de Preot Sorin Croitoru
Când Domnul hotărăște la ceruri să te cheme
De ce începi, creștine, deodată a te teme?..
Au nu știai tu, oare, că va urma chemarea,
De ce în viața asta ales-ai nepăsarea?..
Auzi că vine-o boală ce viața o scurtează
Și parcă dintr-o dată cămașa se strâmtează?..
Auzi că pe alocuri e lume care moare
Și îți apar pe frunte broboane de sudoare?..
Te-ntreb acum pe tine, de ce atâta frică?..
Doar moartea nu înseamnă "sfârșit", la o adică..
De-ar fi să se termine un mod al viețuirii,
Prin moarte se pătrunde în sfera nemuririi!
Și-atunci, ia spune-mi mie, își are frica rostul?..
Tu lasă grija morții și îți trăiește Postul,
Căci moartea va ajunge doar unde e trimisă,
De la Stăpânul nostru primind poruncă scrisă!
De-ai fost ales de Domnul să cazi sub coasa morții,
Degeaba-ncerci tu, frate, să îți modifici sorții,
Căci vei scăpa de virus, dar vei muri-n mașină..
Cu siguranță moartea la tine o să vină!
Dar dacă Domnul nostru consideră că-i bine
Ca pe pământul ăsta să mai trăiești, CREȘTINE,
Nici virușii cu coarne, nici boli molipsitoare,
Nici icter, nici comoții nu or să te doboare!
Credința-n viața asta nu-i "multă" sau "puțină";
Ea este, cum se știe, a Duhului lumină.
De ai primit-o-n suflet, o ușă ți-e deschisă
Spre ceruri și spre viața cea veșnică promisă..
