bisericii deoarece ea nu este doar un șir de rugăciuni care urmează o regulă prestbilită și are ca scop convorbirea cu Dumnezeu și sfințirea vieții, ci ea este prin excelență slujba desăvârțită a Bisericii în care nu doar că ne întrunim cu Domnul dar și mâncăm Trupul și Sângele Lui. Liturghia își are originea în Cina cea de Taină pe care Domnul Hristos a luat-o cu ucenicii Săi în foișor și după care a fost prins și răstignit. Acest moment se află relatat de către toți cei patru evangheliști cu detalii. Este foarte important ceea ce Domnul dă poruncă după săvârșirea ei: ”Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19) și „căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. (I Cor. 11:26).”
Vedem că Domnul Hristos dă poruncă expres ca acest lucru să se repete și după moartea Lui și tot El accentuează că mâncând acea pâine de fapt mâncăm însuși Trupul și dacă bem , bem însuși Sângele Lui. Apostolii s-au dovedit fii ascultători, iar după învierea Domnului punctul central al întrunirilor și rugăciunilor comune era ”frângerea pâinii”. Cartea Faptele Apostolilor din Noul Testament face nu de puține ori referiri la acest obicei nou care capătă un loc deosebit în derularea vieții de creștin.
În literatura duhovnicească Sfânta Liturghie a fost numită în multe feluri încercând să se arate importanța ei pentru noi. Unii o numesc: ospățul credinței, sfânta jertfă, alți o numesc taina tainelor. Toate cu scopul de a ne arăta nouă măreția ei.
În cadrul Sfintei Liturghii darurile credincioșilor de pâine și vin, pe care le aduc la Sfântul Altar înaintea începerii Liturghiei, se prefac în Trupul și Sângele Domnului. Este foarte important să subliniem că tradiția mărturisește că toți creștinii care veneau la adunarea duminicală își aduceau darul lor arătând astfel grija pentru ca în timpul slujbei să aibă cu ce se împărtăși. Credinciosul oferă pâinea și vinul care simbolizează viața lui, ele fiind elemente exclusiv ale omului, și în schimbul lor primește viața veșnică.
Care sunt etapele Sfintei Liturghii ?
De-a lungul secolelor acest șir de rugăciuni care alcătuiau la început un ritual la finalul căruia cei prezenți se împărtășeau, a suferit evoluții și s-a dezvoltat în forma pe care astăzi o avem noi.
Prima descriere a Liturghiei Bisericii primare datează de la jumătatea sec. al II-lea d.H. O sută de ani mai târziu, la mijlocul sec. II după Hristos, Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful ne dă cea mai amănunţită descriere a Liturghiei din primele trei secole: "În aşa-zisa zi a soarelui (duminica n.n.), se face adunarea tuturor celor ce trăiesc la oraşe sau la sate şi se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) sau scrierile profeţilor (Vechiul Testament n.n.), câtă vreme îngăduie timpul. Apoi, după ce cititorul încetează, întâistătătorul (episcopul sau preotul n.n.) ţine un cuvânt prin care sfătuieşte şi îndeamnă la imitarea acestor frumoase învăţături. Apoi, ne ridicăm în picioare toţi laolaltă şi înălţăm rugăciuni; după care, încetând noi rugăciunea, [ne îmbrăţişăm unii pe alţii cu sărutarea păcii ] - şi se aduce pâine şi vin şi apă, iar întâistătătorul înalţă deopotrivă rugăciuni şi mulţumiri, cât poate mai multe, la care poporul răspunde într-un singur glas, rostind Amin. Şi se dă fiecăruia să se împărtăşească din cele ce au fost consfinţite prin euharistie, iar celor care nu sunt de fată li se trimite euharistia acasă, prin diaconi."
Iată însă desfășurarea Liturghiei astăzi:
Liturghia Cuvântului (catehumenilor)- era prima parte a Liturghiei la care puteau participa și cei care încă nu erau creștini dar se pregăteu să se boteze.
1 . Binecuvântarea mare, rugăciunea
2 . Ectenia mare
3. Antifoanele duminicale şi Fericirile
4. Intrarea Mică- vohodul cu Evanghelia
5. Trisaghionul (Sfinte Dumnezeule ...),
6. Rugăciuna de dinainte de Evanghelie rostită cu voce tare
7. Lecturi din Noul Testament
8. Omilia (explicarea textelor citite-predica)
9. Ectenia întreită
10.Rugăciuni pentru catehumeni şi trimiterea acestora din biserică; în biserica primară doar cei care erau creștini se puteau împărtăși.
