AI MURIT ȘI-A PLÂNS PĂMÂNTUL..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru 

Ai murit și-a plâns pământul,
De suspin s-a zguduit..
Soarele, în semn de doliu,
Razele și le-a oprit,

Stoluri mari de păsărele 
Sus în ceruri se-'nvârteau,
Toate fiarele pădurii
Cu amar necaz plângeau..

Vântul șuiera cu jale,
Codrul fremăta și el,
Toate lucrurile Tale
Au plâns jertfa Ta de Miel!

Iară Tu pe Crucea 'naltă
Fără viață atârnai,
Coborând în iad cu drepții,
Însoțind tâlharu'-'n Rai..

Dacă nu aș ști, Iisuse,
După Cruce ce-a urmat,
Dacă n-ar striga creștinii
Că "Hristos a înviat!",

Eu Ți-aș plânge toată viața
Patima și ce-a mai fost,
Însă raza Învierii
Face plânsul fără rost..

Dar Îți cer, Iisuse Doamne,
Printre lacrimi: fă-mă demn
De-'nfricoșătoarea-Ți moarte
Pe al Răstignirii Lemn..

Ceartă-mă, Iisuse Sfinte,
Pentru rele ce-am făcut
Când, luat de valul lumii,
Am uitat prin ce-ai trecut..

Harul Tău să mă învețe
Viața să-mi trăiesc frumos,
Ca în ceasul morții mele
Să mă-'ntâmpini bucuros..

Dacă azi, la ceas de noapte,
Rănile-Ți mi-ai arăta,
Ca și Toma din Scriptură,
Tălpile Ți-aș săruta!

Ca Maria Magdalena
Aș dori să Te ating
Și în fața slavei Tale,
Fricile să mi le-'nving!

Ai murit și-a plâns pământul,
Că-L jelea pe Dumnezeu..
Și eu plâng când mă apucă 
Dorul după Domnul meu..
amin

Taina Sfintei Spovedanii

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

 de parintele CLEOPA

Taina Sfintei Spovedanii
O cunoastem din predanii,
Cat de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume.

Pentru ea, Mantuitorul
A vorbit la-ntreg poporul,
Ca nu este mantuire
Fara de marturisire.

Pentru ca Hristos ne-nvata,
Sfintii Apostoli dau povata
Sa ne spovedim mereu
Slugilor lui Dumnezeu.

Pentru taina pocaintei
Au grait, de-asemeni Sfintii
Ei canoane au fixat
Sa ne spovedim curat.

Si Biserica ne cheama,
Si ne-nvata ca o mama,
Si cu multa umilinta
Sa venim la pocainta.

Pocainta-i taina mare
Data pentru fiecare
Pentru drept si pacatos
Care crede in Hristos.

Pentru tanar si batran
Pentru sluga si stapan
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce sta pe tron.

Pentru turma si pastori,
Pentru cei din inchisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.

Si precum ne-nvata Crezul
Spovedania-i botezul
Care spala, care curma
Tot pacatul, fara urma.

De voiti mai mult sa stiti
In Scriptura sa cititi;
Veti gasi exemple multe
De-ar fi cine sa le-asculte.

Oare frate, n-ai vazut
Pe David cand a cazut,
Cum s-a spovedit curat
Lui Nathan ce l-a mustrat?

Chiar si Petru, ravnitorul,
Si-a tradat Mantuitorul,
Ba si-n public s-a jurat:
“Nu-L cunosc, cu-adevarat!”

Iar cand Domnul l-a privit
Petru, jalnic s-a cait
Si a plans in toata viata

Umezindu-si zilnic fata.

Apoi, Pavel, tot la fel
Nu a plans destul si el?
Cand pe multi crestini lega
Si la Templu-i aducea?

Si cati Sfinti si Cuviosi
N-au iesti din pacatosi?
Care-au plans si-au suspinat
Pentru orisice pacat.

Tot mereu parintii nostri
Si parintii dragi ai vostri,
Post de post se spovedeau
Si mereu se-mpartaseau.

Ei nu amanau cu anii
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci faceau cu pregatire
Sfanta lor marturisire.

Si n-aveau atunci ca noi
Viata buna, ci nevoi,
N-aveau carti de rugaciune,
Nici biserici mari si bune.

N-aveau preoti multi in sate,
Dar vezi, nici asa pacate,
Nu cantau ca noi frumos,
Ci traiau dupa Hristos.

Nu spuneau din gura multe
Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorba, orice sfat
Le primeau cu-adevarat.