A dorit Iisus odată
Să rămână-n casa mea,
Însă ușa încuiată
Nu-L lăsa să intre-n ea.
Și-a privit Iisus la ceruri:
“Uși închise peste tot..
Tată, Eu aș vrea să intru,
Dar fiind închis, nu pot..”
Dar, Iisuse, la-Înviere
N-ai intrat la ucenici
Printr-o ușă încuiată?..
Fă, Te rog, la fel și-aici!
“Da, în Ziua Învierii
Am intrat la frații Mei
Chiar prin ușile-ncuiate,
Căci eram dorit de ei,
Dar acolo unde omul
E complet nepăsător,
Nedorind să și-L primească
Pe al său Mântuitor,
N-am puterea, nici dorința
De-a-i pătrunde în rărunchi
Până când în rugăciune
Nu Mă cheamă în genunchi!”
La casa inimii Iisus
Ne-ncearcă ușa uneori,
Căci vrea să vadă dacă noi
Suntem cumva nepăsători
Și unde-l vede pe creștin
Tânjind de dorul lui Hristos,
În clipa unui mic suspin
Acolo intră bucuros!