Liturghia euharistică (credincioşilor, toți care rămâneau în Biserică se împărtășeau)
11. Rugăciuni pentru credincioşi
12. HeruviculuiAducerea darurilor de pâine şi vin (Intrarea Mare)
13. Rugăciunea punerii înainte;
14. Sărutarea păcii
15. Crezul
16. Anaforaua liturgică rostită cu voce tare şi fără întrerupere de către protos;
17. Axionul
18. Frângerea pâinii;
19. Împărtăşirea tuturor primind Sfântul Trup al Domnului în mână şi bând Sfântul Sânge din potir;
20. Rugăciunea amvonului.
Sensul slujirii Sfintei Liturghii
Cerștinismul nu este o ideologie sau un sistem de valori, teoretic, la care să aderăm sau să nu aderăm, cu care putem sau nu putem să fim de acord. Creștinismul este viață veșnică în comuniune cu Dumnezeu care este persoana absolută „Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17: 1-3). Scopul existenței omului, venirea sa pe lume, creșterea și apoi moartea au ca scop acest lucru: câștigarea veșniciei!
Prin cult Biserica ne aduce în prezența lui Dumnezeu și ne face părtași de Harul Lui. Creștinismul este o religie liturgică, o religie în care pe primul plan este cultul, trăirea liturgică a vieţii celei noi în comuniune cu Dumnezeu. Biserica este, în primul rând, o comunitate rugătoare, slăvitoare. Înţelegem astfel de ce Biserica noastră se numeşte ortodoxă: este Biserica ce aduce dreaptă slăvire (orthos - doxa) lui Dumnezeu şi, ca urmare, are credinţa dreaptă fiind Biserica cea adevărată.
Numim viața nouă, viața pe care noi o câștigăm prin botez, deoarece după botez fiecare dintre noi se angajează să fie un ÎMPLINITOR al ecangheliei. De aici decurge și importanța participării la viața de rugăciune a Bisericii.
Viaţa creştină autentică nu poate fi concepută în afara Sfintei Liturghii care ocupă locul central în Biserică şi în viaţa oricărui creştin care îşi ia în serios demnitatea de mădular al Trupului lui Hristos. Dar pentru a putea participa deplin la Liturghie şi nu numai a asista este foarte important ca fiecare credincios să înțeleagă semnificația ei.
Sfânta Liturghie actualizează, aduce în prezent, jetfa Mântuitorului Iisus Hristos de pe Cruce. Prin jertfa Lui, Hristos s-a oferit, din iubire pentru om, ca mâncare și băutură pentru a ne sfinți viața noastră. Fără să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui suntem morți chiar dacă suntem vi „și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi." (Ioan 6, 48-54). Fără jertfa de pe Cruce, Raiul ar fi rămas închis iar oamenii nu ar fi putut să se bucure de prezența veșnică a lui Hristos. Era necesar ca Hristos să sfințească trupul omenesc pe care îl are, pentru ca și noi în acest trup să ne putem câștiga mântuirea. El a luat condiția noastră materială pentru a o duce la perfecțiune prin împreuna lucrare cu Harul său. De aici și sensul împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului, ca slăbiciunile noastre fizice, trupești să fie depășite prin primirea în trupul nostru a Trupului lui Hristos și a Sângelui Lui.
Vedem că fără Domnul omul nu are nici sens și nici direcție în viața lui. Sensul vieții este dar de Sfânta Liturghie acolo unde ne întâlnim tainic cu însuși Creatorul nostru și sfințitorul vieții noastre.
Sfânta Liturghie este punctul central al vieții Bisericii, tocmai din pricină că ea ni-l aduce pe Hristos Domnul real, întreg și de fiecare dată când o voș sluji. Toate slujbele Bisericii sunt o pregătire pentru Liturghie și toate culminează, își ating desăvârșirea, în Sfânta Liturghie.
Sfânta Liturghie ne sfințește trupurile și sufletele prin împărtășirea (mâncarea) Trupului și Sângelui lui Hristos.
